Coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim.
 Albert Einstein

Subiecţi/Personaje

Ilie: tânăr de 27 de ani, înalt, blond, cu o cicatrice pe obrazul drept, flegmatic
Ella: tânără de 25 de ani, slăbuţă, şatenă, stângace
Marius: bărbat la 47 de ani, bine făcut, şaten, îi place să joace biliard
Flavia: femeie la 35 de ani, bine proporţioanată, blondă, iubeşte pisicile

Secolul XXI, se întâmplă ceea ce îi era frică lui Albert Einstein: I fear the day that technology will surpass our human interaction. The world will have a generation of idiots.
Scena este împărţită, în adâncimea ei, egal în două de un zid (se recomandă scenografilor ca butaforia pe care o creează să imite un zid de cărămidă roşie), sugerând imaginea a două încăperi.

Actul I

Scena 1
Camera Ellei în jumătatea stângă a scenei (grădină) delimitată de zid, un pat, un fotoliu, o masă pătrată cu faţa de sticlă, reviste contemporane de lifestyle aruncate pe jos, o sticlă de Cola, obiecte fără importanţă aranjate prin cameră (după dorinţa regizorului). Camera lui Ilie în jumătatea dreaptă a scenei (curte) delimitată de zid, un fotoliu pat, o masă mică rotundă, un corp de bibliotecă, cd-uri cu muzică, filme, prăfuite puse într-un colţ, uitate, alte obiecte (după dorinţa regizorului).
Şi nelipsitele telefoane cu touchscreen.
*pentru montarea piesei e obligatoriu ca fundalul să fie un ecran de proiecţie
Pe scenă Ella în camera ei cu telefonul în mână, Ilie în camera lui cu telefonul în mână.

Ella (în pijamale, pe pat, cu telefonul în mână): Sper să fie!
Ilie (în tricou şi pantaloni scurţi stă în fotoliu butonând telefonul): Cine o fi online?

Tot ce urmează ca replici este proiectat pe ecran. Ella vorbeşte cu Ilie pe messenger. Semnele :), *: şi :p fac parte din limbajul messenger-lui.

Ella: Eşti? Acum am putut să intru...
Ilie: Dap! Mă plictiseam...aşteptam să intri :)
Ella: Da? Ce fain! :)
Ilie: Hmmmm...pe bune? Te bucuri că sunt online?
Ella: Normal! În fiecare zi mi-e dor de tine...
Ilie: Da...şi mie...poate ne vedem într-o zi...ştii...să bem şi noi ceva :)
Ella: Sigur! Ar fi foarte drăguţ :) :p şi aşa ne-am mai şi povesti ce-am mai făcut...
Ilie: Da...deşi noi vorbim în fiecare zi, dar nu-i tot una când suntem face to face!
Ella: Tocmai! Asta ziceam şi eu...
Ilie: Şi ce-ai mai făcut azi? După îţi zic şi eu...
Ella: Am fost la cursuri, am băut o cafea cu fetele, am spălat nişte vase că era plină chiuveta...Doamne, dar ce-i cu întrebarea asta?
Ilie: Ce-i aşa ciudat? Voiam să ştiu ce-ai făcut. Scuze dacă te-am deranjat :p
Ella: Nu, iartă-mă! Am reacţionat ciudat...ştiu...dar cel mai bine mă simt când vorbesc cu tine...
Ilie: E ok.
Ella: Dacă zici tu! :) :) :)
Ilie: Eu am lenevit toată ziua. Am încercat să citesc ceva, dar nu-mi era mintea acolo.
Ella: Te cred, aşteptai să intru eu...hahaha
Ilie: Păi da, de ce nu? Petrecem foarte mult timp împreună.
Ella: Da! Şi asta mă bucură! Hug you!
Ilie: Me too!
Ella: Dar o să ne vedem în curând!
Ilie: Da!
Ella: Sper...
Ilie: Sigur! Nu dispera!
Ella: E aşa de fain când mă gândesc că ne despart doar câteva staţii de metrou...
Ilie: Da, nu eşti foarte departe, dacă mă gândesc...
Ella: Şi? Unde ai vrea să mergem?
Ilie: Undeva mai retras...dacă încerc să te sărut :p
Ella: Golanule! Te gândeşti la prostii...
Ilie: Nu, chiar deloc! Aaaa...să nu uit! Îmi place noua ta poză de pe facebook :)
Ella: Pe bune? Merci, eşti drăguţ! (Din off se aude o voce care o strigă pe Ella)
Ilie: Ei, aşa sunt eu!
Ella (iritată de faptul că e strigată): Off, stai puţin, vezi că mă strigă Marius, nu ştiu ce pana mea vrea...scuze de limbaj!
Ilie: No problem! Te aştept! :)
Se stinge proiecţia.
Ella iese din scenă. Ilie rămâne cu telefonul în mână, se ridică, îl pune pe masă. Apoi din fotoliul său, Ilie se uită la public.
Ilie: Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu mă simt bine în lumea mea dreptunghiulară. Hmmm, asta e forma telefonului meu. Şi sunt la fete pe mess că nu şti cu care să vorbeşti mai întâi, cui să-i dai like, pe cine să bagi în seamă...şi uite aşa te umpli de prietene (râde). Dar...fata asta, Ella...(îngândurat) îmi place! Are ceva care mă atrage. Da! Vreau s-o cunosc, pe bune!

