M.O fotostrigăte de pajuri

pereții asudă. lăstunii răspândesc vești
despre cei coborâți
în somnul fără de vise.

se trag putrede sfori.
deasupra unui morman de lemne încrucișate
se înalță rugi.

totul se stinge în strigăte de pajuri.



în curând se va lumina de ziuă

în podul palmei
se deșiră gânduri cu miros amărui
de cianură

dinții nu mai scrâșnesc
acum uitarea strivește sub copite
pustietăți ce obișnuiau a înflori
unele în miezul celorlalte

un copil
surâde și aleargă prin iarba înrourată
cu un mănunchi de flori albe

poezia

nu trebuie înțeleasă pe de-a-ntregul
nici să crezi că ai despuiat-o dintr-o ochire

ea poate desluși glasul ploii și ruga luceferilor
sprijiniți pe umeri de spital,
dar ce e în spatele decorului trebuie păstrat
mereu neștiut

dacă poezia e singura cale de a vedea în tine
cum în oglindă -
nu te grăbi să ajungi la final!

anatomie poetică

încerci a prinde ca-ntr-o pensă
realități ce ar trebui înțelese nespuse/
sensuri fosilizate cum voaluri de marmură -
profunda rană a maternității limbajului
cu inconștientul activ

în colecția de quarcuri și electroni
s-au ghemuit
nu doar dureri eviscerate
prinse în coaja pământească/
schizoide tristeți crescute hipertrofic
prizoniere ale lumii oglinzilor
ci și bucurii abisale
momente de o ingenuitate edenică
amprente ale vârstelor de foc și de apă
sensuri ce resuscitate
înfloresc galben

lecția de anatomie poetică
a început acum 13, 7 miliarde de ani


în așteptare

în răstimpuri
ascultă nemișcarea
din desișurile nopții

adânc în lotusul inimii
ți se vor întipări stele
cu măduvă albă

de-a lungul orbitei lunii
valurile vor tăcea –
în curând în tine va fi pace

nocturnă

cucerit de aroma izmei și a verii
lunaticul umblă desculț prin tăcute fânețe

de la o vreme aude cântecul lunii
ce tremură lăptos în jarul nopții și
se cufundă într-un lan de cicoare
cum într-o mare alpină
îmbrățișând al cincilea element

pipa păcii

de-a lungul arborelui
sunt cioplite scări pe care lunaticul coboară
amenințat de un nor de lăcuste

nămoluri groase îi țintuiesc picioarele
și totuși
dansează cu luna pe ritm de tobe
apoi se strânge ca un ghem
între coastele unei balene

așezate în cerc
ființe de lut roșu fumează pipa păcii

pudra de vermillon


în pipa nopții e adaugat cactus sfărâmat

din întinderea cum funinginea
se desprinde o femeie într-un sari roșu
ce dansează înaintând spre lunatic

el cântă/îi prinde în păr un fluture/
petale de bujori
li se revarsă peste creștete
 
treptat grădina nopții se cufundă
în pudră de vermillon