În cadrul lirismului său, Lucian Blaga consideră că satul continuă să rămână pe mai departe unul dintre motivele cardinale ale exitenței. Şi el este convins că " veşnicia s - a nascut la sat ", ca atâția alții, numai că satul lui Blaga tinde spre originalizarea eposului şi spre proiectarea lui înspre zonele unei permanențe purice. Astfel, el abordează umanul dinăuntru, nu la modul descriptiv, din exterior. În felul acesta, Blaga elimină decorativsmul dulceag în descrierea lumii reale. Lui nu - i rezistă nici idilicul sămănătorist, nici lacolismul creştin ortodox. În studiul său, ARTĂ ŞI VALOARE (1939) , Blaga definea pericolul naturalismului sau al descriptivismului arătat de sămănătorişti, considerând că un artist, prin componentele sale existențiale, prin structura sufletului său, implicit aparține unei colectivități, fără a se simți nevoia să se mai spună lucrul acesta. Aşadar, Blaga nu separă arta de viața umană, de popor, de spiritualitatea unei colectivități, ajungând la denunțarea estetismului, curent literar, pe care îl consideră la fel de periculos pentru artă, ca şi sămănătorismul, şi care duce la anemierea artei. Creator polivalent, poet şi filozof, Lucian Blaga a fost, începând cu anul 1919 (POEMELE LUMINII ; PIETRE PENTRU TEMPLUL MEU), o personalitate mare pentru cultura românească.

   Blaga Lucian s - a născut la Lancrăm (județul Alba) , la 9 mai 1885. Face cursurile elementare la Şcoala germană din Sebeş, iar cele liceale la Brașov, unde e coleg cu istoricul Andrei Oțetea şi cu filozoful clujean  D.D. Roșca. Tatăl său, preot, avea înclinații spre filozofie, pe care le transmite şi fiului său. Blaga scrie acum poezii, pe care le publică în TRIBUNA, poezii care aveau un anumit ecou din lirica lui Goga. După terminarea liceului, publică articolul REFLEXII ASUPRA INTUIȚIEI LUI BERGSON (1914),care deschide şirul preocupărilor sale filozofice. Revista CONVORBIRI LITERARE îi publică apoi studiul INTELECTUALISMUL ÎN FILOZOFIE (1916) . Avem acum imaginea dublului interes pentru literatură şi filozofie. Lecturarea filozofului francez Henri Bergson contribuie foarte mult la formarea primului strat filozofic solid în conceptul lui Blaga. Cunoaşterea laturilor elementare ale filozofiei lui Bergson sunt foarte prețioase pentru Blaga, acum la început. Filozof spiritualist fiind, Bergson admitea climatul conștiințe în existență. El considera viața drept rezultatul unei forțe necunoscute, dar simţite pretutindeni. Omul este rezultatul acestui elan vital, iar locul în care se manifestă el este viața biologică , a cărei singură dimensiune este timpul. Astfel  Omul, conştiința lui , se constituie din tot ceea ce el a simțit şi gândit de la naştere îcoace, şi din tot ceea ce a moştenit de la cei care l - au precedat. Trecutul influiențează astfel toate actele pe care noi le săvârşim. De aceea, drumul trăirilor noastre este ireversibil. Nu putem trăi decât o singură dată, acelaşi moment.
   Intuiţia, celălalt concept dezvoltat de Bergson, constă în puterea individului de a pătrunde originea vieții, sensul acestei durate, esența ei, pe cale intuitivă , printr - un efort de autocontemplare . Prin intuiție, omul pătrunde şi trăieşte tainele existenței. Artistul reprezintă viața prin metafore, având, după Bergson, în gradul cel mai mare, puterea de a pătrunde în tainele cosmice ale existenței. Punând la baza vieții procesul de durată, procesul curgerii timpului, Bergson crede că " a exista " consistă în " a se schimba ", iar " a se schimba " , în " a se maturiza " . A se maturiza înseamnă a se crea necontenit, el pe sine însuși.