Scena 2
Ilie stă în fotoliu. Pe scenă intră Flavia în camera lui.
Flavia (îmbrăcată într-o rochie simplă, lila, trage din ţigară, pare obosită): Hei, ce faci?
Ilie: Pe aici...dar tu ce vrei?
Flavia: Ce dragă? Ce eşti aşa iritat? Nu te-ai săturat să leneveşti mereu? Cât crezi că te mai ţin aşa pe banii mei? Aaaa?
Ilie: Hai lasă-mă, că n-am chef!
Flavia: Hopa! Am reuşit să te enervez? Mârâi? (râde isteric) Crezi că dacă suntem rude mi-e ruşine să-ţi spun adevărul?
Ilie: Ce adevăr? (plictisit)
Flavia: Că eşti blocat într-o lume virtuală. Toată ziua stai cu telefonul în mână. Tu ştii că azi e soare?
Ilie: Da?! Şi?
Flavia: Ieşi şi tu la o gură de aer. Observă şi tu natura. Ieşi la o bere sau la un ceai dacă nu vrei alcool.
Ilie: Hai, n-ai altă treabă? Plimbă pisica!
Flavia: Ilie, trece viaţa pe lângă tine şi ai să te trezeşti bătrân. Eu la vârsta ta nu stăteam în casă mai mult de 3 ore trează şi 8 la somn.
Ilie: Ei, eu nu sunt tu. Aşa că lasă-mă în pace!
Flavia: Trebuie să iei pâine. Gunoiul l-am aruncat eu. Şi...
Ilie: Ei asta-i bună! Îl duc mai încolo.
Flavia: Ba nu. Îl duci când zic eu. (hotărâtă)
Ilie: Tu ce vrei de fapt?
Flavia: Vreau să mă asculţi din când în când...
Ilie (butonează telefonul): Da...te ascult.
Flavia: Mă, tu-ţi baţi joc de mine? Eu vorbesc cu tine şi tu mă ignori aşa pe faţă!
Ilie: Fac doar ce vreau eu, surioară!
Flavia: Bine! Dar bagă la cap: dacă în maxim o lună nu-ţi găseşti de lucru, să ştii că ne supărăm!
Ilie: Aha! Dar ce-ai vrea tu să fac dacă n-am găsit nimic care să mă mulţumească? Aaa? Vrei să spăl wc-uri? Sau ce?
Flavia: Nu! Vreau să vezi realitatea! Viaţa nu e aşa cum o descrie internetul, ea e mult mai mult. E frumoasă dacă ştii să o priveşti.
Ilie: Nu sunt prost! Iar tehnologia mă fascinează! Cu un singur click ajung în Indonezia. Adică văd imagini de acolo şi-mi închipui că mă uit la acele frumuseţi. Înţelegi?
Flavia: Frăţioare, eu nu zic nu, dar nu mai bine te-ai gândi să lucrezi undeva, să strângi bani şi să vezi acele lucruri pe viu? Adică, eu aşa aş face. Nu se compară!
Ilie: Glumeşti? Ştii câţi bani îmi trebuie ca să ajung acolo?
Flavia: Ştiu că nu e simplu, dar dacă vrei cu adevărat un lucru, crede-mă, îl vei obţine.
Ilie: Bine! Până atunci...rămân la google-ul meu. (zâmbeşte)
Flavia: Ok. Nu-mi mai bat gura.
Ilie: Plimbă pisica!
Flavia: Vezi că eu ies în seara asta cu nişte prieteni. Nu vrei să vii şi tu?
Ilie: Nu. Trebuie să vorbesc cu Ella.
Flavia (interesată): Ella? O cunosc?
Ilie: N-ai de unde. E o tipă pe care am cunoscut-o la o petrecere, i-am luat facebook-ul şi acum mai vorbim.
Flavia: Păi, cu atât mai bine! O inviţi şi pe ea.
Ilie: Dar ce treabă ai tu? Mai bine nu-ţi ziceam.
Flavia: De ce nu? Ce-i rău să ai o iubită?
Ilie: Nu e iubita mea.
Flavia: Dar ar putea să fie dacă o placi.
Ilie: Hai, lasă! Şi...în plus, n-am văzut-o decât o dată.
Flavia: Tocmai, tontule! Ai ocazia să o vezi aşa cum e ea, să vorbeşti normal, să o priveşti în ochi, poate o iei de mână, etc. etc.
Ilie: Nu, mai întâi s-o cunosc mai bine. Şi după oi vedea.
Flavia: Nu înţeleg! (priveşte în sus) Doamne, ce faci din copiii ăştia?
Ilie: Vorbim pe mess. Aşa e mai bine la început şi oricum am stabilit să ne vedem în curând.
Flavia (contrariată): Adică...tu vrei să-mi spui mie că o „întâlnire” virtuală cu ea e mai importantă decât o realitate cu ea? (face un gest de disperare) Ori eu trăiesc pe altă planetă ori voi sunteţi cretini?
Ilie: Mulţumesc de jignire! Acum poţi să mă laşi!
Flavia: Auzi la el? Vorbeşte cu ea pe messenger! Îmi vine să râd! Ştii ceva? Faci ce vrei, e viaţa ta din punctul ăsta de vedere, dar nu faci bine! Eu folosesc telefonul, aşa cum e el, fără touch, dar pentru a stabili lucruri reale, care trebuie să se întâmple pe bune. Viaţă! Înţelegi? Viaţă!
Ilie: Fiecare cu viaţa lui!
Flavia pleacă din camera lui Ilie. El îşi reia activitea de pe telefon. Plictisit. Scade lumina.


