„verde de gheaţă!". dora stănescu
cuţitul tău
învârte şi alte lumi
dansează greceşte
îmi răsuceşte pântecele
respiră exerciţii de gimnastică ritmică
cuţitul tău
mă cere de soţie
strigă:
„verde de gheaţă!"
cuţitul tău
decupează răsăritul
mi-l serveşte la micul dejun
modelează în carnea mea vie
ca un meşter de umbre
cubul lui rubik
cuţitul tău
– ex nihilo, nihil:
„verde de gheaţă!
lecţia de zbor. amelia earhart
încă o mişcare de la diez la bemol
de la Atlantic la Pacific
aşteptarea trece ca o pasăre de pradă
vorbind ca un rabin iertător
despre teoria relativităţii
aş putea să te părăsesc chiar mâine:
howland island
mă aşteaptă
cu lumina stinsă
pentru loopinguri şi disimulări.
pagina 11, a unsprezecea viaţă. madre tereza
închid sertare cerebrale
şterg din virtual dreptul la fericire
în căutarea aripilor arhitecturale
cu siguranţa cineva a rupt pagina 11...
cine e perfect să tragă primul
sub pont d'austerlitz
seară de seară
în căutarea unui pat de campanie.
147. dreambus. audrey hepburn
147 face un tur de observaţie
e pregătit mereu pentru revolte şi lecturi infidele
147 îmi zboară sufletul cinci paşi mai încolo
în gura unor poteci înguste ce duc spre
Mediterana
numerele şi viaţa sunt un mijloc de transport în comun
există o teamă de mine în mine:
tot ce mă mişcă şi îmi creşte temperatura ori pulsul
se uită de 147 de ori
mă filmează de 147 de ori cu încetinitorul
mă părăseşte de atâtea ori
uneori nu sunt marfa cea mai bună din lume!
prêt-à-porter. coco chanel
iubire pe faţă / iubire pe dos
haină veche
roasă de afirmaţii şi negaţii
de la zenit la nadir
cerşetori şi oglinzi
zodiacul tivit cu fericiri / nefericiri
arunc interesele sociale şi psihologia de duminică
împart senzaţii şi speranţe
cândva voi pune totul în ordine şi la loc.
anamneză vizuală. mata hari
pe retină
continuă să se desfăşoare
o biografie în colaje
în format 16/9
şi nu regret nimic!
tăceri sentimentale
amintiri paranoide
viitorul pipăit
în braille
citesc mai departe
cu ochelari fumurii.
un sfert de pachet de dunhill albastru fine cut. esmeralda
fac duş rece cu raţiune
îmi pun puloverul verde
e şapte treişcinci ...
şi
şi
şi totuşi mai aprind o ţigară
sunt prea multe intersecţii pe quais de la seine
care nu duc nicăieri…
voi dansa până te voi scoate din oglinzi.
aşa începem o lume de păcat. matroska
împrăştii în jurul meu păpuşile ruseşti de la tine
descătuşez din tainele lor toate visele gata de atac
le duc în oglindă le dezbrac de cioburi din priviri
le simt miros a tine insuţi
a cortine şi a sfeşnic roşu
le ascult biografia si palmaresul
le ating cu teamă să nu le strivesc aripile
ş-apoi muşc cu nesaţ din ele...
aud cum crapă între dinţii flămânzi de albi
mă joc printre ele le încolăcesc
sunt prizonierele războiului meu cu Femeia.
nu ştiu să le sărut fatal aşa ca mă ling pe buze cu virilitatea lor
le alint până bat din picioare ca majoretele
se dezgolesc de trufie şi se întind languros peste vălul meu palatin
să le seduc
să mă corupă.
cineva
mă imploră să tac...
la ceaiul nebunelor. alice
în miezul nopţii,
o duzină din visele tale roşii îmi biciuiesc irisul,
topindu-mi paradisul şerpilor.
inimile lor îmi colorează gândurile strigând :
« taiaţi-i capul de păpuşă! »
pisica cheshire din zâmbetul tău ameninţă cu prăbuşirea
iepurele de mai îmi întinde un jurnal de salvare
paşii tăi posedă timpul pălărierului nebun
orologiul îmi indică la nesfârşit
24 iunie - ceasul iubirilor vrăjite.
numai
omida albastră din sintaxa ta pretinde:
« să nu mai dansezi în ţara oglinzilor! »
magia de dimineaţă. amélie poulain
dimineaţă te-am găsit în oglindă
miroseai a nopţi albe şi vise erotice.
mi-am pus ibricul pe aragaz,
avea gust de zaţ şi de iubiri ce dau în foc
fac duş rece cu raţiune,
îmi pun puloverul verde şi pantofii asortaţi iluziilor
privesc un ciob de oglindă în care ai adormit
e şapte treişcinci ...
şi totuşi mai aprind o ţigară,
scrijelesc cu ruj şi creion dermatograf zeci de ani fără tine
e vremea să plec...
mă gândesc la metrou,
la căştile cu care îmi astup urechile să nu aud parisul subteran
la copiii lui rushdie care mă vor ţine trează în înghesuială şi transpiraţie
mă întorc în oglinda de bun rămas
las împrăştiat un puzzle de cioburi
în zaţ de cafea şi iubiri imposibile.