Când zici Baia Mare, nemijlocit spui Maramureș!
Când zici Baia Mare, nemijlocit spui „Școala băimăreană de pictură”!
Ei bine, ca unul ce s-a stabilit aici definitiv în anul 1997 – deși am flirtat cu locul încă de prin 1992 – 1993, când am și lucrat la Cotodianul „Clipa” făcut de Radu G. Țeposu - în deplină cunoștință de cauză vă spun că, adeseori, oamenii simpli și autoritățile își coafează memoria cotidiană numai vorbind despre acești merituoși înaintași.
Pentru mine demersul lor de haită a fost, este și va fi unul sărac cu duhul și chiar jignitor.
Baia Mare ARE, A AVUT și VA AVEA și în continuare și altfel de artiști!

Cea mai bună dovadă a faptului că doar se împăunează cu vorbe goale este că Muzeul Județean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare” NU DEȚINE DECÂT puțin peste 250 de lucrări semnate de 90 de artiști plastici care-au activat în celebra școală, din anul 1896 și până-n prezent!
Puțin, extraordinar de puțin!
Atunci, dacă asta e și așa arată crunta realitate, de ce atâta gargară publică?
E, de altfel, o caracteristică românească de sfidare, exemplul național al lui Brâncuși fiind de departe cel mai elocvent pentru un neam incapabil să-și respecte și să-și cinstească artiștii contemporani.
Și nu mă refer aici la celebra cinzeacă, din la fel de celebra pălincă a locului!
N-au făcut-o oamenii noștri nici cu marele Liviu Borlan, însă – tot pentru a-și coafa memoria – s-au grăbit să-i dea numele lui „Școlii Populare de Artă”, imediat după decesul acestuia.
Eu l-am cunoscut bine pe maestru și i-am mai întrebat pe mai marii zilei de ce nu l-au ajutat atunci, când trăia, când încă putea crea?
Și tăcerea e un răspuns, fraților!
Așadar, pe un astfel de fond și de dezinteres cras, de prefăcută implicare în problemele, nevoile și aspirațiile tuturor CELORLALTE categorii de artiști și creatori din Baia Mare – cu care această comunitate se va putea mândri nemijlocit cândva, cum o face acum cu vechii pictori băimăreni – mi-am propus să militez pentru recunoașterea creatorilor în timpul viețuirii lor, pentru sprijinirea acestora.
Așa se face că am obținut acordarea titlurilor de Cetățeni de Onoare ai Municipiului Baia Mare pentru celebrii cântăreți Ion și Ștefan Petreuș, și de Cetățeni de Onoare ai Municipiului Sighetu Marmației pentru poeții Vasile Muste și Vasile Gogea.
Așa se face că, în urma unor parteneriate directe sau a depunerii unor proiecte pentru felurite forme de finanțare nerambursabilă am realizat mai multe monografii ale localităților din Maramureș, numere speciale din Revista ECREATOR – a doua revistă pe care-am înființat-o în Baia mare, după „Millenium”, în anul 2000 – fiind alocate exclusiv creațiilor scriitorilor locali, mai toate din acestea fiind ilustrate cu grafică sau picturi ale artiștilor contemporani locali.
Consecvent acestor principii am pledat – și am să fac asta cât voi trăi! – pentru recunoașterea tagmei scriitoricești la justa ei valoare, în timpul vieții, nu post mortem!
Am făcut asta în peste două decenii de televiziune, în trei decenii de presă și în toate numerele Revistei ECREATOR, deja ajunsă la cel de-al șaptelea an de existență.
Am făcut asta în cele peste 50 de manifestări și festivaluri literare pe care le-am organizat în Baia Mare, Maramureș, București, Cluj – Napoca, Sibiu, Râmnicu Vîlcea, Călimănești, Horezu, Roșiorii de Vede, Alexandria, Drobeta Turnu Severin, etc astfel punând și în acest mod orașul Baia Mare pe harta culturală a României, iar cei aproape 1000 de invitați academicieni, cadre universitare, poeți, prozatori, dramaturgi sau critici de calibru trăiesc și pot depune oricând mărturie.
Așa se face că am depus la Municipiul Baia Mare proiectul cultural „Școala băimăreană de poezie”, proiect validat până la urmă.
Nici măcar suma derizorie care a fost acordată nu m-a dezamăgit!
Văzând partea plină a paharului am ascuns între coperți piatra unghiulară a unui proiect de suflet nutrind speranța că prin etalarea creațiilor celor care fac și ei cumva ca orașul să respire să existe o din ce în ce mai mare aplecare și îngrijire a făcătorilor de frumos din partea autorităților.
Pentru că se poate!
Prin urmare, acum s-a născut acest număr special de revistă, unul care, în opinia mea, acoperă fericit cele trei mari categorii de poeți locali: sunt poeți care s-au născut în Baia Mare și care continuă să viețuiască aici, sunt poeți care s-au născut aici și care acum trăiesc în alte părți ale țării sau ale lumii, alături de poeți născuți în alte părți ale țării, dar care viețuiesc aici și care amprentează puternic pulsația culturală a urbei.
Din ultima categorie fac și eu parte!
Sigur că gura lumii n-o va umple nimeni, cu siguranță se vor găsi contestatari și cârcotași!
Ca să îi iau în calcul îi rog să termine cu sporovăitul pe marginea șanțului sau prin bodegile în care-și fac veacul și să facă și ei MĂCAR atâta cât am făcut eu pentru această urbe!
Nu le cer să facă pentru municipiul meu natal, Roșiorii de Vede acest lucru, că mulți dintre ei nu sunt capabili să se întrețină aici, în locul natal, lângă fusta mamei lor, în zona de confort!

Așadar - măcar conceptual - „Școala băimăreană de poezie” s-a născut la... Roșiorii de Vede!