Actul II

Scena 1
Intră pe scenă Ella. Se aşează pe pat. Ia telefonul în mână. Ilie e în fotoliu cu telefonul în mână. Ella vorbeşte pe messenger cu Ilie. Se aprinde proiecţia.

Ella (entuziasmată): Eşti? :)
Ilie: Sigur! Te aşteptam! :)
Ella: Ce fain! Şi eu te caut mereu...
Ilie: Ştii că sunt aici mereu pentru tine.
Ella: Scuze pentru mai devreme, dar unchiul meu voia să-l ajut cu ceva.
Ilie: Nu-i nimic. Se mai întâmplă :p
Ella: Tu ce-ai făcut cât timp am lipsit?
Ilie: Nimic. Am vorbit cu sora mea...nimic important!
Ella: Wow! Ai o soră? Nu mi-ai zis. Foarte fain :)
Ilie: Da, am. Dar e mult mai mare decât mine.
Ella: Cred că vă înţelegeţi....
Ilie: Da...nu mă plâng.
Ella: Şi cu cât e mai mare?
Ilie: Păi...are 35. E ok. Uneori se poartă mai mult ca o mamă.
Ella: Foarte fain! Eu n-am frate sau soră. Îl am pe unchiul meu care mă iubeşte mult, ca pe fiica lui.
Ilie: E bine atunci.
Ella: Şi...altceva?
Ilie: Altceva ce?
Ella: Ce mai faci?
Ilie: Vorbesc cu tine... (nu prea înţelege întrebarea)
Ella: Uite, eu citesc...adică...am găsit aşa din întâmplare...o carte în biblioteca unchiului meu care mi se pare tare interesantă!
Ilie: Relativ acest cuvânt...
Ella: Ce vrei să spui?
Ilie: Mie poate nu mi se pare interesant ce ţi se pare ţie interesant. Pricepi?
Ella: Da! Cred că ai dreptate! Dar pentru mine tot interesant e.
Ilie: Şi despre ce e vorba?
Ella: Şi dacă nu vreau să-ţi spun?! :p
Ilie: Ba o să-mi spui! Dacă nu, mă supăr! :p
Ella: Am o propunere.
Ilie: Scuipă! Haha
Ella: Îţi spun titlul, o citeşti şi după discutăm pe marginea ei. Ce crezi?
Ilie: Hmmm...şi mie ce-mi iese?
Ella: Nu ştiu, depinde. Poate o găseşti şi tu interesantă...ohhh...am uitat! Relativ cuvânt! :p :)
Ilie: Mă iei peste picior?
Ella: Deloc! Voiam să mai destind atmosfera. Prea eşti serios!
Ilie: Da? Aşa crezi?
Ella: Uneori da! Hai, zii!
Ilie: Ce? :p
Ella: Mă iei peste picior? Hihihihi
Ilie: Ok. Zii titlul! O fac pentru tine.
Ella: Ba nu. O faci în primul rând pentru tine. Citeşti o carte. Ai putea-o găsi, cred, şi pe scribd :)
Ilie: Da chiar! Şi o pot citi de pe telefon. Cât de tare!
Ella: Vezi? Să nu spui că n-am idei?
Ilie: Bine, bine! Titlul?!
Ella: Memoriile văcuţei Mu scrisă de Bernardo Atxaga.
Ilie: Glumeşti, da?
Ella: Chiar deloc!
Ilie: Cum să citesc aşa ceva?
Ella: Ai încredere în mine? N-o s-o mai laşi când vei începe să citeşti.
Ilie: Ştiu eu?
Ella: Pe mine m-a atras titlul. E o lume atât de frumoasă acolo!
Ilie: Dacă zici tu...
Ella: Crede-mă! :)
Ilie: Bine! O voi citi...aşa să-ţi fac pe plac.
Ella: Yupi! Şi după...ce citim...poate ne vedem la un suc să vorbim despre ea.
Ilie: Păi pe mess ce are?
Ella: Nu-i tot aia...e prea mult de scris.
Ilie: Despre?
Ella: Despre ea...
Ilie: Ea?!
Ella: Cartea? Nu despre asta vorbim?
Ilie: Aaaa...da...scuză-mă! Pierdusem şirul :p
Ella: Deci? Ne vedem după ce citim această carte?
Ilie: Sigur, de ce nu? Poate...
Ella: Super! Ce faină e senzaţia când ştiu că o să citim aceeaşi carte.
Ilie: Ia stai puţin! Ceva nu e corect!
Ella: Ce?
Ilie: Tu deja te-ai apucat de citit. Eşti înaintea mea :p
Ella: Asta e grija ta? Hahaha! (râde de-adevăratelea)
Ilie: Glumesc! Voiam să văd ce reacţie ai :p
Ella: Am înţeles! Şi?
Ilie: Şi ce?
Ella: Şi ce reacţie am avut?
Ilie: Una care mie mi-a plăcut! :)
Ella: Mă bucur atunci :) tralalalalala
Ilie: Eşti haioasă! Pup, pup, pup!
Ella: Mulţumesc, Ilie!
Ilie: Şi zici ca să ne vedem...
Ella: Da! Eu aşa vreau şi aşa cred că e corect.
Ilie: Adică?
Ella: Vorbim de ceva timp pe mess. Vreau să-ţi văd ochişorii! :)
Ilie: Să nu te pierzi în ei! :p
Ella: Hmmmm...chiar aşa?
Ilie: Da!
Ella: Nu sunt uşor de cucerit! :p
Ilie: Eu cred că te lauzi!
Ella: Eu cred că o să ai o surpriză... :p
Ilie: Eu cred că vrei să mă întărâţi!
Ella: Eu cred că deja te-am cucerit! :p
Ilie: Asta o să vedem!
Ella: Dacă zici tu... :)
Ilie: Da...vezi că o să ies puţin. Am nevoie la toaletă. Şi mi s-a făcut şi foame.
Ella: Ok. Mai vorbim! Toaletă plăcută :p şi poftă bună!
Ilie: Merci dragă! *:
Ella: See you later! *:
Ilie iese din scenă. Se stinge proiecţia.

