bEu doar redau cât mai exact, vorbele Danei, căreia îi făcea plăcere să îmi povestească, ea fiind imobilizată la pat, iar astfel orele se scurgeau mai plăcut, evocând amintiri, comentându-le împreună.
Eram de zece ani în pensie, încă eram într-o veșnică acomodare…zilele în care nu aveam ceva concret de făcut, îmi păreau tare lungi…Am fost într-o vacanță în Grecia, cu un grup de pensionari. În camera am fost trei, două erau prietene bune, iar eu acceptasem cu plăcere să fiu a treia, pentrucă astfel nu eram obligată să am un program comun  cu cineva, ….Doream să îmi compun singură programul, să fac numai ce îmi chiar doresc…adică o vacanță minunată! Vag speram că poate voi cunoaște o persoană, cu care să mă simt bine, să fiu relaxată, adevărată, …să nu fie nevoie de acceptări din curtoazie, …dar nu s-a întâmplat. Am cumpărat acolo o saltea gonflabilă, cu gândul la lunile de vară care urmau și la posibilitatea de a  mai merge la apă.


După puțin timp, s-a organizat o excursie de trei zile, la o stațiune aflată la aproximativ o sută de km de oraș.Ne-am urcat veseli în autocar, eram un grup compact de pensionari, puține familii, câteva cupluri ,cunoșteam doar din vedere multe persoane, dar aveam și prietene, toți eram veseli….vremea se anunța frumoasă. Ne-am împrăștiat prin camere, ne-am echipat coresponzător și ne-am reîntîlnit în apa termală din piscina mare. Era o stare de bine,  toți eram veseli, mai făceam plajă, ne plimbam pe alei, seara ne-am adunat pe terasă, au continuat conversațiile în grupurile aflate în jurul meselor.
La un moment dat, dupămasa, am văzut un bărbat care folosea o pompă cu care umfla o saltea. L-am întrebat dacă ar putea să mi-o împrumute fiindcă am și eu o saltea, …a fost amabil, am adus salteaua și în puțin timp a devenit folosibilă. Am așteptat cu nerăbdare ziua următoare, cu gândul că voi fi la piscină înainte de a fi lume multă,  o să pun salteaua pe apă, iar apoi voi avea curaj să stau pe ea, fără frică. Apa în piscină avea o adîncime mica la intrare, dar devenea tot mai periculoasă pentru mine, fiindcă nu știam să înot, ba aveam și o frică de apă  căpătată pe la cinci ani, când m-am înecat în Someș.
Cum s-a făcut dimineață în ziua a doua, am ieșit cu salteaua la piscină, m-am urcat chiar pe mijlocul ei,  încercând să fiu cât mai relaxată. După o vreme, s-a adunat mai multă lume, eu eram împinsă spre apa mai adâncă, mă țineam de saltea, dar începeam să fiu îngrijorată….cum o să cobor de pe ea? Am început să caut cu privirea o față cunoscută, dar nu aveam noroc…La doi-trei metri de mine, lângă peretele piscinei era un bărbat, stătea calm, era singur, nu îl cunoșteam, am riscat…i-am făcut semn cu degetul, să se apropie…întâi s-a uitat în jur să vadă cui fac semn, apoi, fiindcă eu l-am mai chemat odată, mi-a răspuns tot prin semne,  dorea să confirm că pe el îl chem. Eram deja încordată, era tot mai multă lume în bazin și nu puteam coborâ de pe saltea fără ajutor, apa fiind deja prea adâncă pentru mine. S-a apropiat de salteaua mea, i-am spus pe scurt că am nevoie de ajutor ca să cobor de pe saltea, fiindcă mă tem de apa care e prea adâncă pentru mine. M-a sfătuit să mă mișc încet astfel încât să stau în latul saltei, cu pieptul pe saltea, dar să cobor picioarele în apă,, el a ținut salteaua pe loc, apoi m-a dus ușor spre apa mai mica și am coborât în siguranță, pe  picioarele  mele. Îi eram recunoscătoare, că m-a salvat din situația disperată în care fusesem.
Dar, înainte de asta, a fost un timp, în care am stat de vorbă, ca doi prieteni care se bucură că s-au întâlnit. Eu doream să îl conving că e întemeiată frica mea de apă, i-am povestit cum s-au petrecut lucrurile, cum m-au recuperate din apele Someșului care deja mă ducea, unchiul și mătușa care ar fi trebuit  să aibă grijă de mine. Erau studenți, preocupați unul de celălat, eu eram cu ei doar fiindcă așa au avut voie la apă, ca să nu le iasă vorbe în sat. Am strigat că mă înec, odată i-am făcut atenți că exist, dar când chiar m-a luat apa, am strigat degeaba, nu s-au uitat decât după o vreme, e bine că au reușit să mă recupereze, m-au ținut de picioare ca să elimin apa din mine și mă rugau amăndoi să nu spun acasă ce am pățit, că s-ar supăra mama mea foarte tare .Am avut de atunci mare frică de apa, care mă înconjurase rapid, mă ducea unde dorea ea, nepăsătoare la disperarea mea că mă pierd.
