Mihaela CDTEMELIA VIȚELOR ÎMPĂRĂTEȘTI    
 
Din alte lumi o să răsară bucuria
Din vremi ce nu-s trecute prin nevoi
Veni-vor soarele și trăinicia
Să vă sclipească peste nori și ploi
 
Răbdare frați români,răbdare!
Căci ceasul vieții nu-i trecut
Acolo fi-va dulce sărbătoare
Acolo-n Raiul țării de demult
 
Veni-vor vremuri fericite încă
Și vor sclipi în razele domnești
Frumoasa ie românească-i,stâncă
La temelia vițelor împărătești.




Răscoala sufletelor  
 
Trăim aievea un coșmar nedrept
Pe care minți bolnave ni l-au hărăzit
Nu-i drept pe lume s-ai o rană-n piept
Doar pentru că-n modele tu ai năzuit
 
Născuți suntem în timp nepotrivit
Secera nepăsării-i dezgropată
Ce-aveți cu noi? Voi n-aveți niciun drept
Să faceți gropi cu moartea pe lopată,
 
Se-ndeamnă cerul la răscoală
Și nedreptatea n-o poate răbda
Trezind și morți și cei căzuți în boală
Să ceară libertate pentru viața ta
 
Și mii de voci se-aud într-o vestire
Vin,vin , se-apropie  strigând
Pentru cei vii  amorțiți în neștire
Vin să ne-nvie  pe pământ!
 
FULGI ÎNARIPAȚI DE DOR    
 
Păzind  o flacără ce arde
Văd pași de înger în eter
Mă-ndrept ușor și văd petarde
Mici licurici pășind spre cer
 
Se duc râzând spre veșnicie
Suflete prinse-n dans de-argint
Acolo-i vals și-i pură dărnicie
Și grăbesc pasul într-un sprint
 
Mă-ntreb de-s vie ori de-s trează
Visez,ori nu? Oare-i adevărat?
Și-mi strig conștiința brează
Și sufletu-mi atat de-mpovărat
 
Și-n flacăra ce-ncet se stinge
Luminile adorm ușor...
Și-mi pare frig și-n suflet ninge
Cu fulgi înaripați de dor!
 
Aripa sufletului nu o puteți reteza
Chiar de-om pleca spre nemurire
Spre Rai să ne urmați nu-ți cuteza
Acolo unde-i blândă pace și iubire.
 
 

Judecata din urmă
 
Judecata din urmă o să vie
Pe cerul nedreptăților lucind
Și-acolo jale cruntă o să fie
Mișeii-n întuneric buimăcind
 
Cu zbice împletite-n răutate
Ați ticluit distrugerea masivă
Ați picurat cu rău incet în rate
Peste populația stând  pasivă
 
Din toate legile cele făcute
Vă faceți scuturi pentru voi
Râuri devin lacrimi durute
Ce-n șiroaie curg către voi
 
Dar nu vă pasă triste umbre
Căci n-auziți decât ce-i vrut
In  nopțile ce-s reci și sumbre
Voi din arginți vă faceți scut
 
Și curge nepăsarea-n valuri
Se-adună peste voi comori
Poporul spulberat pe maluri
Respiră prin tulburați pori
 
Pleacă rând pe rând sărmanii
Spre cerul păcii ca să-nvie
În van cred să scape hoțomanii
Judecata din urmă o să vie!