Scena 2
Ella stă pe pat. Din off o strigă o voce. Nu răspunde. Intră pe scenă Marius în camera Ellei.
Marius (îmbrăcat în pantaloni de trening, tricou albastru simplu, uşor iritat): De ce nu răspunzi Ella?
Ella: Ce vrei?
Marius: Nu-mi vorbi aşa! Ştii că îţi vreau doar binele.
Ella (pleacă privirea): Ştiu, iartă-mă! N-am vrut să sune aşa.
Marius: Da, da! Voiam să-ţi mulţumesc că ai spălat vasele. Fată harnică! (zâmbeşte)
Ella: Da, nicio problemă. Şi mai trebuie să fac ceva?
Marius: A, nu! Mai e şi mâine o zi.
Ella: Ce faci? Ieşi în seara asta?
Marius: Da! Merg cu prietenii la un biliard. Cică vor mai veni şi alţii pe care nu-i cunosc. Dar nu-i bai! Eu sunt sociabil.
Ella: Ştiu. Aşa eşti de când te cunosc, adică de mică.
Marius: Mă gândeam...
Ella: La ce?
Marius: N-ai vrea să vii şi tu? Ştiu că eşti mai tânără, dar ţi-ar prinde bine să-ţi faci prieteni noi.
Ella: Nu, nu cred că e o idee bună. (se uită în telefon)
Marius: Haide! Mai ieşi şi tu din casă. Mai lasă telefonul ăla! O să-ţi prăjeşti creierii cu ochii doar în el.
Ella: Pe mine nu mă deranjează. Adică...uneori da, dar azi sunt bine. Merci oricum de invitaţie.
Marius: Dar ce-ai aşa important de făcut? Şi în plus nu stăm mult. Pe la unsprezece vreau să fim acasă.
Ella: Nu! Nu înţelegi...(gânditoare)
Marius: Ce să înţeleg? Te iau în oraş şi tu refuzi. Fac eu cinste...sau poate păcăleşti pe unul şi îţi face el. Nu sunt toţi aşa în vârstă ca mine (scoate limba).
Ella: Nu pot şi gata!
Marius: Explică-mi! Poate înţeleg.
Ella: E un el pe care îl aştept.
Marius: Unde? Aici? Acum spui?
Ella: Nu! Nu aici. Pe messenger. Trebuie să intre. Vorbim în fiecare zi.
Marius (contrariat): Hmmmm...da, n-am ce zice...asta da întâlnire! (începe să râdă). Tu vorbeşti serios?
Ella: Poţi să faci mişto cât vrei! Dar ne cunoaştem destul de bine.
Marius: Da, da, normal. Ce v-aţi face fără mess?! Tu auzi ce spui?
Ella: Ştiu eu ce spun. Aşa că nu mai insista!
Marius: Am o idee. Invită-l şi pe el. Sunt sigur că s-ar bucura să te vadă! Adică, să te vadă!
Ella: Am înţeles! Nu sunt proastă! Ştiu unde baţi!
Marius: Păi am dreptate! Nu se compară o astfel de întâlnire. Aşa vezi şi dacă ştie să joace biliard...
Ella: Da, sigur...(n-o spune convingător). Nu-i chiar aşa...e prea târziu...nu pot aşa hodoronc-tronc să-l invit în oraş...
Marius: Ba da! Asta e frumuseţea vieţii! Trebuie să fii spontană! Sunteţi tineri şi degeaba! Nu ştiţi să vă bucuraţi! Voi din generaţia voastră găsiţi mai interesantă o conversaţie pe mess decât o întâlnire face to face. Nu vă înţeleg, jur!
Ella (gânditoare): Crezi că ar accepta? Nu, nu, e prea nebunesc! Nu vreau să creadă că sunt disperată.
Marius (se apropie de ea): Măi fetiţă, nu ai nimic de pierdut. Şi dacă nu vrea, înseamnă că nu te merită şi-ţi petreci timpul degeaba stând în faţa telefonului şi chatuind cu el. (în sinea lui) O fi existând cuvântul ăsta? Na, c-am înnebunit şi eu!
