ssSimțuri

I.
Alunecă-mi prin glucide
Dându-mi gustul perfect.
Ador când mă strigi de pe-o altă planetă,
Auzindu-ți șoapta silabisită...
Împachetează-mi o notă de-a lui Debussy
Ce-n portofel o voi ține!
Adu-mi maci să-mi fac rochie din câmpuri eterne
Ce prin tablouri invizibile le voi purta.
Ador când mă strigi de pe-o altă planetă,
Iar eu din fereastră refren tulburător voi fredona!



II.

Prin ziua ce-mi plimbă gândurile
Numai o ploaie le poate hrăni.
Din nori împletesc o brățară
De-un cer cu lumini tot mai vii.
Pe-un scaun de m-așezi tu, iubite,
Să-mi cânți din necunoscut
Un imn din voci însorite
De dor atârnă un plumb.

III.

Din poveștile lumii de DOR se poate muri.
Ce mă fac cu-a mea liniște care se agită spre tine?
Cu-ai mei ochi cusuți sub scoici cutreierând oceane?
Cu-al meu gând întins spre ecoul tău?
Unghiul meu dintr-un cerc perfect
Gata să se spargă ca un balon de zahăr,
Îndulcind cu dor pământ și cer,
Crescând auriu și argintiu
Într-un tablou fără ramă.

IV.  

Sătulă de cuvântul perfect
Am găsit absolutul prin gesturi.
E o idee a creației divine
În cel mai absurd imperfect!

Sătulă de cuvântul perfect
Am găsit emoții stridente.
E o idee a creației divine
În cel mai absurd imperfect!

Sătulă de cuvântul perfect
Am găsit curcubeu în vitrină.
E o idee a creației divine
În cel mai absurd imperfect!

Sătulă de cuvântul perfect
Am găsit mere albastre și roz.
E o idee a creației divine
În cel mai absurd imperfect!

Sătulă de cuvântul perfect
Am găsit partitura iubirii.
E o idee a creației divine
Și-un adevăr absurd de perfect...