întreb aştept nimicul
ne târâie viaţa odată cu ea
şi moartea ne-agaţă de inimi tristeţea
pe pat de spital ne e viitorul
şi coasa aşteaptă să cadă voios
de unde zâmbim adesea spre cer
de unde genunchiul se-ndoaie tresaltă
pieptul de mamă căutând ajutor
pentru firul de cântec
pentru firul de iarbă
pentru mugurul sânului
lapte de dor
în cruci ne-ntâlnim
prin vieţi prea deşarte
aştept un răsunet din arcul de fier
schimbare în suflet
schimbare-n reper
nimic nu vibrează. totul aşteaptă. totul
se naşte şi moare-n echer
linii prea multe
prea dense-n textură ne taie suflarea
copiii ne pier
luptăm cu cine de ce cum şi când
pe noi libertatea ne-a pierdut
suntem un mister - întreb aştept nimicul
sau pe coaja de salcie un răspuns efemer
palpez trunchiul vieţii. îi simt răsuflarea inspir
verde crud tac mă rog şi sper
melcul întârzie
melcul a întârziat la masa festivă
o mie de ani a încercat să-şi vândă cochilia
pe un raft întreg de cărţi
filele i-au smuls corniţele cu plinul lor gol
a devenit orbul în care cuvintele
se zbat să capete sensuri
de asta caută întruna să vândă
păcătoasa cochilie altfel
se va întoarce la starea de gând totul
şi o va lua iar şi iar de la capăt
ca într-o moară de apă a vietăţilor aproape mici
pe care tălpile creaturilor aparent verticale le calcă
după ploi uitând că există frunzele
pe care trupurile fragile ale cuvintelor negăsite
de melc pot fi aşternute încet
fără graba cotidianului
melcul va întârzia la cină
i-am găsit urma printre crinii Maicii abia înfrunziţi
nu te risipi Ană
privesc pe fereastră. zgomote
inima bate rapid din ce în ce mai rapid
gândesc acum clipele tatălui mă rătăcesc o clipă printre braţele lui
dor nespus dor. cleştele atacă strânge baza craniului
toate suntele se strâng cuvintele flutură stindarde absurde
sensuri copaci păsări totul se adună
aud pulsul unei singure inimi stupid nu mai văd
nu mă prăbuşesc. rămân în picioare până când
în mine liniştea se reaşterne
ca o larmă de copii în creştere sunetele se despart redevin
claxoane de maşini ciripitul păsărilor somnoroase
am uitat să spun că e seară. seara cuvintelor amorţite
în liliacul mamei acum scuturat de flori
îngheţat până într-o primăvară promisă a fi singurătatea
înălţării cuvintelor pe pragul nou de lumină
oarba tace. oarba cântă. cuvintele sunetele se adună câteva
fracţiuni de viaţă redevin
moara vieţii în timpanele obosite de căutări
aud vocea tatălui tot mai clar când îmi umple dorul iar şi iar...
nu te risipi nu te risipi... Ană nu te risipi când fântâna e
mult prea departe de inima ta
solzi zburători
zilnic te văd la fereastra trenului de noapte
cum mâna o plimbi încet pe anumite cuvinte
de pe fila ruptă de mult
s-a îngălbenit hârtia. cartea e de fapt vaporul acela galben
pe care mă tot inviţi să urc
uiţi să pui treptele colac de salvare nu ai
ironizezi întruna apele mării şi valurile şi frazele
şi metaforele peştilor zburători te ating cad
cad la nesfârşit la fel ca atunci când Pi ridica tigrului
hrana înfiptă în suliţa prezentului
îl privea atent şi jocul /care pe care/ nu mai contenea
uite că am sărit din tren în vapor cu gândul
şi tu nici nu reacţionezi
trezeşte-te din visare poete. între noi s-au adunat
solzii trecutului tău prezentului meu
undeva în amurg se reîntrupează viitorul acela măsluit de om
până la saturaţie
totuşi zilnic te văd la fereastra trenului fantomelor
cum plimbi vârfurile degetelor pe file îngălbenite şi cum prin tine
trec peştii zburători din viaţa lui Pi
tigrul demult a plecat din poveste tu îl mai tragi de coadă puţin
să-ţi păstreze farmecul poveştii
poete poete...