Ella: Nu-i chiar aşa, unchiule! Ştiu eu mai bine!
Marius: Da, văd! Nu te mai sâcâi. Văd că n-o dau la pace cu tine. Iar voi tinerii v-aţi tehnologizat cu totul. Fără net şi telefoane cu touchscreen aţi fi nişte bezmetici. Acum nici cărţi nu mai citiţi că le descărcaţi tot de pe net.
Ella: Ei, aici am o surpriză pentru tine.
Marius: A, da? Care?
Ella: M-am apucat să citesc o carte din biblioteca ta. N-are importanţă, dar trebuie să recunosc că mă simt bine cu ea în mână. E ceva foarte personal şi frumos. I-am propus şi lui Ilie s-o citească. Şi după ne vom întâlni, pe bune, să discutăm despre ea.
Marius: M-ai surprins! Un lucru omenesc pe ziua de azi! Mă bucur la modul cel mai serios. (o sărută pe frunte)
Ella: Mulţumit, da? Iar acum o să-mi încerc norocul...dar lasă-mă să văd dacă e online. (se uită în telefon, dezamăgită)
Marius: Ei? Poţi să-l întrebi?
Ella: Nu e...cred că are altă treabă...du-te! Nu sta după mine.
Marius: Eşti sigură? Ultimul gong!
Ella: Da. Sunt sigură. Data viitoare.
Marius: Dacă zici tu...of, of, fetiţo!
Marius iese din scenă. Ella, îngândurată în pat. Plânge înfundat. Ella părăseşte scena. Extra scenă
Scena rămâne goală. Sala e inundată de o lumină bleu. Se aude în monitoare o conversaţie telefonică.
Marius: Alo!
Flavia: Alo!
Marius: Flavia, tu eşti da?
Flavia (râde): Dar cine ai vrea să fie?
Marius: Era o simplă întrebare. Ce faci?
Flavia: Uite, prin casă. Mă bucur că m-ai sunat, Marius!
Marius: Păi, nu aşa ţi-am promis? Mă ţin de cuvânt.
Flavia: Am crezut că după 10 beri n-o să-ţi mai aduci aminte...
Marius: De tine sau să te sun?
Flavia: Amândouă! (râde)
Marius: Şi în rest eşti bine?
Flavia: Da! Tu?
Marius: Eu sunt ok. Mă gândeam la tine şi la felul cum joci biliard.
Flavia: Zău? Eu credeam că-ţi place miaunatul meu. (râde)
Marius: Da!...
Flavia: Glumesc! Sper că ştii de glumă!
Marius: Flavia, îmi pare bine că ne-am cunoscut! Niciodata nu şti ce-ţi rezervă viaţa.
Flavia: Da, numai surprize! Plăcerea e de partea mea!
Marius: Ba nu! A mea!
Flavia (râde): Şi când ne mai vedem?
Marius: Tocmai de-asta te-am sunat. Mă gândeam să te invit la o cafea. Mâine. E ok?
Flavia: De ce nu? La ce oră?
Marius: Pe la 11? E numai bine. Reuşim să ne bem cafeaua până în 11:30.
Flavia: Da? Dar care-i poanta?
Marius: Niciuna! Am citit undeva care sunt intervalele în care se recomandă să bei cafea. Nu ştiu cât de adevărat e...
Flavia: Hai că m-ai dat pe spate! Dacă zici tu...la 11 să fie. Dar unde?
Marius: Mie îmi place la Journey Pub. E destul de rafinat.
Flavia: Perfect! Journey Pub să fie! La 11.
Marius: Da! Ne vedem mâine!
Flavia: Ok! Pe mâine! Zi frumoasă!
Marius: La fel şi ţie! Pa pa!
Flavia: Pa, pa!
Se termină conversaţia. Brusc se face întuneric.