Mă asculta atent, mă simțeam bine, iar el mi-a confirmat că are aceeași stare. A venit în această excursie doar la îndemnul unui cunoscut, să iasă din casă.  Avusese în urmă cu doi ani nevoie de o intervenție chirurgicală, și  deoarece avea în capitală un băiat a cărui soție era chirurg, întervenția s-a făcut acolo.   Lui i-au spus că era ceva legat de glanda tiroidă, că nu e grav, dar lui I s-a părut că îi ascund adevărul. Din spusele lor, el a înțeles să vină și să trăiască liniștit, că nu mai are nevoie de control sau tratament și în timp el și-a format idea că a fost cancer și urmează sfârșitul. A așteptat doi ani , dar nu a venit sfârșitul, trăia normal și acum a gândit să își asculte prietenul și a venit, să reintre în lume. Între timp s-a făcut cald, era mai puțină lume în bazin, așa că am putut ieși fără spaime din apă.
Ne-am depărtat fiecare spre camera lui, dar eram bucuroasă că l-am cunoscut.  Începeam să am speranțe că vom mai vorbi, dupămasa, ori seara  pe terasă. L-am văzut împreună cu colegul lui de cameră stând la plajă ori în apă, nu era prea vorbăreț, ...O cunoștiință de a mea, s-a apropiat într-o vreme de mine și m-a întrebat cine e cel cu care am stat de vorbă în apă. Nu  am păcălit-o, chiar nu știam aproape nimic despre el, că nu era să-i povestesc puținele lucruri aflate de la el. Mi-a spus că o interesează, că e un bărbat fain, rasat, îl crede singur...și că dacă pe mine nu mă interesează-asta i-am spus eu-, o să încerce ea să se apropie de el.  Sincer, nu mi-a plăcut deloc acest lucru...El nu s-a mai apropiat de mine , ...nici eu de el, dar așteptam seara, dansul care avea loc, conversațiile prelungite până noaptea târziu. Credeam, speram că vom sta din nou de vorbă.
A venit seara, el tot cu colegul de cameră, povestind și privind lumea. A început dansul, am mers de la început pe ring crezând că va veni și el. După o vreme s-a ridicat, am fost bucuroasă un minut, doar atât, pentrucă s-a îndreptat spre ușa care ducea la terasă. M-am prefăcut că îmi place pe ring, dar nu îmi mai plăcea. Îmi venea să merg la el și să îl întreb dacă îi plac cât de puțin și e timid, ori chiar nu îl interesez ca femeie deloc. Nu reușeam să uit cât a fost de plăcută convorbirea noastră, nu puteam să accept că el nu a simțit nimic, nu puteam crede că nu vom fi prieteni. M-am dus destul de repede la culcare, ziua următoare era ultima în excursie.
Dimineața devreme, am ieșit cu gîndul că vreau să ocup un șeslong, erau mai puține decât eram noi și mulți își puneau cearceafurile pe pământ, ...și surpriză...l-am văzut pe el, ne-am salutat, apoi am mers împreună să ocupăm șeslonguri, ...evident le-am pus alături, eram deja mulțumită că am avut acest noroc, să fim împreună.După o vreme, cînd eram deja prieteni, mi-a spus că ieșise cu mult înaintea mea, având această dorință de a mă surprinde în drumul spre șeslong, era mai simplu să se apropie de mine astfel.
A fost o dimineață minunată, era un bărbat cult, manierat, atent, foarte plăcută compania lui, am fost în apă împreună, hi,hi,....fără saltea, apoi am mâncat câte o plăcintă, am povestit multe, el mi-a povestit despre el, familia lui, că e singur de șase ani de când soția a avut cancer și după un tratament îndelungat, a pierdut lupta pe care o dusese cu multă voință. Eu i-am povestit despre mine și ne-am mirat amîndoi cum trăim în acelaș oraș de mulți ani și nu ne-am cunoscut până acum.
Timpul trecea plăcut, dar trecea și eu deja sufeream că el nu îmi face nicio propunere să ne întâlnim în oraș, nu îmi cerea nr de telefon, nu m-a întrebat unde stau, ce voi face în zilele următoare...Hi,hi...gândeam intens că trebuie să fie o soluție, ...și am găsit-o .Eram agent de vânzări la o companie MLM, aveam niște fluturași de reclamă pentru produsele oferite. Aveau oferte ale produselor pe o față a hârtiei, iar pe partea cealaltă era loc pentru numele agentului și numărul lui de telefon. Am completat cu prenumele meu Dana, cu numărul de telefon, am împăturat hârtia și am gândit că am să fac cumva să ajungă la el.