rimă în umbră
apatică umbră pe turma vieţii se-nclină încet
mişcare sau statică în locuri pierdute
tablouri din cărnuri lână şi piei
vernisajul începe vernisajul stopează
cuvintele-s cuie înfipte în ziduri
bucuria tristeţea se naşte prin noi
rămâne secunda-nfloririi aninată de aţă
creangă-n metafore înghiţind şapte ploi
apatică umbră în portrete se-agaţă
vernisajul începe vernisajul se termină
odată cu ploaia când seacă se-adapă
aprinde şi stinge lumina din noi
cruce absurdă fără hotare
plouă cu gheaţă peste cuiburi de vieţi părăsite
în jumătăţi lăsate să cadă peste rădăcinile copacilor
după ce m-am născut am crezut că păsările nu ştiu
să cânte. nici eu nu vorbeam atunci când sânul
mamei mă atingea pe obraji şi în mine creştea acel
ceva în care-mi scăldam necunoaşterea jocul şi mâinile
pline de mişcări necontrolate simple complexe habar nu
am de ce
între mine şi viaţă eram eu
încă sunt încă mă plimb printre cruci printre
tablouri în care cineva anume sau oricine a
aşezat două linii şi o grămadă de litere
când eu vreau să văd fiinţe vii să-mi vorbească să-mi
cânte să-mi mângâie fruntea
şi mai presus de toate să-mi sărute chipul în cruce
tata
plouă cu gheaţa prezentului în mărunte bucăţi de
promisiuni aprigi dorinţe şi patimi nesfârşite care
doboară frunţile sub glugile de ploaie cu şi fără gheaţa
timpului vechi nou într-un sărut închipuit acum în
cruce pe chipul femeii cu ochii de ceaţă
tata a plecat tata rămâne prin tata eu sărut aerul într-o
cruce plină de umbre într-o
cruce absurdă fără hotare
tivesc umbrele cuvintelor
unic ochi unică meduză care rătăceşte
printre verbe printre adjective
căutând înnebunită calea spre metaforă
ca o creangă de măr în floare tăiată fără milă
de omul în bocanci albaştri
metafora se ofileşte
sub privirile neputincioase ale cerului
secerat rămâne şi el căutând cântecul
rămas ascuns în pânzele apelor de granit
copil al nimicului sau poate al prea plinului
privesc filele în care ochiul de libertate
se strânge neîncetat până la dispariţie
întoarsă spre oglinda cuvântului
îi tivesc în neştire marginile sensurilor
umbrele lor nărăvaşe şi mă întreb dacă
Dumnezeu ştie de ce şi mai ales până când
umbra zdrenţelor va dispare şi ea
mir dens
mai aproape de niciunde poete rămân
m-am hotărât să rămân
între zidurile de cuvinte rostite sau inserate
în pietrele odată foste de hotar
între ură teamă şi bucurie iubire creştere unghiulară
apoi verticală a fiinţei
cineva când nu mă născusem mă numea Corina
altcineva a venit şi mi-a văzut sufletul
zbucnind din copca de viaţă a femeii cu inima de iasomie
tocmai când septembrie lumina inimile oamenilor
cu ziua Sfântei Maici a Domnului şi a Maicii Sale
între două zile am strigat lumii că vin
m-am zbătut între acele ziduri blânde pentru a cunoaşte
alte ziduri alte năruiri de visuri
vroiam şi nu vroiam să le părăsesc sau poate
curiozitatea ridica în mine iluzia noii vechi lumi
nu ştiu.
am poposit în pragul iubirii celor care m-au dorit
a le fi fiică după o răsturnare densă de valori
ca mersul roţilor de tren în ritmul ceasului viului
cumva nedorit apoi dorit
cu înverşunarea păsării zborul
mi-au spus atunci că în orice cetate
se intră cu tălpile goale zvâcnind libertate
şi armăsarii petrec sub copitele lor iarba
şi eu am înţeles la fel viaţa... cetăţii
mai aproape de niciunde poete rămân
între zidurile acum ridicate de oameni să văd să ascult
să învăţ tăcând a iubi poate nimicul
poate uriaşul cu ochii de iarbă şi tălpile din stânca
muntelui la poala căruia încă mă aflu
socotind urcuşul în inima mea
ca pe un mir dens din esenţa brazilor pădurilor virgine
şi ale celor tăiate cu furie de uman
cariatide de ceară
cum ar fi să ridici o clădire imitând anticul
folosind cariatide din ceară. cum ar fi.