Actul III

Scena 1
Ella în camera ei. Ilie în camera lui. Fiecare în locul lui. Se aprinde proiecţia.

Ella: În sfârşit!
Ilie: Da, aici sunt! :)
Ella: Ce mai faci?
Ilie: Bine! Vorbesc cu tine acum.
Ella: Da, ştiu. :)
Ilie: Am găsit cartea.
Ella: Da? Super! Şi ai apucat să citeşti ceva?
Ilie: Încă nu. Dar mi-am descărcat-o. Poate mă apuc mâine. Azi nu am dispoziţia necesară.
Ella: Tu ştii mai bine. Oricum mă bucur.
Ilie: În rest? Eşti bine?
Ella: Da. Nu mă plâng! :p
Ilie: Eu mai am aşa meciuri cu sora mea.
Ella: E normal. Nici eu nu sunt întotdeauna pe aceeaşi lungime cu Marius.
Ilie: Cine e Marius?
Ella: Unchiul meu. Nu ţi-am mai spus?
Ilie: Probabil. Nu-i bai. Acum ştiu! :)
Ella: Da...şi...
Ilie: Da...
Ella: Despre ce să mai vorbim?
Ilie: Uite, de exemplu...despre muzică.
Ella: Da chiar!
Ilie: Nu cred că ştim ce muzică ne place la fiecare...
Ella: Aşa e. Eu ascult aproape orice, dar în special cele noi apărute. :)
Ilie: Chiar aşa?
Ella: Da. Tu?
Ilie: Nici eu nu sunt pretenţios...dar de vreo 3 zile ascult mai des Counting stars - OneRepublic :)
Ella: Ce fain! Şi mie îmi place melodia asta!
Ilie: Încă ceva în comun! :)
Ella: Da...uite, eu ascult mai des melodia aceea...Young and beautiful - Lana Del Rey *:
Ilie: O ştiu...e faină! Dar e mai aşa pentru fete... :p
Ella: Adică ce vrei să spui?
Ilie: Adică e mai sensibilă...mă înţelegi...nimic rău în asta!
Ella: Aha! Bine, accept!
Ilie: Sper că nu te-am supărat...
Ella: Nu. Chiar deloc. Am înţeles ideea.
Ilie: Eşti sigură? Te simt aşa...nu tocmai convinsă.
Ella: Mă simţi? Cum vine asta?
Ilie: Ce-i aşa ciudat?
Ella: Nu ştiam că poţi simţii pe cineva din moment ce nu eşti lângă ea...
Ilie: Uite că eu pot! :p
Ella: Sunt ok. Pe bune!
Ilie: Bine. M-am liniştit!
Ella: Şi...o să ne vedem, da?
Ilie: Sigur! Nu aşa am zis? Doar n-o să vorbim la infinit doar pe mess?! :p
Ella: Ştii? Cred că unchiul meu are dreptate uneori.
Ilie: Cu ce?
Ella: Că ar fi mai frumos să ne vedem...
Ilie: Stai puţin! Unchiul tău ştie de mine?
Ella: Ei! A venit vorba la un moment dat...
Ilie: Aha! Şi ce i-ai spus?
Ella: Mai nimic. Nu e treaba lui!
Ilie: Corect! Şi sora mea se bagă uneori unde nu-i fierbe oala!
Ella: Eu ştiu cel mai bine ce vreau.
Ilie: Şi ştii, Ella?
Ella: Oarecum...
Ilie: Hai să dăm cărţile pe faţă!
Ella: Ce vrei să spui?
Ilie: Spune-mi, ce vrei? Promit că nu mă supăr. Orice ai spune!
Ella (începe să plângă uşor): Sincer? Vreau să te văd! Vreau să te strâng în braţe chiar dacă nu te cunosc foarte bine. Vreau să mă săruţi. Vreau să-mi spui că nu te deranjează că scriu cu mâna stângă. Vreau să mă plimb cu tine prin parc şi să văd soarele cum se ascunde printre crengi. Vreau să mergem la film. Vreau să mă simt unică. Vreau să mă simt vrută. Vreau să...
Pauză
Ilie: Wow! Da! Aproape că nu ştiu ce să-ţi spun tot aşa de frumos şi de simplu.
Ella: Tu ai cerut-o! Am scris fără să mă gândesc la consecinţe...
Ilie: Apreciez! Enorm! Stai liniştită! Şi...
Ella: Şi?
Ilie: Ai dreptate! Trebuie să facem toate astea.
Ella: Serios? Nu te-ai supărat?
Ilie: Cum aş putea? Ella, eu chiar cred că te plac! Nu te cunosc foarte bine.
Ella: Atunci? Hai să ne vedem!
Ilie: Când?
Ella: Acum!
Ilie: Haha! Ce frumos o spui! Dar e noaptea tarziu...
Ella: Ştiu...dar nu aşa e viaţa?
Ilie: Parcă o aud pe sora mea...
Ella: Dacă ai treabă, te las. Vorbim maine.
Ilie: Nu la modul real. Mă refeream la ceea ce ai spus despre viaţă...
Ella: Aaaa...am crezut...ştii de fapt!
Ilie: Nu, e ok. Dar de ce nu facem un exerciţiu?!
Ella: Adică?
Ilie: Închide ochii. Dar nu acum, ci după ce scriu eu tot. Îţi spun eu când! :) *:
Ella: Bine! Sună incitant! :p
Ilie: Închipuieşte-ţi că sunt lângă tine. Te iau în braţe. Te strâng cât pot de tare. Apoi mă uit la ochii tăi, îi sărut pe fiecare. Te sărut pe buze până mă satur. Iar tu răspunzi fără să te ruşinezi la fiecare „pas” al meu. Acum închide ochii şi simte-mă!
Pauza
Ella: Mă ia cu furnicături! Dacă aşa e acum...mă întreb cum o fi când vom face asta.
Ilie: Probabil de 3 ori mai intens.
Ella: Tot ce se poate...acum pot să visez la tine! :) *:
Ilie: Da! Şi eu la tine! :)
Ella: Ilie, tu ştii că eşti un băiat sensibil?
Ilie: Iar eu ştiu că eşti o fată care visează.
Din off se aude vocea Flaviei. Îl strigă pe Ilie.
Ilie: Ella, cred că va trebui să ies. Mă strigă sora mea. Să văd ce vrea. Pup!
Ella: Pup şi eu! *: *: *:
Ella iese din scenă. Se stinge proiecţia.

Scena 2
Intră în scenă Flavia cu Marius în camera lui Ilie.

