mircea2MAPAMOND

Macaroane uscate în tavă sleită,
Rachetă ce zboară în spații astrale,
Melon cu umbrelă în drum spre Tamisa,
O haină lucioasă își caută post,
La Scala din Milano o nouă premieră,
Războaie civile sfidând rezoluții,
Castele pe Loara dorind nemurirea,
Copii care mor speriați fără hrană,
Buchet de garoafe oferit în pasaj,
O fată ce râde cu ochii de smarald,


O nouă mașină ieșită pe bandă,
Coloană infinită ce înseamnă istorie,
Copac doborât de un trăsnet feroce,
O sală de nașteri, dureri acceptate,
Un om pe o bancă, un ziar expirat,
Partidă de table cu miza o bere,
Obor ce își strigă în zori abundența,
Metrou ce se plimbă grăbit cu destine,
Sportivi obosiți după un meci amical,
Baloane agățate de mâini bucuroase,
O lume se zbate,
Se agită,
Trăiește,
Există !


O FLOARE ÎN CENUȘĂ

Pocnet de tunuri împrăștie moartea,
O haită de gloanțe ce caută trupuri,
Explozie urmată de flăcări lingave,
O floare în cenușă e mică și tristă.
Căruț fără țipăt plimbat de o umbră,
Fereastră plesnită ce-și strigă durerea,
Păpușă speriată aruncată în stradă,
O floare în cenușă e mică și tristă.
Rachetă zburând silențios către țintă,
Căruțe cu suflet ce pleacă în bejenie,
Un clopot ce are în glas disperarea
O floare în cenușă e mică și tristă.
Tranșee umane ce-s lungi și clisoase,
Combatant ce-și aprinde chiștocul în pumn,
Cască utopică lăsată pe ochii sângerii
O floare în cenușă e mică și tristă.
Grenade amorsate în mâini transpirate,
Stilet ce se înfige cu ură în carne,
Pistol fără nume ce-și caută prada,
O floare în cenușă e mică și tristă.
Copil fără viață înfășurat în cearceaf,
Un tanc doborât aruncat într-un șanț,
Vapor ce dispare înghițit de un val,
O floare în cenușă e mică și tristă.
Părinții de piatră, urmașii uciși,
Planetă ce îmbracă un doliu mondial,
Porumbel ce pe aripi poartă un simbol,
O floare în cenușă e mică și tristă.



ADUNATE ÎMPREUNĂ

Fire îndrăznețe de iarbă apar,
Iubirea încearcă să stea sau să fugă,
O floare se închină cu fața spre soare,
Pantofi ce coboară grăbiți în pasaj,
Un scrâșnet de frâne,
Troleu care sare speriat de pe fire,
Un plug ce se înfige adânc în pământ.
Rachetă ce zboară spre aștri stelari,
Cosaș ce își șterge sudoarea cu mâna,
Militar nemișcat ce stă la hotar,
Rapid care zboară pe șine de vise,
Vapor care intră ostenit într-un port,
O horă sprințară în mijloc de sat,
Un radio anunță solemn campioana.
O nuntă de basme gonește în mașini,
Sicriu ce-i plimbat enigmatic pe stradă,
Un bocet de-o clipă,
Botez gălăgios de gemeni suavi,
Timid se oferă o floare în dar,
Un râs cristalin se revarsă zglobiu
Și viața tot merge, înainte, înainte !



GARA

Zvonul de glasuri absoarbe tăcerea,
Zgomot de trenuri, vagoane ciocnite,
O mamă își strigă speriată copilul,
Un râset de fată,
O vorbă șoptită,
O sticlă se sparge în mâine amețite,
Logodnic ce-și duce iubita în vacanță,
O lună de miere aproape să înceapă,
O floare strivită de un mic asasin
Și totuși nimic n-a ieșit din banal.
Bagaje se agață la locul cel sigur,
Hamal obosit ațipit pe o bancă,
Un ziar zgribulit aruncat pe peron,
Cafeaua în fugă cu ochii pe ceas,
Îndrăgostiți se sărută,
O tuse absentă,
Sacoșă cu pâine,
O geantă mahmură,
Țigară aruncată grăbit sub pantof,
Poșetă ce-i smulsă,
Omul de ordine intervine eficient,
O halbă cu bere dispare solemnă,
Un strigăt de nume,
O palmă pe umăr,
Ciocnire involuntară între doi pământeni,
Buchet de garoafe ce arată prosper,
Parfumuri diverse,
Miros de cărbune,
O ojă stridentă,
Un fard violent,
O haină murdară,
Un fâș impecabil,
Umbrelă deschisă sub cerul de sticlă,
Un soare de fată trecând printre noi,
O voce anunță,
Un tren care pleacă,
Călător clandestin urcat pe tampoane,
Un tren ce sosește,
Mulțime coboară,
Bilete inutile aruncate în grabă…
Și totuși nimic n-a ieșit din banal !


COPIII SE JOACĂ

Valuri de ape sărate sau dulci,
Copiii se joacă pe plaja însorită,
Castele efemere cu ziduri din melci,
O scoică sub pași jucăuși e strivită.

Întinsuri polare cu case de gheață,
Copiii se joacă senini Baba Oarba,
Fetiță ce strigă un nume de viață,
Sub stânca golașă surâde și iarba.

Deșert spulberat de vânt risipit,
Copiii se joacă de-a leul și ursul,
Un om de zăpadă făcut din nisip,
De praf ți se ascund și ochii și nasul.

Cadență țintată în zgomot de arme,
Rafale de sânge și salve de tunuri,
Picaj zdrobitor care caută moarte,
O navă înțesată cu rachete în borduri.

Copiii se joacă pe plaja însorită,
Copiii se joacă senini Baba Oarba,
Copiii se joacă de-a leul și ursul,
O floare răzbate prin sârma ghimpată !


ȘI

Vultanul de pe creste
Și Sfinxul din deșert
Și lupul singuratic
Și Everest înaltul,
Cu vârf încărunțit de nori,
Și fata cea bătrână,
Ce își așteaptă alesul,
În mii de bibelouri.
Fantomă ce străbate castele neumblate
Și o barcă temerară,
În luptă cu oceanul,
Și șarpele ce-i rece,
Voind să înghețe prada
Și inima pulsează
Și ochii care văd
Și mâna care atinge,
Urechea ce aude,
Și dorul ce dorește
Și sufletul se agită,
Iubește,
Urăște,
Iubește,
Trăiește
Și viața care trece
Și viața care vine
Și oamenii ce-s oameni
Și jungla care-i vie
Și toate care înseamnă
O zbatere de-o clipă,
Pierdută-n Univers !