nÎn prezent, noțiunile „date”, „informaţii”, „cunoştinţe” și „înțelepciune” sunt utilizate zi de zi de fiecare om, în frecvente cazuri însă fără ca acestora să li se cunoască și fără să li se folosească sensul lor corect (a se vedea și http://www.prolog.md/articol_date_informatii_cunostinte.pdf).
Aceasta și din cauză că, uneori, descrierea acestor noțiuni diferă considerabil de la un autor la altul.  
Important este ca noțiunile în discuție să fie prezentate astfel încât acestea să fie pe înțelesul omului de rând și să fie conforme cu „uzajul general” deoarece „suveran în limbă este uzul” (Alexandru Graur, în „Capcanele” limbii române. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti, 1976, pg. 7),
Datele: sunt materia primă pentru informaţii; sunt unele detalii despre fapte, evenimente, procese, idei etc., care pot fi înregistrate, stocate, transmise, prelucrate şi afişate.

Datele au o utilitate redusă dacă nu sunt transformate în informaţii. Numai datele care prezintă interes în contextul unei probleme sunt înregistrate, stocate și prelucrate spre a ajunge la calitatea de „informație”.
Informaţiile sunt datele care sunt apreciate că au relevanţă şi scop, care au o anumită utilitate, fapt pentru care sunt organizate şi prezentate de cei interesați. După prelucrare, datele trebuie să prezinte interes, să fie utile în contextul unei probleme date și să ajute la clarificarea problemei pentru care sunt folosite. Aceleași date ajung să fie informaţie pentru unii, iar pentru alţii rămân în continuare „simple date”, fără importanță.
Cunoştinţele sunt informaţii citite, auzite sau văzute şi înţelese care, după ce sunt evaluate și verificate în practică, pot fi încorporate în noi experienţe, informaţii și, cel mai important, pot fi utilizate în practică. Altfel spus, pentru a căpăta calitatea de „cunoștințe”, care să fie utilizate în luarea deciziilor, informaţiile trebuie evaluate și verificate în practică.
Înţelepciunea este capacitatea (abilitatea) unei persoane de a identifica, de a selecta și de a înţelege cunoștințele adevărate și utile și de a le integra în mintea sa. Numai pe această bază cunoștințele respective devin o bogăție și pot fi utilizate cu succes în practică. „Dacă toată bogăția unui om se află în mintea sa, nimeni nu va putea să i-o fure.” (Benjamin Franklin)
În funcție de utilitate, ierarhia este următoarea, în care fiecare nivel adaugă proprietăţi noi celui din nivelul premergător:
Datele stau la nivelul de bază.
Informaţia adaugă valoare datelor utile.
Cunoştinţele adaugă valoare informațiilor folosite.
Înţelepciunea stabilește condiţiile de utilizare a cunoștințelor