Flavia: Cioc, cioc! Ce face frăţiorul meu?
Ilie (zâmbind): Taie frunze la câini.
Flavia: Hai, nu fi aşa! Uite, vreau să ţi-l prezint pe Marius.
Ilie: Da...
Flavia: Marius - Ilie! Ilie - Marius!
Marius: Îmi pare bine!
Ilie: Şi mie!
Flavia: Marius a venit să ia cina cu noi, deşi e cam târziu, în fine. Eu l-am invitat. Sper că nu te superi.
Ilie: Nu! Cum aş putea, surioară? (ironic)
Flavia: Eu mă duc să mă schimb. Mă gândeam să-i ţii puţin de urât.
Ilie: Sigur. Vorbim şi noi ca bărbaţii.
Marius: Bine atunci. Mă bucur să-l cunosc pe fratele tău. Bănuiesc că e mai mic.
Ilie: Da! Cu vreo 8 ani. Mama m-a făcut mai târziu.
Marius: Ei, nu se cunoaşte aşa de mult diferenţa!
Flavia: Ok...eu vă las. Mă întorc într-o clipită! (zâmbeţte, se vede că e fericită)
Ilie: Du-te! Fii fără grijă!
Flavia iese din scenă.
Marius: Şi? Cu ce te ocupi?
Ilie: Adică?
Marius: Ce faci în mod obişnuit?
Ilie: Lenevesc de ceva timp. Nu mai am serviciu...dar ce, sunt la interogatoriu? Nici bine n-ai venit şi vrei să ştii totul despre mine?
Marius: N-am vrut să te supăr. Îmi cer scuze!
Ilie: Le accept! Ştii de glumă, sper?!
Marius: Sigur, sigur! Nicio grijă!
Ilie: Aşa! Că n-am nimic cu nimeni.
Marius: Nici nu mă gândeam. Sigur eşti de treabă. Doar eşti fratele Flaviei.
Ilie: Mmmm...dar în unele situaţii suntem ca şi cum n-am fi!
Marius (puţin stânjenit): Da...(se uită prin cameră)
Ilie: Şi? De când sau cum ai cunoscut-o pe Flavia? Ştiu că se face uşor remarcată.
Marius: De puţin timp, chiar foarte puţin. Am cunoscut-o în oraş într-un grup de prieteni comuni...la biliard.
Ilie: Aaa? Joci biliard la vârsta ta?
Marius: Dacă ai ştii vârsta mea, mi-ai vorbi cu dumneavoastră.
Ilie: Serios? Sunt (pauză) impresionat!
Marius: N-ai de ce! Dacă sufletul e tânăr, corpul e doar o gazdă. Aşa că nu mă plâng. Viaţa e prea frumoasă ca să mă enervez, mai faci şi riduri degeaba. E prea scurtă ca să nu profit de ea. La urma urmei, e una singură!
Ilie: Frumos discurs!
Marius: Asta cred! Iar voi tinerii o irosiţi pe messenger!
Ilie: Fiecare cu timpul lui.
Marius: Aşa e! Şi mai sunteţi şi încăpăţânaţi! Nu vă bucuraţi de viul vieţii. Trăiţi în fantezii.
Ilie: Ai vreun motiv pentru care-mi spui toate astea?
Marius: Nu! Mă uit aşa la tine...am şi eu o fătucă...de fapt, nepoată. Probabil sunteţi de vârste apropiate...şi mai mereu stă cu ochii în telefonul cu touchscreen. Ea ştie ce-i aşa minunat în asta...
Ilie: Nu ai cum să înţelegi! Noi vrem independenţă! Iar un click îţi poate dezvălui multe...
Marius: În fine! Nu vreau să te plictisesc. Dar treziţi-vă! Exploraţi lumea! E frumos afară!
Ilie (zâmbeşte): Toate la timpul lor!
Intră Flavia.
Flavia: Gata! Mergem în sufragerie Marius? Sper că ai avut o companie plăcută. (ironică)
Marius: A fost educativ să vorbesc cu fratele tău. Poate într-o zi o să-ţi fac cunoştinţă cu nepoata mea.
Ilie: Da, poate!
Flavia: Gata, gata! Haide! (face semn lui Marius să o urmeze)
Flavia şi Marius ies din scenă. Ilie rămâne pe gânduri. Se ia cu mâinile de cap. Se trânteşte în fotoliu. Ia telefonul în mână.



Actul IV

O unică scenă
Ella în camera ei. Ilie în camera lui. Au telefoanele în mână. Se aprinde proiecţia.

