titina teneEra prin anul 1963. Terminasem școala tehnică hortiviticolă Drăgăsani și urma un an de practică. Mă plimbam pe străzile însorite ale orașului Drăgășani cu un băiat, Florin. Ne cunoscusem de câteva zile in parcul din centrul orașului. El învăta pentru admiterea la facultate, iar eu urma să plec la țară după care mergeam în Baia Mare unde aveam  un frate. El era timid iar eu la fel. Nu stiam ce să ne spunem, timpul de când ne cunoscusem era prea scurt și prea repede trebuia să ne despărțim. Am trecut pe lângă niște case împrejmuite cu  gard din lemn. Porumbii erau mai mari decât gardul. Parcă eram în satul meu Ușurei…
-    Rupe-mi o frunză de porumb..
-    De ce?
-    Așa…


Am ținut frunza verde în mână și toate câmpurile copilăriei le-am simțit alături de mine. Vedeam frații mei, o vedeam pe mama și pe tata la muncă pe câmp. Mă vedeam pe mine alegrând, desculță, prin lanul de porumb iar frunzele îmi tăiau fața și îmi scrijeleau mâinile…
 Florin nu m-a întrebat nimic. M-a înțeles. Eram triști fără să stim de ce. Poate că nu apucasem să ne spunem mai nimic în cele cateva zile de când ne cunoscusem și poate  pentru faptul că viața urma să ne ducă pe căi diferite. Asa credeam atunci dar când dorești ceva cu adevărat în viață drumurile se întâlnesc…