întreb aştept nimicul

 

ne târâie viaţa odată cu ea

şi moartea ne-agaţă de inimi tristeţea

pe pat de spital ne e viitorul

şi coasa aşteaptă să cadă voios

de unde zâmbim adesea spre cer

de unde genunchiul se-ndoaie tresaltă

pieptul de mamă căutând ajutor

 pentru firul de cântec

pentru firul de iarbă

pentru mugurul sânului

lapte de dor

 

în cruci ne-ntâlnim

prin vieţi prea deşarte

 

aştept un răsunet din arcul de fier

schimbare în suflet

schimbare-n reper

 

nimic nu vibrează. totul aşteaptă. totul

se naşte şi moare-n echer

 

linii prea multe

prea dense-n textură ne taie suflarea

copiii ne pier

 

luptăm cu cine de ce cum şi când

pe noi libertatea ne-a pierdut

suntem un mister - întreb aştept nimicul

sau pe coaja de salcie un răspuns efemer

 

palpez trunchiul vieţii. îi simt răsuflarea inspir

verde crud tac mă rog şi sper

 

melcul întârzie

 

melcul a întârziat la masa festivă

o mie de ani a încercat să-şi vândă cochilia

pe un raft întreg de cărţi

 

filele i-au smuls corniţele cu plinul lor gol

a devenit orbul în care cuvintele

se zbat să capete sensuri

 

de asta caută întruna să vândă

păcătoasa cochilie altfel

se va întoarce la starea de gând totul

şi o va lua iar şi iar de la capăt

 

ca într-o moară de apă a vietăţilor aproape mici

pe care tălpile creaturilor aparent verticale le calcă

după ploi uitând că există frunzele

pe care trupurile fragile ale cuvintelor negăsite

de melc pot fi aşternute încet

fără graba cotidianului

 

melcul va întârzia la cină

i-am găsit urma printre crinii Maicii abia înfrunziţi

 

nu te risipi Ană


privesc pe fereastră. zgomote

inima bate rapid din ce în ce mai rapid

gândesc acum clipele tatălui mă rătăcesc o clipă printre braţele lui

 

dor nespus dor. cleştele atacă strânge baza craniului

toate suntele se strâng cuvintele flutură stindarde absurde

sensuri copaci păsări totul se adună

aud pulsul unei singure inimi stupid nu mai văd

 

nu mă prăbuşesc. rămân în picioare până când

în mine liniştea se reaşterne

 

ca o larmă de copii în creştere sunetele se despart redevin

claxoane de maşini ciripitul păsărilor somnoroase

 

am uitat să spun că e seară. seara cuvintelor amorţite

în liliacul mamei acum scuturat de flori

îngheţat până într-o primăvară promisă a fi singurătatea

înălţării cuvintelor pe pragul nou de lumină

 

oarba tace. oarba cântă. cuvintele sunetele se adună câteva

fracţiuni de viaţă redevin

moara vieţii în timpanele obosite de căutări

 

aud vocea tatălui tot mai clar când îmi umple dorul iar şi iar...

nu te risipi nu te risipi... Ană nu te risipi când fântâna e

mult prea departe de inima ta

 

solzi zburători

 

zilnic te văd la fereastra trenului de noapte

cum mâna o plimbi încet pe anumite cuvinte

de pe fila ruptă de mult

 

s-a îngălbenit hârtia. cartea e de fapt vaporul acela galben

pe care mă tot inviţi să urc

uiţi să pui treptele colac de salvare nu ai

ironizezi întruna apele mării şi valurile şi frazele

şi metaforele peştilor zburători te ating cad

 

cad la nesfârşit la fel ca atunci când Pi ridica tigrului

hrana înfiptă în suliţa prezentului

îl privea atent şi jocul /care pe care/ nu mai contenea

 

uite că am sărit din tren în vapor cu gândul

şi tu nici nu reacţionezi

trezeşte-te din visare poete. între noi s-au adunat

solzii trecutului tău prezentului meu

 

undeva în amurg se reîntrupează viitorul acela măsluit de om

până la saturaţie

 

totuşi zilnic te văd la fereastra trenului fantomelor

cum plimbi vârfurile degetelor pe file îngălbenite şi cum prin tine

trec peştii zburători din viaţa lui Pi

 

tigrul demult a plecat din poveste tu îl mai tragi de coadă puţin

să-ţi păstreze farmecul poveştii

poete poete...

