Remarcabil, memorabil. Căci Aleksei German jr., făuraru-i, s-a arătat inspirat. Reușind un produs excelent. Cu ”subiect, mesaj, dialoguri, interpretare, imagini, muzică, sunet, montaj, realmente de apreciat”. ”Creație-ndrăzneață pentru cinematografia din Răsărit. Lucrată la fix, demnă de văzut, elogiat”, comentat neapărat...
     Fincă redă căteva zile din noiembrie 1971, la Leningrad. Nu doar din viața orașului sovietic acoperit de ninsoare, ci și din cea a boemei culturale locale. Apăsată, supravegheată, nedreptățită brejnevian. Relevând cenzura-n literatură, traiul greu majoritar, tristețea cotidiană. Amoralitatea culturnicilor vremii, brutalitatea organelor, parvenitismul, compromisurile, amenințările.

Lagărele de concentrare, exterminare. Da` și atmosfera cu jazz, ghitare și poezie a unor locuri de tip underground. Frumusețea peisajului. Ca să-i evidențieze pe Dovlatov și Brodsky, condeieri, care, nesupuși ideologic, nu vedeau lumina tiparului. Ducând o existență de azi pe mâine. Altfel spus, o perioadă nefastă, întunecată din patria ”marelui frate” de veac douăzeci. Cu oameni și suferințe, opresiune, înapoiere, nefericire. Da` și cu modele, pînă la urmă recunoscute deplin. Rămase-n istorie precum se cuvine...
     Sârbuʼ Milan Marić, împlinind treizeci și unu de ani la finele lunii trecute, face un rol nici că se poate mai potrivit în filmul* ăsta de top. Văzut de mine până acum de trei ori. Impresionant și lămuritor, fie și numai în parte, despre ce fu comunismu` prostocrației de peste Prut și nu numai. Chiar și-n școli ar trebui vizionat, comentat, explicat. Întrutot meritat, de dorit cu rezultat. Că nu știe dacă, ignorând trecutu`, roata nu s-o-ntoarce cândva, mai dihai...U

 *Dovlatov, 2018