Să-i zicem așa deocamdată. Doman revenind recent în sala ”Ars Nova” a Centrului Cultural Pitești. Ca să vorbească despre starea prezentă a presei culturale românești. Ca fost conducător al revistei ”Argeș”, aflat la prezidiu, firesc, lângă succesoru-i Leonid Dragomir. În sală, printre cei câțiva ascultători mai curajoși, interesați de subiect, și antecesorul invitatului, la funcția respectivă, Jean Dumitrașcu...
 Ei bine, Doman a punctat, nu exhaustiv (că n-avea cum) situația de moment în domeniu. Speech-ul său a făcut apel, comparativ, și la trecut, nu doar la ce e acum. Încercând să arate cât mai convingător cum stau lucrurile azi.

Mai cu seamă în astă perioadă pandemică nefastă. Inevitabil, discuțiile s-au legat cumva și de sus-amintita revistă, de care Augustin s-a despărțit cu de la sine voință anul trecut. Din pricina unor neînțelegeri neimputabile lui. Așa că revenirea sa în capitala de județ mi s-a părut un fapt pozitiv, pe care l-am salutat nu doar formal. Dragomir i-a făcut invitația de a publica iarăși în paginile pe care le gira al`dată ca șef. Rămânând de văzut dacă s-o-ntâmpla. În context, fiind anunțate și câteva îmbunătățiri binevenite în activitatea editorială a principalei gazete literare din județ (oare?)...
 Aș mai scrie despre Dumitru Augustin Doman (domiciliat în orașul regal, veche vatră istorică a țării) că e prozator, ziarist, critic literar activ de niște decenii bune. Nu de mult tipărind chiar o cărticică jurnal cu diverse gânduri și notații iscate mai an de fenomenul ăsta dureros primit ”în dar” de la Wuhan. Ferice de el că are-o livadă cu vișini și coțofene în care poate sta să privească spre cer. Și-un birou de lucru la cazanu` cu vestitoare licori parfumate îmbietor, stimulator profund creator...