elaIntram in viața puri și inocenti. Apoi, încet încet învățam despre cum “ar trebui” sa facem lucrurile pentru a fi fericiti și a avea succes. Fără sa (ne ) punem prea multe întrebări, ajungem in punctul in care credem ca știm. Abia atunci începe travaliul. Pentru ca, viața ne dovedește zi de zi ca nu exista nicio rețeta pentru a trai. Vin peste noi evenimente, oameni, situații, ce nu se potrivesc cu tiparul învățat, cu rețeta universala  “dacă..atunci.”
Am funcționat după legi deterministe multă vreme și am ajuns azi sa înțelegem ( unii ) sau cel puțin sa ne punem întrebări ( alții ) ca nu-i deloc așa, odată cu nepotrivirea constatata iar și iar.
Când începi sa pricepi, pricepi și cu ochii închiși. Sau mai ales cu ochii închiși. Pentru ca nu mai funcționezi după ceea ce-ți spune mintea ci mai degrabă sufletul e cel ce te conduce.
Și pentru ca de ceva vreme buna funcționez după deviza “ajuta, încurajează, susține”, sper ca invataturile extrase din întâmplările/lecțiile mele sa fie de folos!



Lecția # 1 : Soluția la orice, constientizarea

Exista doua feluri de-a funcționa. Pe pilot automat și conștient.
Dacă funcționăm pe pilot automat/inconștient, reacționam, simțim nevoia sa demonstram ca avem dreptate și căutam drama, in orice.
Odată ce devenim constienti, toate astea dispar. Nu mai ai nici așteptări și nici orgoliu. In schimb, ai pace in suflet.
Trecerea spre conștientizare nu e simpla. Implica asumare. Adică înțelegerea ca viața ta este A TA și singurul ce poate sa aleagă in ce direcție merge ești tu. Nu mai ești o victima a copilăriei, a oamenilor din jur, a întâmplării. Nu mai ești și nu te mai identifici cu povestea vieții tale.
“Dacă pace este ceea ce-ți doresti, atunci vei alege pacea.”

Lecția #2 :
Vestea buna-i ca nimic nu-i veșnic. Vestea rea e ca nimic nu-i veșnic.

Budiștii zic așa : “Tot ce începe, se termina.” Practic, asta e esența vieții.
Suferința apare atunci când ne agățam de situații, de joburi, de oameni ce nu ni se mai potrivesc.
Imaginați-va ca pui un copil mic intr-o cutie. La început e ok. Pe măsura ce creste, începe sa aibă tot mai puțin spațiu, pana când nu se mai poate mișca.
Exact așa este si când ne îndesam in situații ce nu ne mai sunt potrivite. Ne blocam și ne doare.
Nimic nu e întâmplator, recitam in cor!
Dar când înțelegem asta in profunzime, refuzam sa mai rămânem acolo unde nu ne mai e locul, sa ne agățam de oameni cu care nu mai rezonam.
“Orice am pierdut, nu era sa fie al meu. Si pe oricine am pierdut, nu era destinat sa rămână in preajma mea.Atât de simplu.”

Lecția #3 :
A accepta ceva, nu înseamnă sa imi și placa.

Ca nu putem schimba pe nimeni, e de la sine înțeles. Deși pe alocuri ne mai străduim.
Când o situație nu ne place, avem trei variante : încercam sa o schimbam ( am stabilit ca nu se poate, aici, punctual) , o acceptam sau plecam din ea.
A accepta o situație nu înseamnă sa o tolerez. Nu înseamnă nici sa ma supun ca “sa fie bine” și nici sa o pun deoparte, sa o evit. Ca intr-un fel sau altul, se materializează( cel mai probabil printr-o boala).
Înseamnă sa înțeleg ca omul respectiv e așa cum e, la nivelul la care e și sa nu ma aștept sa se poarte intr-un alt fel decât setările nivelului cu pricina.
De exemplu. Dacă cineva ma critica constant, sa înțeleg ca acela e nivelul lui de înțelegere. A ma certa/a riposta veșnic nu ajuta la nimic. Dacă aleg sa rămân in preajma persoanei respective nu ma mai aștept sa fie altfel decât e și  imi limitez contactul cu el/ea. Dacă nu, plec. Fără surle și trâmbițe.
“Acceptați oamenii așa cum sunt dar puneți-i  acolo unde le e locul .”

