dragoste din migdale moarte
aici se adună
acasă al meu cu acasă al tău
ca-ntr-o pânză
ca-ntr-un perete
pe care o văduvă albă se-ntoarce și toarce
și spune că
dragostea se ascunde
într-un sâmbure de migdală
mototolită zbârcită amară
și plânge ca s-a pierdut
știi tu?
stau cuminte și dorm
sparg sâmburi de migdale cu vise
cu mâna dreaptă apuc dragostea de-un picior
o-ntorc cu capul în jos
și o învăț să facă roaba
ea-mi spune că se joacă de-a baba oarba
doar tu nu vezi
că lumea nu e făcută din paianjeni și rosacee
acasă e plin de dragoste pe pâine
dragoste la zero grade
era o vreme când ziua începea deodată
în mine în tine
frigul ne fremăta aceleași nări
ne înghețau deodată tălpile în plecări
pe retine se desfășurau acorduri calde pline
ne plimbam în voie unul prin altul
singuri în maini în noi
sorbeam din foi adevărul despre eschimo love
în locul în care nimic nu se nu ne desparte
alunecam deasupra viselor ca-ntr-un ostrov
n-am să te pot iubi altfel
decât așa în alb și negru
n-am să pot să mă opresc din ridicat avalanșe
din locuit la poli opuși din încălzit igluuri peste noapte
urme de pași desene abstracte și puncte cardinale mobile inutile
ș-apoi să vină săptămâni luni ani cu lună plină
mi-am dezvoltat o rezistență acută la frig la șoapte
am să fac gărzi de noapte când toate păpușile inuite dorm
am să mușc cu dinți de lapte din colțul de eschimo love
fără sa mă pierd în cuvinte de frică și lumină
fără să mă ard adorm în eschimo love
pietre expirate de respirat
sunt un suflet gol într-un pahar cu apă rece
vânturile m-au întors
dinspre miazănoapte într-o poveste expirată
cu feți frumoși și ilene cosânzene
prin mine zboară păsări
mute crude nesătule
îmi înghit cuvintele nemestecate
din pieptul meu cresc munți colțuroși
care-ți ascund tălpile sângerânde
stau goală în fața munților
îți ascult strigătul înauntru
iată-mă
prinsă în piatră
cu părul răsfirat printre creste
cu mâinile inerte
în jurul privirilor tale ascunse sub gene
sunt
o poveste despre poveste fără sfârșit
un început care se repetă
despre pietre în pietre
cântă-mi
un munte de zboruri
adună-mă
piatră cu piatră
să nu uiți
numele meu vine din povestea statuii cu suflet
rămâi
respiră-mă
pană de lumină
autonomia fumului de țigară
pus în așteptare
2h și 23 de minute
Joc(uri) (de)colorat(e) prea puțin
să dai viață unei păsări de noapte
numărătoarea inversă începe
AMR o viață și o aripă descusută
cui pe cui se scoate
pene de lumi fără curent ăn zbor
lecția (de)colaj numărul 9
construim inimi pe (ne)văzute
structuri pentru demolat gala
îmi aranjez complet dezordonat
temerile și listele cu eșecuri împlinite
structurile de învârtit lumea
fără efecte speciale
fără artificii
dosare intacte cu premoniții
play list-uri cu emoții inopinate
necroloage de impulsivitate
si black list-uri expirate cu persoanae nongrata
mi se scurg printre degete
trăsăturile tale
lacrimi de gheață
într-un joc de cuvinte
literele acestea nu există
sunt o demonstrație
cine vrea ars poetica
să ia scrum după scrum
ș-apoi să arunce cu pietre
gala
se joacă
și cuvintele se amestecă între ele
sentimentele sunt un centru seismic
viața de zi cu zi
o fișă de examinare
cu rezultate devastatoare
gala
e o cutie cu performante
în care toate păpușile se mănâncă între ele
happening ambalaj
oameni perfecți simbioți
de ambalaj
suntem călători
decolaj la nesfârșit
7 sau 4 oameni agățați de umeraș
purtați de manechine
suntem reciclabili
fiabili
imaginabili
suntem traforaj
desene împachetate sau piese de ambalaj
suntem obiecte de joc
pentru cine vrea
să ne adune în depozite cu inimă tocată
la colțul străzii
se vând pești roz și manechine de gheață
într-o oglindă
se fură sufletele din față
povestea aceasta se spune seară de seară
garantez somn de infrumusețare prin gene
împachetăm oameni la unison
în cutii de carton
rupem bucată cu bucată
adolescenți din celuloză tocată
to be or not to be
o să ne inventăm degeaba
alibi
pentru prezența iminentă pe scenă
pentru lipsa acută din arenă
serviți umanitate la kilogram
facem parte dintr-un program
renunțăm la identități
ne definim în mulțimi
bucăți
aceasta e perestroika de împachetare
evrika
copy paste
schimbare
clonare
suntem fiabili
reciclabili
interminabili
măsor oamenii în ape
aici e un început …începutul sfârșitul
e un vertigo în cuvintele despre lumină
nu scăpa ocheade mai bine aruncă cu pietre
nici îngerul acela nu-i dumnezeul privitului
nici acesta nu e un tratat de anatomie a ochiului
să nu-ți dorești niciodată să îți recapeți vederea
dacă nu ți-ai aruncat genele într-o fântână
apleacă-ți pleoapele peste tot ce crezi că simți
niciun clarvăzător nu s-a născut cuochii deschiși
conuri și baghete… culorile ne orbesc pe toți
învață-mă să citesc în ape
manole reloaded
breaking news
o femeie și-a uitat chipul într-un zid
pietrele se reinventează pe sine
treaptă cu treaptă ne pierdem identitățile
suntem umbre pe buzele ei
cuvinte ce deschid universuri paralele
mănăstiri uitate în priviri în iubiri
regi de cărbune fără coroană
opriți-vă din trăit !
bat secole și secole peste tăceri și priviri
și nimeni nu simte că doare
sunt ziduri tăcute la stânga
si ziduri de plâns la dreapta
sunt ziduri care se dăruiesc timp cu timp
au lacrimi au chip și nu-s moarte
și dacă ne-am pierde toți într-un zid ?
sărmană cetate cu ziduri măcinate de chipuri
(în )rădăcin(i)n-am ( de) aripi
cei falși se amestecă printre cei adevărați
iar noi dăm buzna peste cerul deschis
zile de tempera și ulei
degete fără crengi
pete de oameni pete de vis
cad păsări în culori călătoare
alungate din cer
amazing dreams electrice cu cozi lungi
întoarce-ți mâinile înspre lumină
corpuri albe se desfac între noi
ascunde cât mai poți fragmentul de întuneric
la rădăcina copacilor fără de oameni
zboruri înghețate de îmblânzit dragostea
într-o vreme ne vom spăla cu lumina privirile orfane
luna plină îmi va râde cu gura albă ca o bucată de pâine caldă
stele de- cazute îmi vor face vârfuri de tumbe profane
stăm la rând să prindem un loc ascuns sub inimă
unde noaptea se zbate din piatră în piatră
ritmul bate în tunuri de zbor,tunuride vânt,urme de gând
și tu cu mișcări ordonate mi-ai intrat printre gene
mă strecor printre vene în măduva ta avariată de ninsoare
în degetele mărunte prin care treceai frigul la numărătoare
ține-mă-n tine până îmi cresc pene cărunte
și strigă-mă-n șoaptă « înaripată »
amintește-ți în zori o să cadă un cer de dragoste peste noi