Mihaela CD 3Veni-va lege nouă pe Pământ!   
 
Că suntem MULŢI ne strigă-n gura mare
Și că AICI sub soare nu-i LOC pe pământ
Războaie ar vrea să-nceapă, strigă TARE
Curând veni-va LEGE  nouă pe Pământ!
 
Voi cei MULŢI  nedoriti pricepeți îndată
Că vocea noastră-i UNA si n-o pot opri
Și GRIJA  zilnică ce-i tot mai  timorată
Cu alte  noi INVENŢII vor dori a asupri!


 
Și-n cimitire se-nmulțesc MORMINTE
Căci LOC sub soare NU E pentru toți
Dar sus în RAI  sunt locurile SFINTE
Ce-s pentru CEI BUNI ,nu-s pentru hoți
   
Și-n frica lor de LEGEA cea divină
Găsi-vor niste SCUZE jalnice de-atei
Voi să rămâneți DREPŢI și fără vină
Căci CEASUL morții sună pentru ei.
 
Și-n timp ce alte MOJICII prepară
Să facem PACE sfântă pe pământ
Domnul cel Sfânt din CER coboară
Ca sa ADUCǍ  lege nouă pe Pământ!
 

Vânduți în mondială piață
 
Peste ape-nvolburate plânge sufletu-mi pribeag
Să mai cânte nu mai poate,  plânge-n van!
Și-n poiana ce odată  avea aerul dulceag
Plânge glia, plâng toți prunii, an de an!
 
La fereastră stă și-așteaptă o măicuță ostenită
Bolnavă și singurică, înc-un an și înc-un an
Sufletul să-mi fugă plânge către glia-nțelenită
Dar molima-n spate strânge.. ca un bolovan.
...
De departe STRIGǍ CERUL și cu îngerii în cor:
-Nu vă temeți de osânda ce-o trimite Dumnezeu
Ce faceți cu tot poporul și cu mamele ce mor?
(Și cu greața ce-i cuprinde râd c-un râs de cimpanzeu)
 
-Voi ce vindeți astăzi lumea,de o mamă-ați fost născuți
Nu vă plânge-n suflet gândul c-ați putea fi chiar și voi
Căci PUTEREA... astăzi râde... sunteți arhicunoscuți,
Dar de MÂINE , nu se știe... de-ți ajunge în nevoi.
 
Și-ntr-o parte-ntorc privirea,IGNORÂND întreg poporul
Și tot râd c-un râs NEBUN,despre oameni,...despre viață:
-Doar o gloată de tâmpiți ce pe mări își plimbă dorul
 Să PRICEAPǍ că-s vânduți, într-o mondială piață!
 
   
Până când ?
 
Cât să mai îndurăm o nedreptate
Și cât să mai urcăm pe contrasens?
Căci judecata lumii-i o cetate
Închisă-n turn c-un unic sens!
 
Cât crezi ca-i negura mondială
Și până când să ne tot injosim
Acceptând o minciună globală
Tu, Doamne, spune Până când ?



PORȚI ÎNCHISE
 
Pleacă la ceruri sufletele toate
Căci molima-i culege din mers
Și nimeni s-o oprească nu poate
Plângem și ne rugăm în vers
 
Bolnave minți întoxică poporul
Vor taxe pentru aer să plătim
Departe mamelor le plânge dorul
Și-n singurare vor ca să trăim
 
Degeaba-nchideți porți cu zale
Ne-nchideți trupul între ziduri seci
Dar sufletului nu-i poți sta în cale
Și zburdă pe-ale Universului poteci
 
Nu-s lanțuri ca să ne legați credința
Nici înfierați în beciurile reci
Sunteți doar zmei ce-și vând neputința
Și-n gândurile voastre-s monștrii,zeci

Ironică vioară   
 
Ironica vioară cântă afon
Se-ndeamnă să mai cânte  un ceas
Și zgârie a sufletului patefon
Căci a pierit iubirea ce-o avea în glas.
 
Din false prietenii-ndulcite,
Cu vorbe fabricate în catren
Se cern doar notele tocite
Restul plecate-s cu alt tren
 
Căci și succesul astăzi doare
Pe cei ce-n suflet sunt haini
Și pier vorbele înfloritoare
Ce le donau printre străini
 
Și-adorm veștede griji în umbră
Și ceasul bucuriilor le tace
Se-așterne praf în pacea sumbră
Ironica vioară tristă zace.
Neputincioși și lași         
 
Războiul voințelor se aprinde
Doldora sună galbeni în buzunar
Iar bogăția vrerea o cuprinde
Și moare vitejia celui temerar
 
Libertatea-i pusă-n lanț de pace
Cu zale de cuvinte stă legată
Și luptă greu credința care tace
În sufletele triste,speriată
 
Dreptatea-i strâmbă pentru nevoiași
Și-i o croială dreaptă pentru farisei
Suntem doar bieți neputincioși și lași
Și-n jugul nedreptăților zâmbim atei.