Stastna fotoPăsările
 băteau din aripi
cu două minute înainte de zbor.

Lumina se odihnea
În crăpăturile camerei.
Aerul nostru e uscat – remarcă ea.

 Simplu suma  plus radicalul
Şi rezultatul fac imediat una după alta  
 Două rotiri perfecte la trapez.



Împinse bărbia înainte – ca să arate încredere în sine
Şi cu spatele la el se puse să spele obloanele
Cu urme de albastru cojit.


În lift

Lipsă de aer în lift – etanşat de crăpătură  – împins cu butonul – pipăit – şi de asta aparţine – tropicele de la marginea – nărilor lui – trag tot – ceaţa în creştere – mlaştina.

Ea clipeşte des – strânge poşeta – bate pasul pe loc – tăcerea lui se mişcă – adulmecă –îşi freacă barba – ridică din umeri – şi coboară brusc la nouă iar restul coboară în fugă pe scări

– rămâne singură – tânjeşte– să-i adulmece urmele  şi toate celelalte iluzii comune


În fragmentul de cer
deasupra străzilor
corbii trăseseră linii
ziua se sprijinea în palme
şi clopotele la şase
balansau  blocurile de gresie
de la baza catedralei
relaţia noastră s-a terminat
lângă scuipaţii de pe cubul din pavaj
(din granit cenuşiu deschis)
Cu ultimele puteri epuizat
A ajuns în punctul B
Vântul ne spulbera părul şaten
Posibilitatea unghiurilor ascuţite
Era în acel loc imensă
Dar dacă prin jur
Ar fi fost drapele
Nu s-ar fi clintit postavul
În acel moment
Oricui îi era dor de ceva
se împuţinase aerul
turnurile şi băncuţele pentru credincioşi  
iar în fundalul scenei se contura apa scăzută
ca într-o adăpătoare pentru stup de albine
puţin adâncă şi şerpuind săbatic  


Femeilor
străine
aşezate elegant

în primul rând cu genunchii apropiaţi

trebuie să le ating părul.
Să le ating
să cobor palma în jos
spre gâturi

şi să le pieptăn pe toate
într-o singură coadă
din cablu rezistent la abraziune.
Urmează o legănare
lungă şi temătoare
asemeni ciocului cuiva
csre le replantează jež je přesadí
pe duna de nisip bej.
Una după alta
repetă mişcarea
Şi-şi părăsesc locurile
atât de sigure.
Pe multe le smulge vântul.
Cu palmele zgâriate
se trezesc sub cablu.
Se fac ghemotoc la poalele dunei
unde formează noi coordonate
cu nenumărate lovituri  
în timp ce altele zăbovesc
în spatele haldei

cu părul de deasupra ochilor
indecent răvăşit   
şi cu dorinţa
neexprimată
de a pipăi
linia ascuţită a
dunelor

dincolo de care există doar
vântul fără de conţinut.
Vântul
şi coada negrăit de frumoasă a nevýslovně krásný cop
a părului puternic de nisip.
De unde s-a ivit
nu mai ştie
în acest moment


Mişcări tainice

Zborul a reuşit – doar când ţânţarii – au eliberat spaţiul jos puţin deasupra pământului – atunci am luat-o spre înălţimi – să provoc păsările de pradă – să inspir aer – fără bule – să-i fac praf – să mă întorc furios în jurul axei mele - lâsându-mă să-mi zburlesc pleoapele
Pe seară zăceau în iarbă – multe pene şi supărări – m-am uitat fix la ele – în timp ce au eclozat încet ţânţarii – a bătut clopotniţa şi uliii s-au întors să stea  – pe crengile lor.


Plouă în cuibul berzelor.
Stau în el nemişcate.
Toate trei. În scurgerea apei
aşteaptă să se usuce.
Lung şi alb.



Umbra

Umbra s-a pierdut
a intrat în pământ.
Sunt înecat în solitudine
(târfele lipicioase din colţul
unde vântul nu conteneşte
suflă printre pietre şi plânge
cât de groaznic de noroit rămân)
= doar o vagă urmă după umbra mea
în ocru - roz - carmin.
Mâine-l întâlnesc. O să se sprijine
nonşalant de zid. Se va preface că n-a fost nicicând al meu.



În arşiţă
se apropie stropitoarea
de locurile pe unde treceam
cu o idee clară despre viaţă.
Un bărbat intră pe caldarâm
sub duş orbit de picături
scuipă fuge după maşină
cu o bucurie pură.
După o clipă bărbatul
e acoperit cu totul de ploaia de apă
de aburi şi de maşina care se îndepărtează.
Nu mai există. Noi am rămas
părăsiţi după gardurile noastre.


4/ Fragmente cu diametrul de peste 32 mm


***
Pentru ziua de azi e necesar
să mă îmbrac sărăcăcios
în onoarea a cinci soldaţi
care vor fi avansaţi
în timpul înmormântării lor.



Nu trebuie să umblu în costum
– jubila după ieşirea la pensie.
Demenţa a debutat în martie.
Magma ei se împingea spre suprafaţă
cât a fost vara de lungă.
De atunci fraza
– pentru călătorii fac economii –
se zbate deasupra pereţilor camerei
ca o pungă de plastic
în bătaia vântului.
Şi el n-o iubeşte.



La plimbare
iese cu biblia.
Doar atunci când
primeşte o bere
o dă de-o parte.
Sorbitul spumei
are prioritate
pe lângă toţi
ceilalţi zei.

BIBLIOGRAFIE - Irena Šťastná

1.    Sen o třetí plíci (Vis despre al treilea plămân) Protimluv, Ostrava 2018)
2.    Na mamuta (După mamut)Běžíliška, Praga 2016) / coautor - Milan Šťastný
3.    Žvýkání jader (Mestecând sâmburi)(Srdeční výdej, Brno 2015)
4.    Živorodky (Perplex, Opava 2013)
5.    Všechny tvoje smrti (Toate morţile tale)( Salonul literar al Terezei Riedlbauchová, Praga 2010)
6.    Zámlky (Host, Brno 2006)

●    2019 laureată cu Premiul Jantar
●    2016 nominalizată pentru premiul Magnesia Litera pentru poezie
●    2012 nominalizată pentru premiul de lirică de la Dresda

●    textele traduse în engleză, germană, poloneză, slovacă, portugheză, spaniolă şi a hindu
●    a reprezentat literatura cehă la serate de poezie din Polonia, Ucraina, Slovenia şi Slovacia
●    mai multe la - http://irena-stastna.webnode.cz/

 

http://casopisilegalit.wordpress.com/2014/03/01/basne-irena-stastna/