Lecția #4 :
Interiorul creaza exteriorul

Acționăm in funcție de ceea ce avem înăuntru. De emoțiile blocate in interior și pe care refuzam sa le confruntam. Ca ne doare. De ceea ce n-am înțeles și am preferat sa dam la o parte, sa ne facem ca nu exista, sa le punem uneori in jurul inimii ( a stomacului, a ficatului etc și de aici la boala nu-i decât un pas ), sa construim ziduri. Ziduri invizibile ochiului fizic dar care rezida prin fiecare gest, prin tot ce face și spune un om rănit.
In interacțiunea cu o persoana ce nu si-a rezolvat traumele, rănile, putem ușor sa ajungem și noi victime. Și datoria sa ieșim e a noastră, când constatam c-am devenit “victima victimei”.
De aceea este atât de important ca fiecare sa lucreze la propriile rani.
“Dacă nu te vindeci de ceea ce te-a rănit, vei sângera pe oameni ce nu te-au tăiat/înjunghiat.” ( inclusiv pe copiii noștri..)

Lectia #5 :
Oamenii se poarta cu tine cum te porți tu cu tine

Nu te poate jigni nimeni dacă tu nu “te jignești”. Nu te poate manipula nimeni dacă tu nu ești manipulabil. Nu te poate folosi nimeni dacă tu nu permiți sa fii folosit. In esența, nimeni nu-ti poate face fix nimic ce tu nu dai voie.
Emoțiile tale sunt la tine, nu la celălalt.Sigur  nu te simți bine când cineva se poarta urat cu tine. Însă de aici pana ca toată treaba asta sa-ti controleze starea, musai sa treacă prin interpretarea ta. Care trece prin sistemul de gândire/mindsetul tău.
“Când cineva te triggeruieste (te “agăța” înăuntru) insultandu-te, făcând sau spunând ceva, respira adânc și distanțează-te de acea persoana. Amintește-ți ca, dacă te ofesnsezi usor, esti usor și de manipulat.”

Lecția #6 :
Poți sa fii un om bun și sa spui “Nu”

E ok sa facem bine altora, atâta timp cât  nu ne rănim pe noi. A fi un om bun nu presupune a te lasă călcat in picioare, a te supune la ceea ce vor alții, doar pentru a-i păstra in viața ta. A fi un om bun înseamnă a fi bun cu tine in primul rând.
Greu, pentru cineva care “s-a sacrificat” o viața întreaga. Greu, dar nu imposibil.
Cum sa facem? Prin conștientizare, ca in orice alta situație. Înainte de a porni la drum, pe pilot automat, întreabă-te.
“Hei, Ela, vrei sa faci asta sau faci “sa fie bine”?”
O sa fiti uimiti de cât de multe  ori ați făcut “ce trebuie” și de cât de putine ați făcut ce-ati simțit!
“Repeta după mine : imi e permis sa aleg ce-i mai bine pentru mine, chiar dacă asta ii supăra pe alții.”

Lecția #7
Nimic nu se întâmpla fără un motiv, chiar dacă nu mereu vedem motivul

Universul/Dumnezeu nu greșește. Asta cred eu.
Teoretic, toți știm ca “Nimic nu e întâmplator”. Practic, mai puțin vedem. Semnele sunt peste tot. Mai întâi sub forma de întâmplări minore, apoi din ce in ce mai notabile/zguduitoare.
Practic, e ca un GPS pentru drumul nostru in viața. Un ghidaj nevăzut dar simțit.
Si totuși unii/ uneori alegem sa le ignoram. Dacă nu ne mișcam din loc ( nu luam decizii care sunt de luat, legate de viața noastră, de job, de relații,  de orice nu funcționează  ) semnele devin din ce in ce mai evidente. Și evenimentele din ce in ce mai traumatizante. Dacă nu ești atent la pietricele, vei primi cărămizi. Sau, cum spune Einstein, “Dumnezeu nu joaca zaruri” .

Lecția #8 :
Dacă vrei ceva cu adevărat, fa!

