Motto: ” Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremuri şi ce oameni mai erau în părţile noastre pe când începusem şi eu, drăgăliţă-Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleşti, din târg drept peste apa Neamnţului”. Ion Creangă
Florin Dragomir m-a surprins plăcut de la prima întâlnire a noastră, față în față cum se spune, fiindcă apreciază foarte mult scriitorii, poeți în special. Fire sensibilă, emotiv, Florin Dragomir compune versuri, în stil popular, fiindcă iubește viața la țară iar pentru el Șișeștiul natal nu este numai locul unde a trait ”Leul de la Șișești” Vasile Lucaciu ci și Raiul lui, universal său pe pământ.
Foarte activ pe rețelele de socializare, încurajat de prieteni, de familie, a avut parte de întâlniri importante cu poeți și editori care au pus umărul, la propriu, la tipărirea volumului său de debut. De altfel, mai deunezi, Florin Dragomir afirma: ”Încă nu am debutat într-un volum, sper să fac acest lucru cât mai curând, dar trebuie să fiu pregătit din acest punct de vedere. Mi-am postat, deocamdată, poeziile, pe rețelele de socializare, așa cum se obișnuiește.

Am fost apreciat și încurajat de prieteni, să-mi continui acest vis. Sigur o voi face! Zilele trecute am mai trimis aceste gânduri, transformate în poezii, la unele reviste pentru a fi publicate. Sunt gânduri sincere care mă însoțesc de-a lungul zilelor, iar eu le privesc cu plăcere și cu bucurie, știind că sunt sincere, și că fac parte din adâncul sufletului meu”.
Florin Dragomir mai are un talant, îi place să cânte. Doinește, horește, cântă pricesne din toată ființa, iar glasul lui este minunat cu adevărat. Aceste preocupări ale lui vin din educația primită de acasă, de la școală și dascălii lui, de la ”cei șapte ani” pe care acest tânăr îi are cu prisosință. El reprezintă copia fidelă a ceea ce a fost satul românesc în secolul trecut, este ”ultimul mohican„ a unei lumi care nu se va mai întoarce, fiindcă Florin Dragomir iubește mai mult caii decât ”caii-putere”, iubește mai mult lanul de grâu cu macii sângerii decât plajele Mării Negre, iubește nunțile tradiționale decât discotecile de fițe din Baia Mare.
Volumul său de debut apare (unde altundeva?) la editura ”eCreator”, 2021 și se numește ”(IS)Pășiri ușoare peste sat”, un titlu ce ne duce cu gândul la sărbătoarea Ispasului, a Înălțării Domnului, pentru că dacă n-ați știut Florin Dragomir este și un om al Bisericii ortodoxe, el fiind cantor în satul natal, un tânăr ce duminică de duminică, îmbracat în costumul popular participă la slujba Bisericii ortodoxe.
”Coarnele plugului”, ”țarina”, ”nunta în sat”, ”haiducii lui Pintea”, ”mândruța cu părul bălai”, ”pârâul”, ”caii și vacile”, ”pădurile”, ”sărbătorile creștine”, ”holda de mălai”, ”stâna”, ”pita din cuptor”, toate acestea întâlnite ca teme și motive în poezia debutantului Florin Dragomir, amintesc de marii poeți ai țărănimii române: George Coșbuc, Octavian Goga, Marin Sorescu sau Adrian Păunescu.
Desigur fiind carte de debut, creațiile lui sunt inegale ca valoare. Vom întâlni stângăcii lingvistice și prozodice, rime care șchioapătă, versuri balast, dar acestea se pot estompa în timp, se pot retușa prin lecturi consistente, fiindcă lectura operelor importante ale scriitorilor noștri este o regulă de căpătâi în reușita literară ulterioară.
Plusul pe care-l aduce Florin Dragomir cu această carte este filonul popular al creațiilor lui, autoironia dar și sinceritatea și trăirea dusă la maxim în acest ”colț de rai” numit Șișești, comuniunea aproape perfecta cu natura și păstrarea tradițiilor locale cu sfințenie, ce se regăsesc în poeziile lui.
Are poezii deosebite, care sunt sigur vor place cititorilor: ”E nuntă în sat”, ”Iubitei”, ”E toamnă”, ”Melancolie”, ”Ce e poetul?”, ”Zeie sau femeie?” ș.a.
Dorindu-i success pe acest drum atât de greu al poeziei, am să citez câteva versuri pentru memoria lui Pintea Viteazul, un luptător împotriva nedreptăților sociale, atât de iubit de maramureșeni și a cărui cămașă de zale se găsește la Bloaja, în Țara Lăpușului: ”Om fa cântece și jocuri,/Și-om trage arme cu focuri,/Că haiducii așa-și fac,/legea după bunul plac./Noi toți ne-om îmbărbăta,/Horind horea lui Pintea,/Stând în jurul focului,/Mâncând carnea mistrețului./L-oi lua și pe Găvrilă/Și pe Dorel din Trestia Mică/Nouă voinici din al meu sat/Și pe toți haiduci vă fac.//Vă învăț cum să luptați/și pe cai cum să umblați/și-om porni în goana mare/Să punem țara la cale/Vestea-n țară se va duce,/Că io-s căpitan de frunte.//Nouă ni se vor alătura,/toți câți își cer dreptatea./Vom porni revolt mare,/Spre București din Baia Mare,/În trei apusuri de soare,/Vom stârpi răul cel mare!”.