   Licenţiat în teologie (1917), Blaga continuă studiile la Viena, la filozofie. În 1920, îşi dă doctoratul. La Viena, apare Cornelia Brediceanu în viața lui, viitoarea soție , lucru care - l readuce la cultivarea poeziei, de care nu se mai ocupase din adolescență . POEMELE LUMINII sunt în majoritate versuri de dragoste. După studii, face încercări repetate de a intra în mediul universitarilor clujeni, dar se izbeşte de rezistența lui Gh. Bogdan-Duică, dedicându - se, după refuz, carierei diplomatice. Este ataşat cultural la ambasadele române de peste hotare (Praga, Viena, etc. ) . Numele lui Blaga a fost asociat în perioada interbelică de cercul ideologico-literar al revistei GÂNDIREA. Blaga își publică aici scrierile sale . Are prieteni în cercul revistei : Nechifor Crainic, Vasile Voivulescu, Ion Pillat, poeți ai revistei. İ s - au dedicat numere omagiale. Cu toate acestea, punctele teoretice ale lui Blaga nu coincid cu cele ale GÂNDIRII. Se desparte de revistă pentru că nu e un susținător al ortodoxismului. Crede că fondul traco-dac a stat la baza conceptului spiritualității româneşti. Blaga pledează pentru o dogmă anonimă şi colectivă, pentru care individualismul (Dumnezeu ) este supus unor critici. El este negat în sistemul său filozofic. Acel " mare anonim " e imaginat de Blaga, ca fiind topit în toate înfățişările naturii, în seva păgână ce nu are legătură cu creştinismul. Blaga se desparte de platforma revistei. Spre deosebire de cei de la GÂNDIREA, care lumgesc sămănătorismul, Blaga vizează descooerirea tradiției metafizice, a acelor trăsături permanente ale spiritului românesc existent dincolo de orice timp istoric, existent în subconştientul poporului nostru. Aceste divergențe dintre Blaga şi programul revistei au fost sesizate chiar şi de unii promotori ai ortodoxismului românesc. El refuză crearea unei poezii în spiritul dogmei ortodoxe, cu un Dumnezeu care călătorește prin lume împărțind manifeste. Reprezentanții ortodoxismului au dezaprobat atitudinea lui Blaga față de această dogmă. Dumitru Stăniloaie, profesor universitar la Teologie, scrie o carte împottiva lui Blaga, făcându - l eretic.  Blaga s - a simțit totuşi bine în cercul prietenilor de la GÂNDIREA. Este apoi profesor la Universitatea din Cluj. Ține cursuri despre socioogia rurală şi alte teme filozofice. Ultimele prelegeri datează din anul universitar 1947-1948 şi au fost consacrate filozofiei antropologice. Inființându -se Academia Republicii, în 1948, este director adjunct al Bibliotecii Academiei, filiala Cluj, şi cercetător la Secția de Literatură şi Folclor. Îşi tipăreşte în reviste, atitudinea lui față de noile împrejurări sociale din țară după eliberare, putând fi văzut până la moarte, parcurgând cu exactitate drumul său de acasă până la Biblioteca unde lucra.
   În opera sa filozofică , Lucian Blaga construieşte mai multe trilogii, dintre care amintim următoarele :
   1. TRILOGIA CUNOAŞTERII (EONUL DOGMATIC ; CUNOAŞTEREA LUCIFERICĂ ; CENSURA TRANSCENDENTĂ);
   2. TRILOGIA CULTURII (ORIZONT ŞI SPIRIT ; SPAŢIUL MIORITIC ; GENEZA METAFOREI ŞI SENSUL CULTURII)  ;
   3. TRILOGIA VALOTILOR (ŞTIINȚĂ ŞI CREAȚIE ; GÂNDIRE MAGICĂ ŞI RELIGIE ; ARTĂ ŞI VALOARE)  ;
   4. TRILOGIA COSMOLOGICĂ  (Cuprinde scrieri publicate între anii 1931- 1947, DISCOBOLUL şi alte cugetări. Unele lucrări au apărut după moartea sa ) .
    VOLUME  :
 CULTURĂ ŞI CUNOŞTINȚĂ (1922) ; FILOSOFIA STILULUI (1924) ; FENOMENUL ORIGINAL (1925) ; FEȚELE UNUI VEAC (1925) ; DAIMONION (1926) ; EONUL DOGMATIC (1931) ; CUNOAŞTEREA LUCIFERICĂ(1933) ; CENSURA TRANSCENDENTĂ (1934) ; ORIZONT ŞI STIL (1934) ; SPAȚIUL MIORITIC (1936) ; ELOGIUL SATULUI ROMÂNESC, discurs de recepție la admiterea sa în Academie (1936) , şi aşa mai deoparte.
