sTot la Filarmonica ”Ion Dumitrescu”, din Râmnicu Vâlcea. După vreo doi ani de la precedentu`. Protagoniștii, aceiași: orchestra instituției, Gian Luigi Zampieri, dirijor, Florin Croitoru, violonist. Realizatori lăudabili ai altui megaconert de concerte, la sediu. Adică-n sala veche-a Liceului ”Lahovari”. Impunătoare și c-o acustică nici că ”se poate mai potrivită pentru capodopere din veacuri trecute”, așa cum am precizat și al`dat`...
 ”Aidoma celor cântate impecabil, splendid, impresionant de cordaru` bucureștean. Cu-adevărat un maestru al arcușului de clasă vizibil. Un sensibil vădit, contopit pe viață cu instrumentu-i așa de cristalin la sunet încât merge la suflet din plin.

Pentru că Florin pune laolaltă simțire reală, virtuozitate indiscutabilă, dăruire nelimitată și-o știință a partiturii copleșitoare.” Neavând nici de astă dată portative în față. Ci cântând cu lejeritate și exactitate maximă mii și mii de note pe cetera-i faină. Aparținând în cazu` de față numai fecundului Mozart. Ei bine, am jubilat ascultând nemișcat cele trei concerte ale acestuia. Simțind din belșug nuanțarea pusă la punct pe deplin de solist. ”Dezinvoltura, virtuozitatea, dulceața pe corzi” și, mai ales, ”fioru` liric pregnant”. Transmis cu generozitate celor prezenți. Nu mulți, din păcate, da` profund cuceriți, neîndoielnic, de-atâtea incontestabile calități...
 Desigur, n-o să-l dau uitării, nu ar fi posibil și onest deloc, ”în ăst tur de forță simfonic pe Zampieri. Italiano vero, Gian Luigi e un vioi direttore d`orchestra.” Energic, impetuos, stăpânind știmele la fix. Ferm, expresiv gestual pe măsură și convingător categoric. ”Trăgând după el instrumentiștii meticulos”, impetuos. fructuos. ”Așa că, deși nu-s colectiv numeros, râmnicenii vecini s-au achitat” și-n recentu` finiș de mai în chip ”rezonabil de sarcină”. Am fost acolo cu interimaru` filarmonicii noastre de la Pitești (și alți doi subalterni), confirm deci fără rezerve. ”Dorindu-mi ca și-n viitor să-i aflu la fel de entuziaști și puși pe treabă util”. Iară tandemu` văzut, auzit și aplaudat acolo la ei, și la noi pe scenă căt mai curând. Chiar cu ăst omagiu meritat, oricând datorat, marelui austriac. Am dreptate, tinere manager d-aici?

 P. S. Citatele imi aparțin...