taj mahalTaj Mahal este de departe unul dintre cele mai cunoscute monumente din lume, o dovadă a rafinamentului cultural al Imperiului Mogul care a ocupat timp de 350 de ani o mare parte din subcontinentul indian, devenind în jurul anilor 1700 cea mai mare putere din zonă. Monumentul nu este o singură clădire, ci un adevărat complex ce se întinde pe 18 hectare și este alcătuit din celebrul mausoleu din marmură albă, o piscină reflectorizantă și grădini luxuriante, pe lângă alte clădiri.
Mulți știu că Taj Mahal a fost ridicat de către Shah Jahan, al cincilea împărat mogul care a domnit între 1628 și 1658, ca un fel de poveste de dragoste între el și soția sa. Sub domnia acestuia, Imperiul Mogul (sau Imperiul Mughal) a atins apogeul cultural și, mai ales, a reprezentat Epoca de Aur a arhitecturii.

Fastuosul monument, considerat de mulți un adevărat palat, a fost construit în orașul Agra, fostă capitală a imperiului între anii 1527 și 1658.
Prin decorațiunile complexe și designul armonios, Taj Mahal nu se află doar în vârful arhitecturii indiene, ci și în topul mondial al celor mai importante monumente, fiind parte a patrimoniul mondial UNESCO din 1983.
Vă invităm să aflați câteva lucruri interesante din istoria acestei clăriri de renume mondial.

Taj Mahal a fost construit în onoarea soției favorite a împăratului Shah Jahan

La fel ca mulți dintre predecesorii săi, Shah Jahan a avut mai multe soții pe parcursul vieții. Cea de-a treia soție, Arjumand Banu Begum, mai cunoscută sub numele de Mumtaz Mahal, a fost însă prima mare iubire a împăratului. Căsnicia lor a durat 19 ani și a dus la nașterea a 14 copii. Din cauza complicațiilor din timpul nașterii ultimului copil, Mumtaz Mahal a murit prematur la vârsta de 38 de ani.
Shah Jahan a fost atât de afectat de pierderea consoartei mult iubite încât a decis să-și amintească de Mahal printr-un templu funerar spectaculos.

Construcția Taj Mahalului și a împrejurimilor sale a început în 1632, la un an după moartea ei, și a durat mai bine de două decenii, atrenând circa 20.000 de artizani. Materialele grele necesare construcției au fost cărate cu ajutorul a circa 1.000 de elefanți.

Monumentul a fost construit conform legii musulmane, dominantă la acea vreme, care prevede că mormintele nu pot fi împodobite cu decoruri elaborate, deoarece ar fi o expresie nepotrivită a vanității. Această regulă explică designul relativ obscur al nivelului inferior al palatului, unde Shah Jahan și-a depus soția să se odihnească.

Clădirea principală, mausoleul, este considerată o capodoperă a construcţiei simetrice. Sicriul lui Mumtaz este situat exact în centrul criptei templului funerar Taj Mahal, în timp ce mormântul lui Shah Jahan, depus în mausoleu după moartea sa în 1666, a fost amplasat la vest, dând astfel un echilibru artistic palatului, potrivit Mental Floss.

Totodată, pe pereții mausoleului au fost înscrise citate din Coran, sub supravegherea celebrului caligraf Abd-al Haqq, cunoscut mai bine ca Amanat Khan Shirazi.

Construit pentru a rezista unei potențiale prăbușiri

Amplasarea la marginea platformei a celor patru minarete ale lui Taj Mahal, turlele înalte de 40 de metri, nu au fost o alegere estetică, ci una strategică. În secolul al XVII-lea, nu era deloc neobișnuit ca ansamblurile masive să cadă victime ale propriei lor greutăți.

Pentru a proteja cripta lui Mumtaz Mahal, arhitectul șef Ustad Ahmad Lahauri a înclinat ușor turnurile, astfel încât acestea să cadă departe de restul Taj Mahal, împiedicând astfel o potențială afectare a mormântului defunctei soții a împăratului Shah Jahan.
Cu trecerea anilor au început să apară îngrijorări legate de integritatea structurală a monumentului. În secolul al XX-lea, topografii au constatat semne de degradare structurală care au apărut odată cu secarea treptată a râului Yamuna din vecinătate. Oamenii de știință au observat chiar că, între anii 1980 și până astăzi, unul dintre minarete a suferit o erodare de aproape patru centimetri.

Imperialisumul britanic a transformat grădina palatului Taj Mahal

Vizitatorii care ajung la Taj Mahal pot vizita și celebrele gradini ale complexului, despre care cercetătoarea Amelia Carolina Sparavigna, de la Departamentul de Şiinţe Aplicate şi Tehnologie din cadrul Institutului Politehnic din Torino, a susținut, în urma unor cercetări, că simbolizează Grădina Edenului, iar cele patru colţuri reprezintă cele patru colţuri ale lumii.
Grădina originală era influențată de cultura musulmană, fiind caracterizată printr-un frunziș bogat și peste 60 de straturi de flori atent amenajate. Această amenajare a teritoriului s-a menținut până când India a devenit parte a Imperiului Britanic, iar puterea colonială și-a transmis propriile ideologii horticole pe peluza palatului.
Sub controlul englezilor, la sfârșitul secolului al XIX-lea, verdeața din jurul Taj Mahal a adoptat un caracter mai subtil, mai comun grădinilor britanice.

În timpul războaielor, celebrul Taj Mahal „se ascunde”

Statutul Taj Mahal de emblemă a Indiei l-a făcut o țintă vulnerabilă în vremurile de ostilitate internațională. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial și al războaielor dintre India și Pakistan, de-a lungul secolului al XX-lea, guvernul indian și populația din Agra au depus eforturi mari pentru a-l proteja.

În acest scop, arhitecții au adăugat schele extinse care ascundeau structura din vizorul bombardierelor aeriene. Când șiretlicul funcționa, în loc să vadă una dintre minunile lumii, piloții puteau vedea ceea ce semăna cu o grămadă de bambus.

Poluarea masivă din India și-a spus cuvântul asupra pereților de sidef ai mausoleului care s-au îngălbenit. Din această cauză, în prezent, automobilele și autobuzele nu se pot apropia la mai puțin de 500 de metri pentru a împiedica gazele emise de eșapamentele vehiculelor să păteze și mai mult exteriorul celebrului monument Taj Mahal.

https://www.descopera.ro/cultura/19691258-povestea-taj-mahal-monumentul-celebru-construit-din-iubire