Ella: Eşti?
Ilie: Da!
Ella: Ce faci?
Ilie: Mă gândeam...
Ella: La ce? Dacă pot să ştiu... :p
Ilie: La tot. La noi...
Ella: Vobeşti serios?
Ilie: Da! Te miri?
Ella: Nu chiar. Şi eu mă gândesc la tine! *:
Ilie: Ce pupic drăguţ!
Ella: Da...aşa ca mine! :p
Ilie: Sunt sigur...
Ella: Şi cum te gândeai la mine?
Ilie: Trebuie să ne vedem!
Ella: Sunt de acord!
Ilie: Dar încă n-am citit cartea!
Ella: Dă-o în pisici de carte! Oi citi-o tu!
Ilie: Dar tu ai terminat-o?
Ella: Nu! Dar mai am puţin.
Ilie: Ce-ar fi să-mi spui tu despre ce e vorba când ne vedem?
Ella: Nu mă deranjează!
Ilie: Ştiam eu! :)
Ella: Haha! Începi să mă cunoşti.
Ilie: Sper! Oricum va fi altceva când o să te vad...deşi uneori mă mulţumesc să mă holbez ca un cretin la pozele tale de pe facebook.
Ella: Mă bucur să aud asta!
Ilie: Ce auzi, Ella? Ce vezi, tu, de fapt?
Ella: Hei, care e problema?
Ilie: Tu nu înţelegi că suntem sclavii unei tehnologii? Noi nu ne vedem, noi nu ne auzim!
Ella: Ilie, calmează-te! Ce vrei să fac?
Ilie: Îmbracă-te! În maxim o oră ne vedem în faţă la unirii. Ai timp? Pot să te aştept dacă întârzii...
Ella: Doamne, Ilie, tu vobeşti serios? Dar e foarte târziu!
Ilie: Nu contează! Nu asta-i viaţa de care vorbeai? Spune-mi că vii!
Ella: Ce-o să zică unchiul meu? Nu putem aştepta până mâine?
Ilie: Nu! Acum! Simt că înnebunesc altfel...
Ella: Nici nu ai idee cât mă bucur să te văd aşa!
Ilie: Nu mă vezi, Ella! N-ai cum. Noi doar scriem pe acest nenorocit de mess! Ohhh, de câte ori am fi putut să ne vedem, dar nu...am preferat să trăiesc ca un nebun departe de tine...
Ella: Linişteşte-te! Ai dreptate!
Ilie: Sigur că am!
Ella: Deci...ne vedem?
Ilie: Eu îmi bat gura de pomană?
Ella: Nu...dar de ce acum? Hai mâine! În plus de dimineată trebuie să-l ajut pe unchiul meu cu ceva. Nu pot să-l refuz...
Ilie: Înţeleg...
Ella: Te-ai supărat?
Ilie: Nu! Aşa e! Ai dreptate! Mâine ce-are?
Ella: Da! Mâine! Sigur!
Ilie: Da...mâine...
Ella: Te pup! Abia aştept să te văd! :)
Ilie: Pup şi eu!
Ella: Mâine...
Ilie: Da...mâine...(pentru el) poate!
Se stinge proiecţia. Ella se ridică în picioare de pe pat. Se uită la public. Ilie rămâne în beznă în camera lui. Doar camera Ellei este luminată.
Ella: Ce emoţii m-au cuprins! Tremur toată! Da! Mâine o să-l văd pe Ilie! (pauză) Dar dacă n-o să mă placă? Adică el deja mă place, dar dacă n-o să-i placă bluza pe care o îmbrac? Sau cum îmi aranjez părul? Sau cum vorbesc? Ohh, nu, nu! Totul va fi bine! Ştiu asta! Şi...ce-o să-i spun? Despre carte termin în două fraze...of! De ce e totul aşa complicat? Sau noi le complicăm? Nu ştiu (pierdută), dar o scot eu cumva la capăt! Trebuie! Şi el? El ce-o să spună? Sper să nu îl plictisesc. O să fie bine Ella! Da Ella, va fi bine! Mâine...(îşi freacă mâinile). Da, mâine! Oare sunt pregătită?
Ella se pune în pat. Se stinge lumina pe camera ei. Se aprinde lumina pe Ilie. Ilie se ridică de pe fotoliu. Se uită la public.
Ilie (agitat): Ce-o să-i spun? Că am fost un idiot care n-a convins-o să ne întâlnim mai devreme? Unde mi-a fost capul? Şi oare o să mă placă atunci când o să vadă cicatricea de pe obrazul meu (îşi atinge faţa)? Mâine o să-i pot atinge mâna şi o voi putea ţine în braţe, şi...ahh, de ce mi se pare totul razna? Eu mă simt bine cu ea când vorbim pe mess, mă simt liber...da! Ştiu că sună ciudat, dar nu mă deranjează lumea mea dreptunghiulară. Ahh! Ce aberaţii spun! Nu mă luaţi în seamă! (pauză) Un lucru e sigur! Mi-e frică de realitatea ei. De realitatea mea. Dacă nu i se mai par la fel de amuzant ca în conversaţiile noastre? N-ar fi trist asta? Nu, nu! Nu trebuie să mă mai gândesc! Ce va fi va fi! (pauză) Nu! Nu sunt încă pregătit!
Se stinge lumina pe Ilie. Se aprinde proiecţia. Mesaj de la Ilie pentru Ella.
Ilie: Ella eşti?
Ilie: Eşti?
Ilie: Probabil dormi...
Ilie: Ella, voiam să-ţi spun că a intervenit ceva şi nu mai pot mâine.
Ilie: Dar sigur poimâine îmi fac timp!
Ilie: Ella, să nu te superi, ştiu că eşti fată bună. Şi oricum ai treabă cu unchiul tău...Marius...parcă...

Pauză
Ilie: Doamne, Ella tu eşti??? Ce coincidenţă!  
Se stinge proiecţia. Întuneric.

Sfârşit!