   Gândirea lui Blaga se poate clasifica în tipul unei filozofii idealist-obiective ( admite existența unei lumi superioare omului) . Consideră existența ca provenind dintr - un mister uşor de bănuit în orice aspect al naturii. Pentru Blaga, lucrurile sunt intr - un climat metafizic ( lucruri care vorbesc raţiunii noastre şi lucruri care scapă raţiunii noastre) . În orizontul misterului, ființa umană e o prezență activă care trăieşte năzuind să priceapă, să desluşească misterele în care trăieşte. Blaga percepe desfăşurarea puterii noastre de cunoaştere a misterelor ce ne înconjoară, considerând că aceasta are cinci moduri de desfăşurare, după cum urmează :
   1. CUNOAŞTEREA CONCRETĂ (Ceea ce putem percepe cu simțurile noastre. Este o cunoaştere imperfectă ) ;
   2. CUNOAŞTEREA PARADISIACĂ ( Este acel mod de cunoaştere care nu depăşeşte obiectul contemplației , nu caută să  - i dezvăluie tainele, mulțumindu-se doar cu contemplarea obiectului. Vezi EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII)  ;
   3. CUNOAŞTEREA LUCIFERICĂ ( Prin ea, omul provoacă o incizie în obiect, despică obiectul în două, o parte care se arată, fonică, luminoasă şi o altă parte care se ascunde, o parte criptică) ;
   4. CUNOAŞTEREA MITICĂ (Se infiltrează în toate celelalte modalități cognitive de mai sus. Acum, prin intermediul unei magii, miturile exprimă un mister, iar cunoaştere omenească caută să descifreze acest mister, caută să afle ce este dincolo de taina mitică) ;
   5. CUNOAŞTEREA OCULTĂ (Prin ea, omul pătrunde în taina lucrurilor, dar e un mod de pătrundere intuitiv, care se sprijină pe o putere lăuntrică de percepere a tainelor cosmice ) .
   În ansamblul ei, cunoaşterea individuală este o infinită apologie a misterului care se află la începutul tuturor lucrurilor. Ea, cunoaşterea individuală, este supusă cenzurii " marelui anoniom " . Cenzura există, deoarece cunoaşterea absolută ar implica o primejdie pentru individ . Blaga descoperă astfel trei motivări ale cunoaşterii umane şi, implicit, ale censurii transcendente :
   - LIMITA MINIMALĂ : (Dacă omul ar cunoaşte totul, în el
s - ar distruge orice plăcere de a crea. Cunoscând totul, el se dezechilibrează nu numai pe sine, ci şi pe obiectul contemplat. Obiectul, odată cunoscut, nu mai interesează).
   - LIMITA MAXIMALĂ : (Omul nu poate cunoaşte totul, pentru că atunci, el ar fi o primejdie pentru " marele
anonim ". Ar egala totul. Ar fi un conflict în armonia cosmică) . Censura transcendentă apare astfel ca o interzicere care vine de undeva de dincolo de noi, având aşadar un rol folositor omului.
   - TEORIA CULTURII : Blaga dă mare importanță aici la două concepte. Conceptul ideii de " inconştient " şi conceptul ideii de " stil " . " İnconştientul " are un rol hotărâtor în viața unui destin. Modul de manifestare al " inconştientului " se face prin intermediul conceptului de " stil " . Un popor şi un individ se manifestă în anumite cadre stilistice de natură inconştientă, care rămân perpetue de - a lungul unei colectivități.
   În SPAȚIUL MIORITIC, Blaga arată cadrele de manifestare ale spititului românesc. Astfel, românul trăieşte intr - un spațiu mioritic cu dealuri şi văi, care înseamnă o determinare stilistică a existenței sale interioare. Exemplul ales spațiului mioritic ondulat al poporului român, Blaga ia ca specifică genului liric popular, DOINA, ca melodie ce reprezintă un spațiu naturistic format din deal - vale,
munte - şes.