MRCVÂNTUL   PELERIN

Pelerin prin lumea largă
Umblă vântul, fără țel,
Cât e ziulica-ntreagă
Cântă-n dinții de oțel …

Nu mai stă și el pe-acasă
Ca să-și facă vreun program,
Dar nici pe alții nu-i lasă:
Le bate cu palma-n geam.

Vântule, de ce-mi rupi floarea ?
Toate-și au în lume rost!
Ori te supără splendoarea?
Ori ..cu artele n-ai fost?”



Vezi pe ram o frunză-n dungă,
Tu o zgâlțâi și o smulgi!
Doar vreo ploaie te alungă –
Scurtă clipă! Taci si fugi!

Vânt de toamnă, tu vânt bun,
Plimbă-ți aripioarele,
Cheama crivățul nebun
Să-l dogoare soarele !!!


Pelerin prin lumea mare,
Vântul face nebunii:
Nu pune piper, nici sare,
Dar se ține de … șotii…


           ÎN   T O A M N Ă

Au ieşit frunzele- n cărare
Şi se joacă de-a tomnicuţa.

Pisoiul fuge după un ghemotoc,
Când altul îl loveşte în spate.
Se opreşte descumpănit
Şi-şi arcuieşte, de  atac, spinarea.

Corbul înţelept, sprijinit pe un singur picior,
Se lasă legănat de crengi.
Se uită la făpturica de jos;
Gândeşte:
- E prea mare să-l înhăţ...
E prea mic, să ştie ce-i toamna...
Îl priveşte amuzat prin ochiul lucios…
Şï celălalt ochi e lucios,
(Dar el priveşte dintr-o parte).

Îşi suflecă aripa deranjată de vânt,
Rămâne pe gânduri...

Pisoiul păşeşte precaut peste frunzele
                care i se par muşuroaie.

Ce mişcă acolo, sub ele ?
Un pui căzut din cuib.
N-a mai văzut aşa ceva, încă.
Se apropie, întinde nesigur, o labă,
Se depărtează când puiul se zbate,
Se apropie iar, şi încearcă să miroase.
A luat câteva şfichiuri peste botul mic...
Puiul dă din aripi;
Fuge peste frunzele făcute troian...

Din înaltul meditaţiei sale
Corbul catacdiseşte să planeze spre pământ.

Pisoiul speriat de moarte
Vede pasărea uriaşă atingând, o clipa, frunzele.
                            de lângă el;

E mic şi n-a înţeles  ce s-a întâmplat cu
                        puişorul căzut din cuib.

P L O A I E    D I V I N Ă

      Fug, fug mereu,
      Dar ploaia fuge după mine;
      Un fulger frânge norul în două:
      Intr-un fior se contopesc jumătăţile zimţate.

      Cad pâlnii mai de apă:
      Zeus asudă;
      Îşi şterge faţa lui mare cu norul de scamă;
      Îi cad mereu lacrimi;
      Din batista celestă ?
      Din ochii lui înourati ?  

     Lacrimi fără sare;
     Apa din ochiul divin
     Face vinul nectar,
     Umple potirul florilor cu miere şi fard,
     Dă Olimpului ambrozie,
     Iar înaripatelor hrana...

     Zeus îşi pierde răbdarea.
     Mă vede de sus
     Cum fug mereu de ploaie...

     Sprânceana-și descreţeşte
          oprind ploaia   aurie...

    Nu mai fug,
     Îmi storc de apă cămaşa
     Şi scutur de pe haine lacrimile lui Zeus...
                                            
     



IARĂŞI  DESPRE  VÂNT

Vântul citeşte ziarul.
Îl răsfoieşte foaie cu foaie,
Râde în hohote,
Scrâşneşte din dinţi...
Supărat, îi trage o palmă.
Fuge apoi şi trânteşte o fereastră,
Smulge  petalele crinului,
Şi se reîntoarce mânios, amintindu-şi că
               nu ştie toate ştirile  !

Acuma a luat ziarul  de la ultima foaie,
Il muşcă,
Il zgârie cu pelerina aspră,
Işi bagă capul între foile lui,
Răbufneşte,
Râde,
Se aşează mai comod,
Şi iarăşi caută o ştire  legată de toamnă...

In timpul verii s-a simţit cam anemiat,
Pe ici, pe colo s-a mai distrat cu o furtună,
Dar toamna,
Toamna scaieţilor şi a frunzelor moarte îl încântă.
Atunci rostogoleşte el dovlecii,
Concertează în lanurile de porumb,
Duce departe şi ascunde tot ce poate prinde,
Dar ziarul,
Ziarul  de pe terasa mea, este  marea lui preferinţă !

