a cSETE DE VARĂ

M-ai turnat în sufletul
tău,
ca pe o agheasmă dorită
și am rămas acolo,
prizoniera visului născut
din prima
coapsă a lumii.

Voi aprinde focul ce va mistui
singurătatea mușcăturii


primului Adam,
vom împărții mărul
buzelor flămănde,
îmbrățișați între pămănt și
cer,
așteptănd vara ploilor
albastre!


DANSUL DIN OGLINDĂ

Dansai în oglindă,
alături de cele două fețe ale lunii,
de zi și de noapte.
Sărutai avid amăgirea,
cu brațe încolăcite în jurul gâtului ei,
simțind din ce în ce mai des
arsura ei acră pe cerul gurii!
Te agățai cu unghiile de zorile
unui zămbet,
aruncate în ochii tăi,
cu sila bogătașului ce azvârle un bănuț
cerșetorului din colț.
Cu ele îți cumpărai amurgul
pentru...  următorul dans din oglindă!
În seara asta o vei șterge de praf,
cu dulce sfială,
să nu-i spargi lacrima
și fără să-i simți... crăpăturile
ce-ți nasc sub piele!


VALSUL SÂNGELUI

În sângele visului tău
dansează un vals.
Perfuzia plină cu viață
îmi spală ridurile frânte
în venele sufletului!

Buzele tale mă curăță
de pânza păianjenului
hrănit cu nisipul zilei
de ieri!
Palmele  tresar în templul
trupurilor gemene
precum respirația fetusului
într-o singură ființă!
Ochii -ți rătăcesc în cuibul
coapsei
cântând mângâierea
pleoapelor mele,
ca o pasăre rănită!
Secunda tace și eu...
deschid fereastra către mare,
prinzând valurile în palme,
să-mi spăl albastrul uitat
cândva
în tâmplă!


GOI

Eram goi în foamea
din ochi,
goi în nebunia ploilor
frânte în rana
uscatei tăceri!

Ne zideam poeme,
îmbrăcam goliciunea
nudului din stern!

Eram goi în ambulanța
sufletelor
hrănindu-ne ... resuscitarea!



ÎNVIE-MĂ ÎN LACRIMI DE SOARE!

Plutesc în golul tău,
în celălalt capăt de liniște
albastră,
pe celălalt obraz al nopții!

Ne desparte un singur
val,
în care îmi spăl nudul laptelui
din pleoape și aripa ruginită
de eclipsă!

Salvează-mi înecul, iubite,
din guri ucise cu lanțuri
străine
și coapse ...rănite în foame!

învie-mă în lacrimi de soare,
trăiește-mă... respiră-mă!


COASTA LUI ADAM

Cât de mică sunt iubire,
pentru tâmpla ce-ți cuprinde lumea,
pentru gândul tău ce răscolește veacul,
pentru palmele tale, semne de carte
prizoniere în versuri nescrise,
pentru privirea-ți ce străpunge timpul
cu istoria scrisă de stele,
pentru coastele tale ce-mi cuprind inima,
pentru buzele tale ce șterg lacrimile neputinței mele!

Cât de mică sunt iubire și totuși cât de mare,
pentru că pot...să te iubesc!



SOLSTIȚIU DE VARĂ

Am străns plănsul
de pe obraji, săni și tălpi,
să-l sădesc adănc în colbul
reavăn al pieptului,
mi-am promis să îi împletesc
rădăcina
cu lanțuri din surăsul luminii,
să nu pierd niciodată
crudul verde de rouă,
care să-mi împodobească visele,
ce vor zămbi pe chipu-mi
curățat de măști de clovn!
Voi fi eu...și lumina de pe pleoape,
fără poze fotoșopate,
fără pretenții de divă
ucisă în comedia buzelor tale!

Azi...viața părguiește iar
în aripile pierdute de Dumnezeu
din atelierul de creeat îngeri!
Azi, păntecul meu va naște...vara!


ÎNCRĂNCENARE

Legată cu o ață fragilă
de zămbet subțire,
pe o pistă efemeră
din aeroportul norilor,
mă încrăncenez să ajung
...pe luna ta!
Numai acolo
visele mele blonde,
ți se încolăcesc pe trup
de marmură sacră,
iederă,
ce sărută cu buze deschise,
flămănde,
...ploia cu care plănge
așteptarea!
Numai acolo ,
încrăncenarea își spală
cruda dorință,
în smaraldul din ochiul
iubirii!