1. save me

plouă...

peste mine,

peste tine,

peste noi, amândoi.

iartă-mă dacă poți!

te voi folosi

ca și colac de salvare.

eu, 

nu știu să înot.

2. Story time

 

hai să recunoaștem:

nu sunt nimic din mine.

 

nici măcar o Oană nu sunt.

din mintea mea ies stoluri de fluturi

de câte ori se aprinde lumina,

iar mâinile mele zgârie pereții

în toate direcțiile,

colorându-i în roșu.

 

port tocuri doar atunci când se toarnă asfaltul

și râd de haosul

în care ne afundăm tot mai adânc.

 

hai să recunoaștem.

nimeni nu știe cu-adevărat cine sunt.

nu știu nici eu.

exist și nu exist.

 

totuși din când în când,

îmi adun toți fluturii

și stau la o poveste cu Dumnezeu

în sala de așteptare.

 

3. când totul se întunecă

 

știi?

am rămas prea puțini căutători de cer.

prea puțini iubitori de arșiță

și nu e nevoie să spui nimic.

 

suferi la fel ca și mine,

când totul se mistuie amețitor de repede.

 

ne-am născut prea târziu,

am învățat să ne iubim ghemuiți

în vizuine de arici

și să privim spre albastru

doar atunci când toate stelele

se-așează în jurul Scaunului lui Dumnezeu.

 

4. iluzii

 

nu cred în magicieni.

sunt prea vii sau prea morți,

vând prea des iluzii

și umblă cu jumătăți de măsură...

ori de femei.

 

împrăștie mult prea mult fum,

poartă-n piept întotdeauna flori,

batiste,

ori monede.

 

și oare doar eu simt că joc

de câte ori se face liniște 

în ,,Tăcerea mieilor,,?

 

5. imperfection

 

încet, încet,

mă regăsesc în nopțile în care,

ne ținem de mână și alergăm așa,

ca doi nebuni,

pe străzile bombardate

de neliniște.

 

am văzut pericolul rânjind de sub tălpile goale

și am ales să îl ignorăm,

să ne iubim 

în imperfecțiunea noastră.

 

priviți-ne cât de frumoși suntem

când spargem 

toată răceala dimineților de toamnă

doar stând îmbrățișați

în așternutul ierbii.

  

6. old and new story

 

aparțin generației cu cheia de gât,

am absorbit în mine cărțile

din care ieșeau broaște

și săgeți aruncate departe

peste mări și țări

în căutarea palatului de cleștar.

 

iubesc cuvintele,

rochiile vintage, 

pantofii de lac ai mamei

și cerceii cu clipsuri ai bunicii.

 

trăim o poveste iubite.

nu respira.

o mână nevăzută ne tatuează pe inimă

ultimul vers cu

happily ever after.

 

7. stop me

 

trebuie să mă opresc să scriu 

cuvinte interzise.

 

mi-e prea sete 

să te respir

și să-ți sorb visele

cu privirea ațintită spre cer.

 

 

de ieri,

am început să te mâzgălesc

în pașii timpului

și-n oasele tuturor sfinților

rugându-mă pentru iertarea păcatului

de a săruta

fiecare cruce crescută 

de-a lungul timpului

în noi.

 

8. ultimele rămășite ale verbului a iubi

 

între gândurile noastre,

liniște.

și mult prea mult praf.

 

nu-ți cer înapoi secunda

care a plecat zâmbind

strecurându-se printre necuvinte.

 

n-am să opresc nici timpul 

ce ne curge ca o avalanșă mută

prin vene

răvășind umbra speriată

a întunericului.

 

nu,

n-am să schițez nici un gest

care să mă dea de gol.

 

 

voi privi printre gene

și voi mușca din tine

până când vei recunoaște în mine lupoaica

ce se hrănește cu ultimele rămășițe

ale verbului a iubi. 

 

9. no instructions

 

atâta ploaie

și-atât de multă liniște.

 

urăsc să nu știu să înot

lovind cu palmele apa

în căutarea țărmului

care să mă primească 

în fiece noapte,

prizonier evadat al A(mor)lui.

 

10. not us

 

ningea prea tare 

în gândurile noastre.

 

ne scuturam mereu de anotimpul tăcerii

și-apoi pășeam în beznă

ca doi proscriși ai necuvintelor.

 

parfumul tău răscolea cerul

în timp ce arhanghelii

cântăreau întunericul din noi.

 

ningea prea tare

în gândurile noastre.

sau poate nici nu eram noi

de tot ai noștri.