Exterior. Vară. Se crapă de ziuă. Imagine panoramică a unui sat românesc încă în adormire. Ici colo se aprinde câte o luminiţă pe la ferestrele caselor, în timp ce imaginea coboară treptat până în curtea unei gospodării, focalizându-se pe prispa casei.

(atât casa, cât şi vestimentaţia personajelor este tradiţional ţărănească).

ION, ţăran tânăr şi vânjos, tocmai iese din casă la bustul gol. E încă somnoros. La impactul cu răcoarea dimineţii se întinde în pragul uşii, cască zgomotos, apoi se scutură zdravăn. Se îndreaptă spre un lighean aflat pe marginea prispei, ia canceul de apă şi vede că e gol. Strigă scurt:

„Mărieee!”

MARIA, în cămaşă de noapte albă şi lungă până-n pământ, cu un şal pus pe umeri, iese pe uşă înfrigurată şi bombănind. Se vede că e încă adormită. Ia canceul, coboară în curte şi-l umple dintr-un butoi mare cu apă de ploaie. Revine şi-i toarnă apă în lighean; aşteaptă cu canceul în mână până ce Ion se spală pe faţă şi pe trunchi (evident, zgomotos). Apoi îi toarnă apă în palme ca să se limpezească. Pune canceul jos şi-i întinde o ştergură. Apoi îi aduce o cămaşă curată. Ion se îmbracă şi iese în curte. Îşi ia coasa, într-o desagă pune sculele de ascuţit tăişul.

 ”- Mărie!”

 Maria vine cu o sticlă din plastic plină cu apă şi i-o pune în desagă. Ion iese pe uliţă. Maria îl urmăreşte cum se îndepărtează, apoi se întoarce în casă cu un „Îm” scurt şi ţâfnos.

Ion merge pe uliţă, îndreptându-se spre capătul satului. Pe drum i se alătură alţi bărbaţi. Se salută şi-şi continuă drumul. La marginea satului se despart, luând-o fiecare spre pământul lui.

Interior. Maria răsuflă uşurată. Încă somnoroasă, scoate dintr-un dulap o cutie de ness dosită în spatele unor borcane cu dulceaţă şi-şi face o cafea, frecând cafeaua spumă. Pune cutia de ness înapoi. Deschide geamul şi, dintr-o nişă din spatele dulapului, scoate un pachet de ţigări şi o cutie de chibrituri. Îşi aprinde o ţigară, trăgând cu mare satisfacţie primul fum. Doseşte pachetul înapoi în nişă şi se aşează în dreptul ferestrei, sorbind din cafea şi fumând. Fumul îl dă afară pe geam aplecându-se şi dând din mâini, ca să nu intre în casă. Stinge ţigara în pământul din ghiveciul cu flori de pe pervazul ferestrei, apoi îndeasă bine chiştocul în pământ. Merge în dormitor şi scoate de sub pat o ladă mare, o deschide şi începe să scoată din ea tot felul de rochii, fuste, pantaloni, pantofi din ultimele colecţii de modă, întinzându-le pe pat. Apoi scoate cu veneraţie o trusă de machiaj foarte bine dotată cu produse cosmetice de marcă. Începe să probeze pe rând diferitele articole vestimentare, uitându-se admirativ în oglinda fixată pe partea interioară a uşii dulapului. Se machiază în oglindă - cam strident. Se admiră din nou şi în timp ce se joacă cu păru-i despletit, cântă: „Azi am încrestat în grindă, lala la lala, / Jos din cui acum oglindă / lala la lalala / Mama-i dusă-n sat, cu dorul, azi e singur puişorul /....”

Exterior. Ion coseşte. Îşi şterge fruntea asudată cu mâneca de la cămaşă. Îşi ascute tăişul coasei, ia o gură de apă din sticla de plastic şi se reapucă de cosit. Imaginea se derulează cu viteză, comprimând timpul: parcela cosită e tot mai mare, soarele ajunge deasupra capului, semn că e ora prânzului. Ion e tot mai asudat.

Interior. Maria se admiră în oglindă, se uită să vadă ce alte haine să mai încerce. Se aude un ceas cu cuc, anunţând ora prânzului. Maria tresare şi începe să se precipite. Se dezbracă rapid şi-şi ia o fustă lungă şi o ie. Apoi îndeasă înapoi în ladă toate boarfele. Bagă lada sub pat. Când să închidă uşa dulapului se vede în oglindă şi speriată, ia trusa cosmetică şi începe să se demachieze. Scoate lada de sub pat, pune trusa în ea şi bagă lada înapoi. În timp ce-şi împleteşte părul în coadă, fuge repede în curte, în bucătăria de vară, unde pune un ceaun cu apă la fiert. Între timp pregăteşte câteva roşii, ceapă, slănină,..., şi le pune într-o desagă. Mai pune o strachină, o sticlă cu ţuică. Apa fierbe în ceaun. Pune mălaiul pentru mămăligă şi amestecă.

Exterior. Ion coseşte tot mai asudat. Din timp în timp, se uită în zare după Maria. Se uită în ’naltul cerului, vede soarele ce-i arde creştetul capului şi nervos, strigă:

„- Mărieeeee!”

Sunetul se propagă în eter (vizibil prin efecte cinematografice – ca în desenele animate). Face câteva circumvoluţiuni şi este preluat de un bondar ce zboară-nspre sat. Camera urmăreşte traseul bondarului care plonjează în curtea lui Ion. Bondarul începe să bâzâie în jurul Mariei care aşteaptă să fiarbă mămăliga. O vreme, Maria încearcă să nu-i dea importanţă, dar bondarul devine tot mai insistent şi Maria se enervează. Prinde în pumn gângania şi-o trânteşte direct în mămăliga care fierbe cu bulbuci. Bulboanele încep să se umfle şi, când se sparg, se aude vocea lui Ion strigând:

„- Măriiieeee!!!...”

Maria se întoarce cu spatele la ceaun şi cu un gest plictisit şi enervat spune:

„- Bine, bine, ... amu viu!”

Imaginea se mută pe Ion care-şi şterge fruntea cu dosul palmei şi spune mândru şi satisfăcut:

„- No, aşe.”