 

rimă în umbră

  

apatică umbră pe turma vieţii se-nclină încet

mişcare sau statică în locuri pierdute

tablouri din cărnuri lână şi piei

 

vernisajul începe vernisajul stopează

cuvintele-s cuie înfipte în ziduri

bucuria tristeţea se naşte prin noi

 

rămâne secunda-nfloririi aninată de aţă

creangă-n metafore înghiţind şapte ploi

 

apatică umbră în portrete se-agaţă

 

vernisajul începe vernisajul se termină

odată cu ploaia când seacă se-adapă

aprinde şi stinge lumina din noi

 

cruce absurdă fără hotare

 

plouă cu gheaţă peste cuiburi de vieţi părăsite

în jumătăţi lăsate să cadă peste rădăcinile copacilor

 

după ce m-am născut am crezut că păsările nu ştiu

să cânte. nici eu nu vorbeam atunci când sânul

mamei mă atingea pe obraji şi în mine creştea acel

ceva în care-mi scăldam necunoaşterea jocul şi mâinile

pline de mişcări necontrolate simple complexe habar nu

am de ce

 

între mine şi viaţă eram eu

 

încă sunt încă mă plimb printre cruci printre

tablouri în care cineva anume sau oricine a

aşezat două linii şi o grămadă de litere

când eu vreau să văd fiinţe vii să-mi vorbească să-mi

cânte să-mi mângâie fruntea

şi mai presus de toate să-mi sărute chipul în cruce

tata

 

plouă cu gheaţa prezentului în mărunte bucăţi de

promisiuni aprigi dorinţe şi patimi nesfârşite care

doboară frunţile sub glugile de ploaie cu şi fără gheaţa

timpului vechi nou într-un sărut închipuit acum în

cruce pe chipul femeii cu ochii de ceaţă

 

tata a plecat tata rămâne prin tata eu sărut aerul într-o

cruce plină de umbre într-o

cruce absurdă fără hotare

 

tivesc umbrele cuvintelor

 

unic ochi unică meduză care rătăceşte

printre verbe printre adjective

căutând înnebunită calea spre metaforă

ca o creangă de măr în floare tăiată fără milă

de omul în bocanci albaştri

 

metafora se ofileşte

sub privirile neputincioase ale cerului

secerat rămâne şi el căutând cântecul

rămas ascuns în pânzele apelor de granit

 

copil al nimicului sau poate al prea plinului

privesc filele în care ochiul de libertate

se strânge neîncetat până la dispariţie

 

întoarsă spre oglinda cuvântului

îi tivesc în neştire marginile sensurilor

umbrele lor nărăvaşe şi mă întreb dacă

Dumnezeu ştie de ce şi mai ales până când

umbra zdrenţelor va dispare şi ea

 

mir dens

 

mai aproape de niciunde poete rămân

m-am hotărât să rămân

între zidurile de cuvinte rostite sau inserate

în pietrele odată foste de hotar

între ură teamă şi bucurie iubire creştere unghiulară

apoi verticală a fiinţei

 

cineva când nu mă născusem mă numea Corina

altcineva a venit şi mi-a văzut sufletul

zbucnind din copca de viaţă a femeii cu inima de iasomie

tocmai când septembrie lumina inimile oamenilor

cu ziua Sfântei Maici a Domnului şi a Maicii Sale

 

între două zile am strigat lumii că vin

m-am zbătut între acele ziduri blânde pentru a cunoaşte

alte ziduri alte năruiri de visuri

 

vroiam şi nu vroiam să le părăsesc sau poate

curiozitatea ridica în mine iluzia noii vechi lumi

nu ştiu.

 

am poposit în pragul iubirii celor care m-au dorit

a le fi fiică după o răsturnare densă de valori

ca mersul roţilor de tren în ritmul ceasului viului

cumva nedorit apoi dorit

cu înverşunarea păsării zborul

 

mi-au spus atunci că în orice cetate

se intră cu tălpile goale zvâcnind libertate

şi armăsarii petrec sub copitele lor iarba

şi eu am înţeles la fel viaţa... cetăţii

 

mai aproape de niciunde poete rămân

între zidurile acum ridicate de oameni să văd să ascult

să învăţ tăcând a iubi poate nimicul

poate uriaşul cu ochii de iarbă şi tălpile din stânca

muntelui la poala căruia încă mă aflu

socotind urcuşul în inima mea

ca pe un mir dens din esenţa brazilor pădurilor virgine

şi ale celor tăiate cu furie de uman

 

 

cariatide de ceară

 

 

cum ar fi să ridici o clădire imitând anticul

folosind cariatide din ceară. cum ar fi.

 

întreb şi tac apoi imit femeia coloană până când

soarele atinge apogeul

 

dincolo de tăcere începe cântecul topirii

 

tu taci şi zâmbeşti strâmb. îmi spui că

toată clădirea stă un pic câş. cumva se va prăbuşi

va imita avioanele moderne când sărută pământul cu faţa

 

ca un banc nereuşit totul se adună într-un pumn fragil

de adult prea devreme îmbătrânit pentru aşteptare

 

în tăcere umbrele cariatidelor de ceară

îl sprijină aparent fără efort

înainte de finita infinita cădere

 

el tot un fel de înger rămâne

tot un fel de cruce acum răsturnată

căutând siguranţa printre fire de nisip umed

 

