Cândva

Au înflorit cireșii
Vuiește lumea vie,
În zori revin bucurii
În vis de salvie.

Acum revii o clipă
Din depărtări uitate
Închisă în tulipă
Petale-n viduitate.

Eram iar împreună
Chemând o nouă noapte,
Din flori purtai cunună
Pășind spre libertate.

Iar pașii tăi frenetici
Au iz de lună plină,
Copaci primăvăratici
Vesteau seara deplină.

Sub raze ale nopții
Mă sărutai pe dată,
Plecăm în zări cu alții
Ajunși din altă soartă.

Venind eu după tine
Îmi apăreai zâmbind,
Visăm la noi destine
În somnul nostru grind.

Au înflorit cireșii
În vis de salvie,
Vuiește lumea vie
Noi suntem sub câmpii.

Gânduri de primăvară

În aceste zile au înflorit cireşii... natura revine la viaţă, păsările călătoare poposesc din nou în frumoasele noastre meleaguri dacice.
Ce poate fi mai frumos decât o rugăciune poetică lăsată mărturie în timp şi spaţiu, scrisă într-o grădină de cireşi?  Am primit bucuria de a parcurge această poezie a tânărului nostru poet Cristian Bodnărescu, dorind să împărtăşesc această bucurie şi cititorilor noştri, prin publicarea poeziei “Cândva”, devenită şi romanţă.
Cireşii mereu vor reveni la viaţă în această perioadă, fiind însoţiţi şi de sufletele noastre, atunci când trupurile ni le vom da în pământ, spre a fi de folos rădăcinilor acestor copaci.
Prof. Dumitru Conta