Constantin VACIU 1Să furi din valuri

*
să furi din valuri briza
prin alge să alergi
nisipul să te strige
când îl săruți cu pasul
în păr să se ascundă
timid când el răsare
și îți cuprinde sânii
cu dor...ieșit din mare


*
ți-e dor să fugi
ți-e dor să strigi
ți-e dor să îl privești
să-l simți
ți-e dor să asculți
cum se topește
pe gât, pe șolduri
și-n valsul inimii
să te ridici
să furi din valuri
prima lui îmbrățișare...


Corespondență

*
privește adânc în tine
să vezi tot ce dispare
să auzi cum picătura
în mare se întoarce
și cum dorința prinsă-n gând
e cerul ce se naște din pământ
*
privește și ajută
hrănește soarele
cu ochii tăi
zâmbește și învață
cum floarea se deschide
când e atinsă cu iubire
deschide sufletul și râzi
precum ești tu așa sunt eu...


Pierduți în timp

*
pământul
plâns de tine
mă doare
tot mai mult
și frunza
se întoarce
în sămânță
*
pe timp
când calci
cu un sărut
tot mai adânc
te pierzi în mine...


Pescarul

*
între noapte și zi
așteaptă fiecare literă
să muște din viața
pusă nadă timpului...
pe firul întins
doar luna
pune în balanță
drumul spre casă
*
cu brațele
malurile leagă
de răsărit
și tot mai adânc
este cerul
când aripa
iese din apă...





Viteza-i sărut

*
noaptea urcă pe brațul tău
și mușcă cu dinți de panteră
visele cad rând pe rând
în rezervorul motorului
cambrat pe formele cerului
*
sub cască
fiecare gând accelerează
să prindă stelele în spițe
tu și pantera
un singur trup
în semnul liniștii
pe drumul știut
viteza-i sărut...


Piatra cerului

*
în necuvinte
suntem doar credință
iubirea piatra o topește
treziți de gândul fără formă
cioplim lumină-n fiecare suflet
și prindem soarele de rădăcini
să învățăm să înflorim
la margine de univers
*
în drum spre ce am fost
ne pierdem sensul
cu focul și cu apa nu vorbim
nici vântul nu mai duce vorba
că din pământ ne-am zămislit
suntem un fulger rătăcit
în valsul stelelor apuse...


Păsări de lut

*
Roagă-te
și fă din pământ
ulcior
trupul
să-l hrănești
cu tot ce trăiești
păsări de lut
strigă în zbor
pentru acum
și atunci
tu și eu
suntem
cuvânt
*
Roagă-te
pentru drum
pentru timp
învață lacrima
cu sărutul
și râzi
până când
cerul
devine
urma
pasului tău...



Lumina ne hrănește

*
în întuneric poți ascunde
aproape tot ce ai în minte
pierdute drumuri
gânduri indecise
pocalul ce cu sete
îl duci târziu la gură
și mese îmbelșugate
grătare și ospețe
petreceri refuzate
și chiar incertitudini
*
în întuneric poți să strângi
averi nemăsurate
și să conduci armate de idei...
Lumina însă
n-o poți lega cu umbre
ea sufletul hrănește
și răul îl transformă
în iubire...


O frunză

*
când speli o frunză
întregul cer îți mulțumește
prin ea respiră și trăiește
prin ea pământul se hrănește
și din iubire și lumină
la umbra ei și omul crește
cu brațele întinse către lună
*
când rupi o frunză
ziua se-ntristează
și norii plâng cu suflet de copil
și vântul vine și o duce
în raiul frunzelor ce vin
căci fără frunză
floarea nu există
*
asemeni unei flori
ești tu zâmbind
și frunză sunt
pe-a ta tulpină
cu dragoste și cu lumină
eu viață-ți dăruiesc și bucurii...


Luna din foc

*
Urbane săruturi se pierd
pe la colțuri de buze
când trec transparente
gânduri optuze
din foc se aude
cum luna răsare
pe drumul închis
doar mașini de salvare...


Sabia iubirii

*
de strângi
și amintiri și doruri
pe lună să le duci
să-ți lumineze noaptea
când pasul ți-e pierdut
și nu mai vezi cărarea
*
de strângi
cuvinte de iubire
cu ele fă-ți veșminte
să știe lumea-ntreagă
ce mare bucurie
ai în suflet
*
de strângi
momente de mânie
din ele sabie să faci
să tai tristețea și-amăgirea
și doar cu dragoste
să te încarci...


Împreună

*
cei nevăzuți
aprind lumina
din cer coboară
omul pe pământ
din vreme în vreme
lutul
în îngeri se transformă
și în cânt
și rând pe rând
din sufletul cel sfânt
cuvintele
încep să cadă
din icoane
cei nevăzuți
pășesc în noi acum
să-ncepem Învierea...


Sfârșitul timpului

*
culoarea
se întoarce în lumină
izvorul ei de foc
îngheață clipa
privind...
noi transformăm
secunda
în drum de sare
cristalină
iar omul
e o prismă
de cuvinte
prin care
se împarte
sufletul
în multivers
*
cuvintele
se-ntorc în gând
cenușa-i foc în vânt
bărbatul și femeia
sunt un strigăt
de fericire
pe pământ...