IUBITEI

Prin vuiet de crengi,
Prin sunet de lemn,
Prin păduri de fagi,
Cu mine te chem.

Prin văi și prin lunci,
Prin munți și prin stânci,
Să fugim ușor,
Tineri și cu dor.

Să fugim împreună,
Ținându-ne de mână,
Să fugim o vară,
Urma să ni se piardă.

Și așa în neștire,
Să trăim în iubire,
Mireasă o să te fac,
Când ți-a fi codrul mai drag.

În mijlocul codrului,
La marginea izvorului,
Cununiță pe cap îți pun
Din sânziene, c-un galben parfum.

Pe deget ne vom pune inele
Făcute din floricele,
Și sub clar de lună,
Ne vom cununa-mpreună.

Să trăim o viață-ntreagă,
Unde ne e lumea dragă,
Într-al sânului pădure
Și să fim uitați de lume.

Prin codri să rătăcim,
În calea timpilor ce vin,
Strajă să ne fie totdeauna
Soarele, Stelele și Luna.

Iar la moartea noastră,
Nimeni nu ne jelească,
Doar veșnic râul!
Iar pădurile,
Să-și plângă peste noi frunzele...


 
ZEIE SAU FEMEIE

Și ce dacă sunt beat?
N-ați mai văzut om îmbătat
De parfum de femeie?
Cu surâsul virgin, uitându-se pe cer la stele?

În ochii ei mari și cuminți
Cum se-oglindesc stelele fierbinți...
Oare ce-i asta, ce minune-i mă-ntreb
De-mi pare c-alipit de mine este universu-ntreg

Cu glasul ei cristalin, domol
O șoaptă când îmi spune
Și cursul nopții se oprește-n loc!
Și vântul și tot!
Și-ascultă... iar noaptea peste program ține...

Cine ești tu să faci dezordine-n lume?
Cu forțele ancestrale cum poți tu a te pune?
Din ce ești plămădită, când la un singur cuvânt
Toate se opresc din cale-și: și lună și stele și vânt!

Ce minte pricepută,
Cine oare te-a creat,
Din ce lut ești tu făcută
Cu aur amestecat?


Cine te-a trimis la mine
Ce merite am avut?
Stând un ceas eu lângă tine
Am întinerit cu mult.

Și totuși 70 de ani cu tine
Mie-mi pare c-am trăit...
Când te uiți tu drept la mine
Văd în ochi-ți viitorul, aproape de infinit...

De mă joc cu părul galben
Care-ți cade peste brațe,
Inima-mi zvâcnește tare
Tâmplele-mi stau a se sparge.

De-ndrăznesc să mă apropii
Cât de cât de-a ta guriță,
Pământu-ntreg din temelii
Rotația din axă și-o schimbă.
Văzând toate ce se-ntâmplă

Mă-ndepărtez încet și mă reazem de-o stâncă
Și-ncep a striga cu voce tare:
Tu nu ești femeie! Pleacă de la mine...
Ești Zeie!

 
E NUNTĂ ÎN SAT

Merg încetuc pe cărare,
Pe cap cu un clop de paie,
Mă oprește-un alai mare,
De furnici ce duc mâncare.

Aștept să treacă, nici nu calc,
Pe niciuna să nu scalp,
Că și ele au un suflet
Și de-aceea nu mă-nduplec.

Unde duc atâta mâncare,
Ziua în amiaza mare?
Pe urma lor mă iau, tiptil,
Sunt curios ca un copil.

Și urmând încet norodu',
Simt cum mi se ridică clopu',
Nu-mi vine să cred ochilor,
Ce văd prin dreptul nucilor.

În aer, plutește o muzică fină,
Venită, parcă, dintr-un cerc select...
Continui drumul, pe lângă rogojină,
Să văd ce este mai concret!

Deschid ușa, cu o mână,
Dând în lături cinci păianjeni,
Să pot intra după ușa,
Țesută din fine straturi.

După plasa de păianjeni,
Frumos m-au întâmpinat,
Socrii mari, într-un frac galben,
Și horincă ei mi-au dat.

Cum am băut-o, din politețe,
N-am zis c-are gust amar,
Le-am strâns mâna, cu blândețe,
Dar aș fi dorit nectar!

Caut o masă, să m-așez
Mai în colț, să nu deranjez,
Îmi trag un scaun, dintr-un lemn de buturugă
Și mă uit la dansatorii ce sunt îmbrăcați la dungă.

Zeci de fluturi vals dansează,
Parfumați și zâmbitori,
Că doi tineri fluturi nunta își serbează,
Pe câmpul cel plin cu flori.

Îmbătător le este dansul,
Plutesc ca visul de ușor
Și calculat le este pasul,
Pășind pe capul florilor.


Oaspeți mulți stau după mese,
Gâze mici cu copilași,
Muzici bune au nuntașii,
Greierii sunt lăutari.

Îmbrăcate-n rochii scumpe,
Gagicile atrag atenția.
Câteva fete buburuze,
Din neatenție și-au pătat rochia.

La vin au întrecut măsura,
L-au servit și n-au mâncat,
Bine le șade acuma;
Sunt de râsul lumii-n sat.

Colo, un bondar mai arțăgos,
Pe nevastă-i mânios
Și începe să o bată,
De față cu lumea toată.

Intervin! „Mă scuzați, domnu' bondar,
Dar nu e frumos ce faceți!
Dacă ați băut mai mult cu un pahar,
Pe bondăreasă lăsați-o în pace.

Lăsați-o ca să danseze,
Nu mai fiți așa gelos,
Cu prietenii să se distreze,
Că la nuntă așa-i frumos!''.
Orchestrația! Mai cu forță!
Să pornim o horă mare,
Că acum am chef de viață,
Vreau să joc cu fiecare.

Și cu lelea Nevăstuică
Și cu doamna Iepuroaică
Și cu tanti Veveriță
Și cu fiica de Șopârcă.

Rog nănașii și cu mirii,
Să poftească mai aproape,
Gândăceii, Cărăbușii,
Să jucăm cu toți în roate.

Câmpu' să-l înveselim,
Să ne bucurăm de vară,
Printre flori să dănțuim...
Să ne bucurăm de viață!