Un student, afat într-o situație financiară precară, dar mândru, plănuieşte să o omoare pe cămătăreasa la care ducea din când în când diverse lucruri pentru a lua o sună de bani din care să trăiască o zi, două.
     Raskolnikov, pentru că despre el este vorba, e un idealist prin definiție. Nu ucide pentu bani, din necesitate financiară, ci din ideea că o astfel de persoană este ca un fel de gândac al societății, care trebuie stârpit.
     Personsjul nostru trăieşte intr-o lume imperfectă, plină de oameni falşi şi mânați de interese proprii, falşi şi mincinoşi, materialişti, trăind după principiul : care cum poate. Dar el vrea mai mult de la această viață. Vrea să schimbe ceva, să facă un bine celor din jur, chiar dacă se sacrifică pe sine. Îl vedem agitat, frământat de gândurile omorului, încercând să scape de privirile curioase ale gazdei sale, căreia îi datorează şi bani. Pe măsură ce înaintăm în economia romanului, tensiunea ne creşte în vene, ne lipim atât de mult de Raskolnikov, încât devenim una cu el, de la crimă încolo.

Îl vedem ucigând,fricos şi milos că trebuie să ucidă şi pe sora cămătăresei, o femeie blândă la care ținea, doar pentru că ar fi martor la crimă şi l-ar putea denunța. Îl vedem fugind prin oraş, ascunzând bijuteriile furate, căzând apoi bolnav la pat. Cu siguranță, vina şi conștiința l-au imbolnăvit. Mama, sora şi cel mai bun prieten sunt chemați de gazdă la el pentru că nu se mai trezea din somn şi se temea că va muri. Raskolnikov trăieşte clipe tensionate : povara crimei pe care încearcă să o țină secretă, observă iubirea prietenului său pentru sora sa, nu este de acord ca sora sa să se căsătorească cu un om bogat şi fără caracter, doar ca să-l ajute pe el cu bani, nu vrea ca cineva să se sacrifice pentru el, şi, totuşi, nu simte nevoia de a se ajuta pe sine să supravețuiască.
       Raskolnikov este un personaj complex. Deși nu se ajută pe sine să spravețuiască, îi este milă de bătrânul Marmeladov, întâlnit într-o cârciumă, care va sfârşi mort, şi-i va ajuta familia. Intră în mediul lor. Copiii sunt goi, cu hainele rupte şi murdare, nu au ce mânca. Mama încearcă în zadar să-şi convingă soțul să nu mai bea banii. Fata cea mare, Sonia, se prostituează pentru a aduce mâncare celor mici. Raskolnikov îi aude povestea şi vede că fata are un suflet mai curat decât al oricărei femei din Moscova. O admiră, o pune pe piedestal şi ajunge să o iubească. Este singura persoană căreia îi mărturiseşte crima şi o va ruga să-l ierte.
       Raskolnikov trece prin clipe de coşmar, plimbări lungi prin oraş, până dimineața târziu, boala nu-i dă pace, nu ştie cum să-şi ajute sora şi cum să o convingă că viitorul ei soț e un prefăcut, un avar şi un om rău.
       El se preface destul de bine când este anchetat de poliție, dar procesul lui de conştiință este foarte dureros. Pe dinafară este linişte şi pace, dar în interiorul lui este furtună. Singura lui greşeală este aceea că se va reîntoarce la locul crimei şi va întreba despre cele petrecute acolo.
       Raskolnikov va fi închis, iar Sonia îl va vizita, devenind un fel de omniprezență divină pentru el. Oriunde va fi mutat să-şi ispăşească pedeapsa, Sonia îl va urma. Deşi încearcă să o îndepărteze, aceasta nu va renunța la iubirea ei, o iubire nestrămutată, care îi va înmuia inima personajului nostru şi-i va da voie să-şi arate propia iubire.
       CRIMĂ ŞI PEDESPSĂ este un roman psihologic foarte bun,  care ne dă posibilitatea să intrăm în mintea criminalului, şi până la final nu se va şti dacă îl vom mai considera vinovat, sau dacă îl vom considera cel mai bun şi mai onest om din lume. Rodion Romanovici Raskolnikov este " o sumă de idei într-un trup slab ", trup de simplu muritor.