întreb şi tac apoi imit femeia coloană până când
soarele atinge apogeul
dincolo de tăcere începe cântecul topirii
tu taci şi zâmbeşti strâmb. îmi spui că
toată clădirea stă un pic câş. cumva se va prăbuşi
va imita avioanele moderne când sărută pământul cu faţa
ca un banc nereuşit totul se adună într-un pumn fragil
de adult prea devreme îmbătrânit pentru aşteptare
în tăcere umbrele cariatidelor de ceară
îl sprijină aparent fără efort
înainte de finita infinita cădere
el tot un fel de înger rămâne
tot un fel de cruce acum răsturnată
căutând siguranţa printre fire de nisip umed
care din noi fuge
mi-am luat vapor... de hârtie
din hârtie s-a ridicat
seamănă cu miezul unei pietre
când dalta tremură ochiului sculptorului
conturul său
atunci cărbunele
ca o daltă l-a conturat
ne-am acceptat eu privindu-l el
lunecând din privirile mele
în oceanul de gânduri
mă întreb şi acum care din noi
fuge întruna de celălalt
eu
privindu-l uneori cu coada ochilor
obosiţi de aşteptări
sau el
înghiţind fibrele hârtiei
în fiecare fracţiune a imaginaţiei
privitoarei
abia atunci când
"nu mai ştiu
cum să pătrund
lăuntric cuvintelor:"
- Adrian Iscru, "Rătăcit / rătăcind"
sunt absorbit de ele
le ridic statui minuscule
din marmura neagră şi albă
a îndoielii sau poate numai a
înţelegerii sămânţei
din care cresc
şi cresc neîncetat
de fapt ce mai contează
cât unde cum
am fost răsturnat răscolit
secerat cioplit
privesc dalta lui
a lăuntrului cuvintelor
mai fac un pas spre mine
niciunde nicicând
să răzbesc prin iţele şorţului
sensului lui "a fi"
tai în neştire verbe
pe tine cine te ridică cine
te scurmă de gânduri
în cuibul de viespi te răsucesc toţi
cu verbele prin sabie lăsate să moară
deasupra timpului tău
vrăbiile durerii ascunse readuc puii
în cuiburi răsfirate pe tot locul
copacii nodurile şi le lasă la vedere
tu tai în neştire verbe
jungla cuvintelor se răstoarnă
virgule răsar
ca din lemn sculptate
orb te ridici orb calci orb râzi orb vorbeşti
până când
CV literar Anne Marie Bejliu
Născută în Bucureşti, la data de 9 septembrie 1968
autor al volumelor de poezie:
Undeva fericirea, editura Anamarol, Bucureşti, 2006
Cerul ascuns în noi, editura Anamarol, Bucureşti, 2007
Firava Dansatoare, editura Anamarol, Bucureşti, 2008
Undeva, pe un ţărm..., editura Eurograph, Cluj, 2009
- prefaţa: domnul Ştefan Goanţă
Gânduri, rânduri, editura Eurograph, Cluj, 2011
Geometria Sufletului - editura Maria Cristina, Câmpulung, 2012
- prefaţă de doamna Iolanda Malamen
Geometria Aerului - editura Maria Cristina, Câmpulung, 2012,
- prefaţă de doamna Gillena Cox
Revenire a cuvântului dinâi - editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2015
- prefaţă de doamna Carmen Popescu
în lucru:
“Candela epistolei”, prefaţă de doamna Mamier Angela Nache - proză
“Penitenţe”, antologia (de autor) anului 2013, prefaţă de doamna Costina Sava
„Tata” - în memoria tatălui meu
antologii:
Spiralele Vieţii, 2006-debut
Freamăt de timp - Freamăt libertin, 2007
şansele poeziei-antologie trilingvă, 2008
Ţărmuri Sfinte Româneşti vol.I,II, realizat de dl. Florin Grigoriu, 2008
Lanţul Prieteniei, realizată de dl.Tudor Gh. Calotescu editura Contrafort, Craiova, 2011
Metamorfoze poetice, coordonator proiect: Patricia Lidia, Editura Citadela, Satu Mare, 2011
Gustul privirii- Shija E Shikimit - Antologie poetică - Antologii poetike, Amanda Edit, 2012, Bucureşti, autor: Baki Ymeri
Poeţi români - Slăvind Dumnezeirea - Antologie, volum dedicat Sfinţilor mucenici Brâncoveni, editura Mirabilis, 2014
Revista Cetatea Culturală
http://cetateaculturala.files.wordpress.com/2012/10/cetatea-cultura...
lector pentru volumele:
- Poate există / Dan Iordache, editura Muşatinii, Suceava,2008
- Nu închide ochii, Tatiana!, Patricia Lidia, Iaşi, Eurobook, 2009, corectura
- Tăceri în doi: tăceri în noi!, Patricia Lidia, Satu Mare, Citadela, 2010, ilustraţie interior
- Din chivotul iubirii/ Carmen Popescu
prefeţe realizate pentru volumele:
- Poate există - Dan Iordache
- Un alt început - Marius Iulian Zinca
- Din chivotul iubirii - Carmen Popescu
referinţe critice
recenzii sau cronici realizate de:
- domnul Victor Sterom pentru volumele: Undeva Fericirea, Cerul ascuns în noi, în ziarul Informaţia Prahoveană
- doamna Victoria Milescu – volumul Firava dansatoare, în Revista Sud
Cenaclu literar: Orfeon. coordonator: dl. Ioan Raţiu
Pagini virtuale personale:
http://annmariebejliu.blogspot.ro/
http://confluente.ro/articole/anne_marie_bejliu
http://confluente.ro/Redactia--Autori/Anne_Marie_Bejliu.html