 
EFEMERÀ  DE  TOAMNĂ  ÎN  MONTRÉAL

Au mai rămas  doar ultimele frunze,
Întruchipând
Câtiva palmieri.
Trei balerine,
Litere care-mi vorbesc mie,
Un cștel cu laba la ureche, si
Piepteni, foarte multi piepteni;

Tridentul din ,,ramuri” al  lui Poseidon,
O furcă de făcut căpite de fân,
Păsări cu aripile deschise,
O Babă Cloanță, cu ciuf pe cap,
Miniaturi de pomi, cum desenează copiii,
Steaguri de ,,pace si năframe-n vârf de băț’’,
Càteva  rânduri de cocotieri, de aceeasi inăltime, și
O rândunică singuratică;
Vulpea cu un corb pe spinare,
Albine mici, albine mari,
Virgule,
Bondari;

Și dincolo de ele: cerul de octombrie,
O zi de vânt,
O zi de ploaie,
O zi de soare blând si nostalgic.

Copiii culeg frunzele de aur, purpurà si aramă,
Adultii înnoatà prin frunzele ràscolite,
Păsările—frunză pleacă luându-si puii cu ele…

Încep să îmi simt umerii,
Iar casele rămase făr- cojoc, încep sà se îmbrace…

 

                           F R U N Z E    DE   A R Ţ A R


Imi place să merg,
Să merg răscolind frunzele cu vârful piciorului …
Frunzele să-mi cânte mie şi cerului ,
Încetişor,
Încă odată, melodios şi încă odată…

Nu ştiu cum se desprind frunzele…
Ele mă văd şi se avântă în calea mea.
Le cheamă toamna din pletele mele,
Umerii mei largi, sub atâtea poveri…

Privesc în sus,
Frunzele îmi zîmbesc,  au buzele roşii
            şi obrajii poleiţi, iluminaţi de ochii uşor adormiţi.

Iarăşi cântă ! Sau, nu.
Plâng plecarea ultimelor păsări.

Vântul flutură prelung steagul zdrenţuit al toamnei…
Zgâlţâie înciudat ramurile …
Când nu reuşeşte, fluieră amarnic…

Merg, merg mereu, însetată, bând din  cornul  toamnei.
Aş voi ca drumul să nu se termine,
Nicicând şi niciunde …
Să fiu mereu însetată,
Să zbor peste zări ca o samară de arţar,
Să întâlnesc ultimul vis al  frunzelor subţiri şi crestate.


 DIN   BĂTRÂNI

 Troieneşte-n carpatice genuni;
                                                    Troznesc Pietrele babii pe munte
Îngheaţă corbul pe cuib.

Lupul miroase spre vale
Fum alb de cătun  şi saivan.

Vuiesc sonor, din orga lor, pădurile de brad...

În vatră, în vas de lut
Se face încet fiertura de mei şi berbec.

Se-aude făurarul de arme cum taie,
Limbi roşii de flăcări se suie, coboară
Şi fierul îndoaie...

 Pe uşă se svântă, din toamnă, cea blană de urs.

 Bolboroseşte în colt mustul bătrân...

 Se sperie gerul de larma copiiilor
           ce copca o taie  în gheaţă.      

                
  MIRAJUL  ZĂPEZII

                                       A nins în ogradă, de-aseară,
                                        În casă e cald, liniştit;
                                        Fulgii-au dansat potolit
                                        Şi-acum mă privesc de afară...

                                         Din plapuma cu perle mici
                                         Clipesc steluţele de nea;
                                         Mă-ndeamnă către derdeluş
                                         Şi semne-mi fac să fug, acuş !

                                         Nu ştiu cum vântul s-a jucat
                                         Şi norul greu l-a scuturat,
                                         Iar soarele, cu discul clar,
                                         Presară razele lui, iar...

                                         O clipă nu mai stau în pat !
                                         Sănii şi bulgări m-au chemat !


 FEBRA  SĂRBĂTORILOR

Prin ogradă orătănii cer într-una de mâncare,
Iar godacii îl aşteaptă pe Ignat, cu nepăsare …

Ies copiii de prin case si se duc la săniuş;
De ai sanie, creştine! …Daca nu, hai la gheţuş …

Pomii se feresc din cale, când alaiul s-a pornit!
Ce zăpadă? Ce nămete? Şi  omătul s-a topit! …

Sumănaşele sunt calde, opincuţele murate,
Obrăjorii sunt ca focul şi plesnesc de sănătate!

Ninge iarăşi peste lume, cu fuioare de argint,
S-a urnit,venind încoace Mos Craciun cu cerbul „sprint”:
Până dibuieşte Moşul, dupa hartă, unde-i drumul,
Noi le-om dovedi pe toate şi il primim cu Crăciunul !
,, Bine ai venit cu daruri şi cu multe bucurii!!!”
                                    ,,Te primim cu mare cinste şi colindul de copii  !!!