Tot ce faci zi de zi la un moment dat va da rezultate. Chiar dacă pare ca nu ajungi nicăieri, vine ziua in care poți contoriza ce-ai făcut o vreme buna.
De exemplu : mergi zi de zi la sala, vii, te uiți in oglinda, nu vezi nimic schimbat. Pana intr-o zi când constați ca arati altfel :)
Sau
Faci terapie, mergi săptămânal la psiholog, nu se întâmpla nimic o vreme, apoi brusc realizezi ca ești alta persoana, ca vezi altfel lucrurile. Ca viața a devenit mai ușoară și poți sa alegi pentru tine.
Sau
Îți schimbi stilul alimentar, ai grija ce mănânci, nu vezi schimbări pana intr-o zi când parca ești mai plin de energie, te poți concentra mai ușor, dormi mai bine, ești mai sanatos/boala a dispărut.
Sau
Ieși cu o fata/un băiat in oraș. Nu simte nimic pentru tine la început însă dacă continui sa fii atent/atenta cu ea/el, la un moment dat posibil sa se îndrăgostească/sa va îndrăgostiți.
Ce au in comun toate astea? Consistența. E vorba despre a fi coerent, a continua sa faci lucruri, fără sa te gândești ca “n-are rost”, ca nu slăbești, nu vezi altfel viața, nu îți îmbunătățești sănătatea, nu o sa te iubească niciodată.
Dacă vrei ceva cu adevărat, apoi fa, lăsând la o parte rezultatul. “Ăla” vine singur, atunci când esti suficient de hotărât, cand îți doresti cu adevărat.

Lecția #9 :
Toți ne schimbam. Nu toți evoluam.

Etapele evolutiei pot fi rezumate la 3 verbe : prima etapa-A AVEA  a doua-A FACE, a treia— A FI.
Dacă in prima etapa credem ca valoarea ne e data de ceea ce avem și muncim sa demonstram asta prin valorile materiale și relațiile ce le avem ( masina, casa, tehnologie, omul de la brațul nostru… etc) a doua etapa o echivalam cu ceea ce facem și “ne rupem gâtul”  sa demonstram cât suntem de valoroși, sa aratam lumii “ca  putem”  ( de exemplu, cautam recunoaștere și validare exterioara prin rolurile sociale și profesionale ) in a treia ne liniștim și înțelegem ca valoarea noastră este data de ceea ce suntem ( oameni onesti, asumați, loiali, modești, binevoitori, deschiși,  autentici, veseli, de cuvant etc) .
Ultima nu le exclude pe primele doua ci, in mod firesc,  atunci când ajungem in a treia etapa celelalte se aliniază cu ceea ce suntem, fără sa avem nevoia de a le scoate in fata, de a demonstra.
Cum recunoști un om aflat in a treia etapa? Își vede de treaba lui!
Pare simplu dar nu e chiar așa. A trece de la una la alta înseamnă a dori ( tare de tot ) sa evoluezi.
Pana la urma “ Schimbarea e inevitabila, creșterea/dezvoltarea e opțională.”
Ne schimbam cu toții de-a lungul vieții însă evoluam doar cei dispuși sa muncim (  la noi ), sa luam decizii pentru noi, fără sa așteptam confirmări din afara.

Lecția #10:
Schimbarea începe cu fiecare dintre noi.

Singura persoana asupra căreia avem control e propria persoana. Dacă am înțelege asta, am înțelege și ca este o unica modalitate de a schimba in bine lumea : prin schimbarea/evoluția proprie.
Nu-i treaba mea sa repar sau sa salvez oamenii ce nu-și doresc sa se repare/sa se salveze, nu-i treaba mea sa “ma fac plăcut/ă”, nici sa le fac eu toată treaba ( a mea, a lor ), nu-i treaba mea sa mulțumesc pe toată lumea și nici sa ma dau de ceasul morții sa-i împac, sa-i tin împreuna pe cei ce nu-și doresc asta ( in orice fel de relații, de munca, de prietenie, romantice ).
Treaba mea e sa iubesc oamenii, sa fiu autentic/ă, sa merg înainte pas cu pas, sa spun mereu adevarul și...sa respir.
“Nu poți controla ce înțeleg alți oameni/cum se raportează la energia ta. Orice faci și spui e filtrat prin cum sunt ei/prin ce trec in acel moment și asta nu e legat de tine. Doar fa ce ai de făcut, cu cât mai multă dragoste și onestitate.”
In concluzie, TREABA MEA E SA-MI VĂD DE TREABA MEA!