s”Un sexagenar în plină formă.” Chiar dacă se mai vaită că îl dor genunchii. ”Înalt, viguros și impetuos. Cu simfoniile-n sânge constant. Lor fățiș dăruit pe de-a-ntregu`. Stăpânind dezinvolt portativele pe care sunt scrise. Acaparând orchestra total când le are sub ochi. Energie și forță transmițându-i din plin, folositor, pentru ele...”
M-am convins înc-o dată, recent, la filarmonica piteșteană. Unde Theo-l tălmăci din nou, cert binevenit, pe Antonin Dvořák, pasiunea lui. Dând viață, mai mult decât inspirat, demn de semnalat, simfoniei a opta, în sol major. Lăsată lumii, și ea, de cehu` boemian, deplină splendoare, întru delectare, sigur neuitare. Semn al talentului său creator nedezmințit în domeniu. ”Chipeșă, semeață, trainică, măreață. Rostuită, însă, nu chiar pentru oricine...


 Ei bine, olandezu` nostru` de azi, cu potențial adecvat, o tălmăci pe măsură. Onorant categoric. Precis, expresiv, nuanțat, cadențat. Punând orchestranții la lucru cu mână de fier. Atent și fluent conducându-i de la un capăt la altul. Imprimând rigoare, entuziasm, tenacitate. Tumult ori blândețe, după nevoi. Pregnanță, impact și aplauze lungi obținând drept urmare. Întărind convingerea că-i un simfonist tot mai apăsat.  Chiar de nu creează, ci doar recreează giuvaiere dintr-alea perene. Este experimentat în astfel de cazuri, se implică maxim, se dăruiește la fel. Parcursu` sonor ieșind firesc izbutit, în mod fericit...”
 Îmi doresc, nu cred că greșesc, iar să-l întâlnesc și pe la alte filarmonici din țară. Apte mai dihai să pună-n valoare sporit, diferit a` sale resurse-n domeniu. Stimulându-l mai abitir, favorizându-l și mai bogat. Pe mine tentându-mă cert a umbla după dânsu`, sârguincios, curios. Cu real folos pentru hrana-mi spirituală  trebuincioasă cotidian...

 P. S. Citatele îmi aparțin...