          B R Ă D U L E Ț

                                   Brăduleț din gardul casei, astăzi ninge oeste tine,
                                   Vino, focul arde-n vatră, e atât de cald și bine
Pom cu turte dulci, beteală de Crăciun am să te-             mbrac
                                    Îți colind cu bucurie și covrigi, în țest, îți fac,
                                    Iar la noapte când sunt stele vei putea privi la ele,
                                    Iar când vine de departe Moșul ce daruri împarte,
                                    Tu îl sti, e Moș Crăciun, vei primi un dar, îți spun...
                                     
                                     Dacă tot nu vrei să vii, vrei să stai între copii,  
                                     Să răsăpândești con de brazi, peste- ogradă și zaplazi,
Să stai păsărilor scut, când vântul nu tace mut,
 Iți aduc o corniță  cu trifoi și cruciuliță
Cum îmi face Maica ‘Tâna, când nu toarce tortul, lâna;
                                       Brăduleț cu frunza verde, ce nici când ea nu se pierde,
Merg să dorm după cuptor, deci și ție: ,,Somn ușor!”

                              
CU  VICLEEMUL     

                                         Prin nămeţi grei pe tot drumul,
                                                  Leru-i ler, o stea pe cer,
                                         Vă aducem azi Crăciunul,
                                                  Leru-i ler, o stea pe cer.

                                          Am venit cu Vicleemul,
                                                   Leru-i ler, o stea pe cer,
                                          Vicleemul – Betleemul,
                                                   Leru-i ler, o stea din cer,
                                          Să vă cântăm o poveste
                                                   Leru-i ler, o stea din cer,
                                          Ce a fost şi astăzi este,
                                                   Leru-i ler şi leru-i ler.

                                           Iată-L,  Pruncul mic, Iisus
                                                    Leru-i ler, o Stea de sus,
                                           Precum proorocii au spus,
                                                    Leru-i ler, o stea de sus !

                                           A venit mieluşel blând,
Leru-i ler, o stea din cer,
                                           Cu iubirea pe pământ,
Leru-i ler, mieluşel blând.

                                            Şi-a venit ca blând păstor,
  Leru-i ler, ca blând păstor,
                                            Să-şi ia turma la izvor !
  Leru-i ler, un blând  Păstor !       
                               
      C OL I N D

                                       Cad din ceru-acoperit
                                       Fulgi de argint zimţuit
                                       Peste mărul plin de stele
                                       Al copilăriei mele..

                                        Astăzi s-a născut un rege
                                        Undeva, la Betleem.
                                        S-a promis de mult ... o lege;
                                        
                                       ,, Unde-i Pruncul ? Să-L vedem !”

                                        Cântă zarea în surdină:
                                        Trâmbiţe, îngeri, colind,
                                        Steaua se scaldă-n lumină,
                                        Magii se grăbesc venind...

                                       Vin păstorii să se-nchine
                                       Fiului cel din Vecie :
                                       ,,Doamne, Te primim pe Tine !
                                       ,,Voia Tatălui să fie !”    

             COLIND,  COLIND

Colind  lumea peste zări,
Colind, colind,
Peste zări şi peste mări,
Colind, colind.
Pe jos, spre Ierusalim,
Colind, colind,
Pruncul Isus să-L slăvim,
Colind, colind.

Iar sună şi iar răsună,
Colind, colind,
Aducând vestea cea bună,
Colind, colind.
Îngeraşii se închină,
Lui IISUS- PACEA DIVINĂ!

                                P L U G U Ş O R U L


                                 Pluguşor de la străbuni
                                 Să ne-aduci din nou ani buni !
                                           Hăi ! Hăi !
                                           Să răsuni prin munţi şi văi !
                                           Hăi ! Hăi !

                                  Vă urăm de sănătate
                                  Cu belşug şi spor în toate !
                                            Hăi ! Hăi !
                                            Cu belşug şi spor în toate !!!
                                             Hăi ! Hăi ! Mânaţi, măi !

                                   Voi, copii, creşteţi în pace,
                                    Lucruri mari să puteţi face !    
                                              Hăi ! Hăi ! Lucruri mari să puteţi face !

                                    Holdele-n belşug să crească,
                                    Viţa-n chihlimbar rodească,
                                    Aur negru cât mai mult ,  

                                     Laptele curgă-n tumult !

                                      Case-nalte pân’ la nori,
                                      Mândre fete şi feciori !
           
                                      Vă urăm de sănătate,
                                      Cu bani mulţi şi spor în toate !

                                     ,,La mulţi ani şi numai bine
                                       Şi în anul care vine !”

                                        Peste ani să înfloriţi
                                        Şi în pace să trăiţi !!!

                                        Hăi, hăi, hăi, măi dragi flăcăi,
                                        Şi sunaţi din zurgălăi !!!

                                         La anul şi la mulţi ani !
                                         S-aveţi aur şi-n troian !