Dar, el nu s-a apropiat de mine, stătea între bărbați  și nefiind sigură depre ce fel de reacție va avea, nu am îndrăznit să mă apropiu de el. Autocarul intra în oraș și eu eram cu biletul în mână, dar...îl văzusem unde ședea  în autocar, era pe un scaun așezat lîngă interval, cu trei scaune în spatele meu.Am zis...ACUM ORI NICIODATĂ!...când m-am ridicat pentru coborăre, m-am prefăcut că m-am dezechilibrat, am mers niște pași pe interval și cănd am ajuns lângă el , i-am pus biletul în mână, fără să îl privesc.Apoi am coborât, el era îmcă în autocar, eu mă grăbeam spre casă. Aveam deja regrete, pentru ceea ce făcusem. Îmi imaginam privirea lui mirată, cei de lângă el râzând de felul în care a fost atacat de mine, ...el aruncând biletul demonstativ, ca să arate că nu îl interesez, ...Am fost harnică în casă ca să nu stau pe gânduri, am zis în final că e mai bine așa, mai ales dacă nu îi plăceam deloc, nu avea rost să ne mai întâlnim. Dar, în fundul sufletului, mai era o urmă de speranță, eram atentă mereu cu telefonul, să îmi fie aproape.
Am dormit tot cu gândul la isprava mea, mă gândeam că trebuie să fiu mai reținută, mai calculată, că am prea multă încredere în mine și de aceea greșesc, convinsă că mă voi descurca în final.M-am trezit devreme, eu dorm mai mult dimineața de obicei, dar acum doream să încep ziua.  A sunat telefonul, cred că nu îmi venea să cred.L-am dus la ureche și....ERA EL! ...cred că tremuram de bucurie.M-a întrebat cum am dormit, vorbe, vorbe...că i-au plăcut mult orele petrecute împreună, ...dar!își dă seama că e prea mare diferența de vârstă, erau șase ani, ..că eu sunt minunată, că îi plac și merit mai mult decât îmi poate el oferi. M-am încordat! nu credeam că poate refuza oferta mea, să fim prieteni! Am făcut al doilea pas, tot fără să stau pe gânduri....l-am rugat să ne întâlnim, doar odată!...nu știu ce speram, de fapt nu îmi era la îndemână să mă recunosc că mă respinge.
Am insistat, până a acceptat.Peste câteva ore aveam întâlnire , pe trotuarul bulevardului Traian, înainte de a intra pe Unirii. Mă apropiam cu îndoială în suflet, poate nu îl voi recunoaște, ori nu mă va recunoaște el, acum fiind îmbrăcați mult diferit față de stațiune...L-am văzut de departe, am știut că e el, era un om cu o ținută de militar,tare plăcută mie, calm, care se uita în ochii mei, când m-am apropiat. A zis să spun eu pe unde ne plimbăm...i-am spus că aș folosi ocazia aceasta, că sunt cu un bărbat și îl rog pe el să aleagă pe unde umblăm, fiindcă eu mereu aleg traseul, fiind singură. A acceptat, foarte sincer nu știu pe unde am mers, îmi era tare bine, îmi plăceau vorbele lui, raționamentele lui, știa multe, nu era pătimaș, mă asculta frumos când vorbeam eu...era minunat.
După multă plimbare, am gândit că urma să ne despărțim și am reînceput atacul...mai doream o întâlnire.A acceptat ușor, cu plăcere, urma să ne întâlnim în ziua următoare.Și ne-am întâlnit tot mai des, am petrecut tot mai mult timp împreună, era cel mai minunat timp din viața mea!

-***********
Am să vă povestesc acum o întâmplare întâmplată în realitate bunei mele prietene Dana, pe care am aflat-o punându-i întrebări despre acel om din viața ei, pe care îl cunoscusem și eu, ca prietenă a ei. Îi admiram cînd erau împreună, se simțea starea de bine în care erau învăluiți, parcă erau un întreg! Trecuseră ani de când e iar singură, el fusese răpus de o boală nemiloasă.     –Dar, nu sunt singură , mi-a spus de multe ori în ultimele lui zile că e nevoit să plece, dar nu voi fi singură, el îmi va fi mereu alături, și așa îl simt, îmi spune Dana împăcată. Mulțumesc mult că ne-am cunoscut, a fost partea cea mai frumoasă, a vieții mele.
Cred că are niște învățăminte în ea, această întâmplare, de aceea am vrut să o povestesc.Cred că depinde mult viața noastră, de alegerile pe care le facem, de încrederea pe care o avem în noi.Să nu ne lăsăm doar în așteptare, trebuie să dorim să se întâmple ceea ce ar fi bine pentru noi, să ne mobilizăm, să avem curajul de a face pași, ...Mai cred că nu prea târziu să fii fericit, chiar dacă au trecut mulți ani și nu s-a întâmplat încă să afli omul acela, fii în așteptarea lui, crede că va veni și primește-l cu încredere!