 

care din noi fuge

 

mi-am luat vapor... de hârtie

 

din hârtie s-a ridicat

seamănă cu miezul unei pietre

când dalta tremură ochiului sculptorului

conturul său

 

atunci cărbunele

ca o daltă l-a conturat

ne-am acceptat eu privindu-l el

lunecând din privirile mele

în oceanul de gânduri

 

mă întreb şi acum care din noi

fuge întruna de celălalt

 

eu

privindu-l uneori cu coada ochilor

obosiţi de aşteptări

 

sau el

înghiţind fibrele hârtiei

în fiecare fracţiune a imaginaţiei

privitoarei

 

abia atunci când

 

"nu mai ştiu

cum să pătrund

lăuntric cuvintelor:"

- Adrian Iscru, "Rătăcit / rătăcind"

 

sunt absorbit de ele

le ridic statui minuscule

din marmura neagră şi albă

a îndoielii sau poate numai a

înţelegerii sămânţei

din care cresc

şi cresc neîncetat

 

de fapt ce mai contează

cât unde cum

am fost răsturnat răscolit

secerat cioplit

 

privesc dalta lui

a lăuntrului cuvintelor

 

mai fac un pas spre mine

niciunde nicicând

să răzbesc prin iţele şorţului

sensului lui "a fi"

 

 

tai în neştire verbe

 

pe tine cine te ridică cine

te scurmă de gânduri

în cuibul de viespi te răsucesc toţi

cu verbele prin sabie lăsate să moară

 

deasupra timpului tău

 

vrăbiile durerii ascunse readuc puii

în cuiburi răsfirate pe tot locul

 

copacii nodurile şi le lasă la vedere

 

tu tai în neştire verbe

jungla cuvintelor se răstoarnă

 

virgule răsar

ca din lemn sculptate

orb te ridici orb calci orb râzi orb vorbeşti

până când


CV literar Anne Marie Bejliu

 Născută în Bucureşti, la data de 9 septembrie 1968

 

autor al volumelor de poezie:

Undeva fericirea, editura Anamarol, Bucureşti, 2006

Cerul ascuns în noi, editura Anamarol, Bucureşti, 2007

Firava Dansatoare, editura Anamarol, Bucureşti, 2008

Undeva, pe un ţărm..., editura Eurograph, Cluj, 2009

- prefaţa: domnul Ştefan Goanţă

Gânduri, rânduri, editura Eurograph, Cluj, 2011

Geometria Sufletului - editura Maria Cristina, Câmpulung, 2012

- prefaţă de doamna Iolanda Malamen

Geometria Aerului - editura Maria Cristina, Câmpulung, 2012,

- prefaţă de doamna Gillena Cox

Revenire a cuvântului dinâi - editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2015

- prefaţă de doamna Carmen Popescu

 

în lucru:

 “Candela epistolei”, prefaţă de doamna Mamier Angela Nache - proză

 “Penitenţe”, antologia (de autor) anului 2013, prefaţă de doamna Costina Sava

„Tata” - în memoria tatălui meu

 

antologii:

Spiralele Vieţii, 2006-debut

Freamăt de timp - Freamăt libertin, 2007

şansele poeziei-antologie trilingvă, 2008

Ţărmuri Sfinte Româneşti vol.I,II, realizat de dl. Florin Grigoriu, 2008

Lanţul Prieteniei, realizată de dl.Tudor Gh. Calotescu editura Contrafort, Craiova, 2011

Metamorfoze poetice, coordonator proiect: Patricia Lidia, Editura Citadela, Satu Mare, 2011

Gustul privirii- Shija E Shikimit - Antologie poetică - Antologii poetike, Amanda Edit, 2012, Bucureşti, autor: Baki Ymeri

Poeţi români - Slăvind Dumnezeirea - Antologie, volum dedicat Sfinţilor mucenici  Brâncoveni, editura Mirabilis, 2014

 

Revista Cetatea Culturală

http://cetateaculturala.files.wordpress.com/2012/10/cetatea-cultura...

 

lector pentru volumele:

- Poate există / Dan Iordache, editura Muşatinii, Suceava,2008

- Nu închide ochii, Tatiana!, Patricia Lidia, Iaşi, Eurobook, 2009, corectura

- Tăceri în doi: tăceri în noi!, Patricia Lidia, Satu Mare, Citadela, 2010, ilustraţie interior

-  Din chivotul iubirii/ Carmen Popescu

prefeţe realizate pentru volumele:

- Poate există - Dan Iordache

- Un alt început - Marius Iulian Zinca

-  Din chivotul iubirii - Carmen Popescu

 

referinţe critice

recenzii sau cronici realizate de:

- domnul Victor Sterom pentru volumele: Undeva Fericirea, Cerul ascuns în noi, în ziarul Informaţia Prahoveană

- doamna Victoria Milescu – volumul Firava dansatoare, în Revista Sud

Cenaclu literar: Orfeon. coordonator: dl. Ioan Raţiu

Pagini virtuale personale:

http://annmariebejliu.blogspot.ro/

http://confluente.ro/articole/anne_marie_bejliu

http://confluente.ro/Redactia--Autori/Anne_Marie_Bejliu.html