21. - oglinda cu memorie
mă gândesc că
şi amintirile au
un Rai şi un Iad al lor,
un loc unde cerul
le mângâie pe clipe,
iar pământul
le decantează sângerările...
aşa,
ca unor copii rătăciţi
ai mărilor sau
ai vulcanilor universali.
distanţa dintre ele suntem noi,
aducătorii de aminte.
22. - concediu cu plată
Şi ce dacă ai dispărut?
Nici măcar nu ştiu cum!
Te-ai evaporat,
te-ai dezintegrat,
sau doar ai plecat?
Habar n-am,
ştiu doar că era luni.
De aceea,
eu încă mai am încredere
în zilele de luni,
acelea hulite de toată lumea,
pentru că este ziua
cu cea mai multă linişte,
cea mai bună zi
ca să descompun culorile în litere,
şi nici o literă să nu te amintească.
Azi e marţi
şi mi-am amintit,
doar în treacăt,
că trebuie să plătesc
facturile restante la fericire:
descarc online tot cardul cu
sentimente rămase de la tine...
De mâine plec în concediu
... până luni!
23. - pariu pe jURAre
Jur, şi pariez că soarele este un om!
Un fel de profesor de egocentrism,
şi proxenet pentru luna plină,
când merge seara la al doilea job...
Dar stelele? Ce sunt stelele?
Nu ştiu, dar se spune că
fiecare om
are steaua lui...
pentru că „ Dumnezeu a fost iar!”
şi...
dau cu piatra în poarta
universului de întrebări:
ce ar fi
dacă cerul s-ar deschide la fiecare
bătaie de privire trimisă spre el?...
ce ar fi
dacă norii ar pleca
la nunta ploii cu vântul?...
ce ar fi
dacă soarele nu ar mai avea
aventuri nocturne cu luna?...
şi, oare,
ce ar fi
dacă am primi răspunsuri la toate astea
şi apoi ne-am zâmbi?...
şi...
stau sub umbrela
unui timp uitat
aşteptând răspunsuri!
„Dumnezeu va fi iar!”
24. - cafea cu luna amară
Îmi vine să te muşc de tăcere,
sau, să-ţi lipesc măcar
nişte interjecţii fără voal, pe ea...
poate că aşa voi afla
unde-ţi sunt colţurile gândurilor,
de ce ai divorţat de cuvinte,
sau, poate,
când îţi vor răsări ochii
... ca să mă vezi cu zâmbetul
roşu aprins!
Apropos:
Bună dimineaţa,
Dimineaţa mea!
25. - eURI
uneori,
viaţa mea seamănă cu
un magazin de vândut timp,
în care, de la inaugurare,
au intrat doar hoţii...
uneori,
ochii mei seamănă cu
nişte scorburi unde sunt chiriaşi,
din care, soarele şi-a luat
lumina pentru încă o rază...
uneori sunt un cer şi,
în lăcomia mea,
vând bilete la suprapreţ
lunii şi stelelor,
ca să le las să stea pe pieptul meu...
dar cel mai ades, sunt Eu!...
26. - nebunie de alb
Îmi ninge pe litere iubito
şi nu ştiu să te mai scriu,
îmi ninge pe culoarea ochilor
şi paşii tăi rămân pierduţi,
năluci sub omătul alb,
ninge pe aripi de păsări
şi-mi pierd zborul într-o himeră,
îmi ninge şi pe zâmbet
şi doar un crâng schilodit
mai cântă din crengile rupte.
Ninge iubito peste Crăciunul murit,
ţi-au crescut sloiuri pe dorinţe,
pierdut în nămeţii ochilor tăi
ca un nebun de alb îţi cânt o colindă.
Şi ninge colosal iubito,
ninge în mine şi în tine,
oameni de zăpadă
sting tăciuni în noi,
hai să închidem poarta
cu vedere spre lume
şi să trăim dezgheţul
îmbătrânind în doi...
27. - am un ochi închis...
Vreau să ucid!
Mi-a venit, aşa, dintr-o dată...
şi pentru că nu mă pricep
şi nu am atestat în breaslă,
voi încerca să învăţ.
Şi încep, prin a ucide un verb:
a nu iubi!
Ce simplu îmi pare totul acum...
Mă nemulţumeşte doar concurenţa,
- întotdeauna neloială -
nu ştiam că suntem
atât de mulţi asasini
pe piaţă!
Tu să ştii doar atât:
te voi ucide cu dragostea mea...
28. - lanţul meu trofic
am să mă întorc acasă,
în lacrima mamei,
în sângele ei de
răsculat neînvins,
mă voi îmbăia în glasul
şi îmbrăca în cântecul ei,
îi voi pune ochii pe cer
în loc de soare,
apoi o voi ruga să mă nască!
... iar mama
mă va naşte dintr-un măr,
mă va apăra cu o coastă a ei
şi nimeni,
nimeni nu va muşca
vreodată din mine...
mă voi întoarce din nou acasă,
mirosind a măr, cu faţa strălucitoare
ca ochii mamei,
cu sângele învolburat
ca un răsculat neînvins.
... iar mama îmi va cânta
şi mă va îmbrăca în frunze...
coasta ei va mirosi a măr.
29. - primăvară iernată
mă desiernez de tine,
prea multă zloată, frig şi ceaţă
mi-ai depus pe aripi,
iar zborul meu
e-acum în picaj
şi vrie...
pe tine te împrimăvăresc,
îţi desenez nişte frunze pe ochi,
cândva,
îţi vor creşte din ei, o livadă
plină de meri...
şi după ce fac toate astea,
îmi iau zborul în braţe
şi ning,
ning atât de mult încât
iarna va cred că-i sunt frate,
şi înfloresc,
înfloresc atât de mult încât
primăvara va crede că-i sunt fiu.
la vară voi merge în livadă
să-ţi curăţ tulpina de greieri,
iar spre toamnă, nu, în plină toamnă,
voi mânca mere.
apoi te desiernez de mine...
30. - literă de nor
şoapta ta s-a mutat
într-un strigăt de cometă
şi mi-a spart
diapazonul cuvintelor,
apoi mi-a rupt arcuşul
cu care te cântam,
zâmbetul tău a zburat
într-un fluture albastru
şi înseninează
ochii altui cer.
mai caut încă umărul acela
de pe care să decupez
o clipă de linişte
să mi-o ascund în piept,
mai caut încă ochii aceia
pe care să lipesc lacrimile
de pe obrajii mei.
cuvintele însă,
îmi sunt dezacordate de speranţă
cutreieră haotic printre norii
ascunzători de comete...