cop LoretaAlbert Camus spunea că „toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare”, iar Loreta Toader vine cu un nou volum de creații lirice, „Îmi ești septembrie”, apărut în 2021 tot la Editura „eCreator” din Baia Mare, încercând să ne arate „florile” din cea de-a doua „primăvară” a ei.    
    Un ropot de gânduri așezate în vers clasic sau alb cântă frumusețea unui suflet sensibil care se devoalează în fața cititorului, schimbându-i percepția asupra vieții. Ochii artistului surprind, uneori printre lacrimi viața în curgerea ei firească, aflată sub semnul inefabil al iubirii, liantul care conferă trăirea, viețuirea într-un timp care nu are răbdare cu oamenii.
    Structurat în două secțiuni: „Memorii peste timp” și „Îmi ești septembrie”, volumul se prezintă sub forma unei pânze pe care dansează culori vii, pastelate, chiar și un „curcubeu” (după cum se prezintă autoarea: „Eram un Curcubeu / Răsărit printre boabele / Cu sclipiri de peruzea / Pe cerul albastru / Înfiorat de norii albi... / Gândurile mele / Transformau în iluzii / Zâmbetul tău, dulce alint”) capabil de a transforma lumea într-o simfonie a culorilor care se desfășoară în succesiunea anotimpurilor, în așa fel încât oamenii devin niște culori... („Ai văzut, la început culoarea este verde ca și primăvara ce renaște respirând pentru prima dată în verde crud... Mai târziu însă a venit toamna – o toamnă multicoloră, melodioasă, nostalgică, unduindu-și mantia de brocart printre culorile lumii – ploaia își revărsa mărgeanele cristaline peste sufletele triste, adâncindu-le și mai mult nostalgia...” – Memorii peste timp).


    Iubirea e o culoare, un curcubeu, e muzica divină ce strârnește sufletele întru trăire („Melodia iubirii / E ca un flux de vânturi, / Un fior ce străbate / Însuși universul / Sau poate este o ploaie, / O ploaie / Nefiresc de caldă, / Nefiresc de rece, / Cântând un adagio / Sentimental / Sau andante” – Melodia iubirii), e minunea cu care Dumnezeu a înzestrat omul, conferindu-i divinitate, pentru că „Dumnzeu este iubire” (I Ioan 4: 8)...
    Conștientă fiind că fără iubire nu poți trăi în viața tumultuoasă, Loreta Toader subliniază că noi suntem cei care alegem să trăim în viață sau să murim în viață: „Viața este o stare de a fi, / Un zgomot amplu de-a trăi, / Un plâns al ploii reci, / Urmă de pași pe poteci, / Viața este un suspin, / Iubiri trăite clandestin, / Gânduri răzlețe / Sentimente purtând, / Agonie și extaz, / Alergând pe pământ, / Viața, un cuvânt prețios” (Viața suntem noi), căci viața este sinonimă iubirii, fiind la fel culoare și curcubeu... („Viața este culoare sau poate un curcubeu, este respirul gândurilor tale și-acel albastru lăsat de Dumnezeu, viața este vibrația interioară la tot ce ne-nconjoară, este privirea blândă a ochilor senini sau mângâierea ploii în verde crud, divin... viața e zi sau noapte, lumină, întuneric... o candelă aprinsă – un echilibru atmosferic... Viața, viața ești însuți tu! – Ce este viața?).
    Nostalgie, melancolie răzbat din gândurile („Am pășit desculță printre șoaptele toamnei, frunzele arămii își plâng durerea poveștilor de iubire, uitate în visele verii, sub pașii mei pierduți... boabele lacrimilor de mărgean se rostogolesc pe aleile îmbrăcate în brocart roșu-auriu.” – Gânduri), așternute în poezii sau în poeme lirice zugrăvite de pana unui artist care se hrănește cu iubire („respir aerul rece al toamnei, iar gândul, gândul îmi aleargă liber printre șoaptele tăcute și ascunse în noapte – sunt șoaptele iubirilor de toamnă pictate în albastrul imperial și luminate de stelele jucăușe, martore ale sentimentelor timide rămase din vara ce tocmai a trecut.” – Cafeaua de la miezul nopții), în „Surâsul toamnei” („În surâsul toamnei eu azi mă trezesc, / Șoapta frunzelor îmi cântă și-mi adie lin, / În sufletul meu divin încerc să-mi definesc / Soarele roșu și timid ce-mi zâmbește senin”).
    Aceste „Gânduri” drenează sufletul Loretei Toader care se simte într-o toamnă permanentă („Am să pășesc în toamnă în fiecare zi, / În lacrima gândului și a speranței ce va fi, / Sentimentele se aștern încet printre frunze, / În aroma dulce-amăruie, visurile aleargă zălude...”), „Desculță prin toamnă” („Am alergat desculță prin toamna ce tocmai a sosit îmbrăcându-mi inima în flacăra-i roșiatică...”, căutând „Culoarea fericirii” („Fericirea are o culoare / Pentru fiecare / E roșie, verde, / Orange sau indigo, / E plină de iluzii / Sau binecuvântare, / Uneori perlată / Cu boabe azurii, / Alteori înflăcărată / Sub stele argintii”), acel suflet care o face să vibreze, fiindu-i „septembrie” („Îmi ești un septembrie ce-mi scrii în toamnă dorul verii pe valul care stă să adoarmă secunda iubirii uitată, rămasă orfană în șoapta bizară a nopților hrană.” – Îmi ești septembrie), printre „Lacrimile ploii” („O lacrimă se pierde-n ploi, / În zorii dimineților senine... / Auzi? Ascultă pașii noștri, goi / Ce ritmic scriu iubirile divine”).
    Iubirea autoarei se răsfrânge ca o floare și asupra semenilor săi, dedicând două poezii poetelor Anei Podaru („Tu, Ană...”) și Ancăi Maria David („Te-ai înălțat în zbor senin...”),  plecate mult prea timpuriu din lumea aceasta. Viața e o continuă luptă cu tot felul de greutăți, inclusiv cu aceea a dorului de țară al celor plecați sau cu strigătul la luptă pentru păstrarea identității naționale („Ascultă-mă, Ioane!”) sau cu nenorocirea care s-a abătut asupra unei lumi întregi („Covid – 19 Times”).
    Aflată într-o perioadă a veșnicelor căutări, Loreta Toader valorifică uneori scriitura marilor poeți Eminescu, N. Stănescu („Și dacă...” sau „Dacă...”) reușind în acest fel să-și transpună gândurile într-un alt registru.
    Jim Bishop spunea că „toamna poartă mai mult aur în buzunar decât toate celelalte anotimpuri la un loc”, iar volumul acesta poartă în el atâta iubire, încât rămâi încântat în fața versului de drag și dor  („Te iubesc... te iubesc așa cum toamna își iubește melancoliile îmbrăcate în roșu-arămiu, uneori de-un galben cald, mângâind sufletul ce vrea să spună te doresc... și nu poate” – Te iubesc).
Să lăsăm cititorul să guste culoarea iubirii tomnatice, în lacrimi de fericire... Să fiți iubiți!