ivanov 3De când e lumea și pământul, omului îi place să vorbească despre isprăvile mărețe ale altora, fie că este vorba despre faptele înaintașilor, și aici putem lua drept punct de reper admirația față de neînfricatul Hercule, dacă e să gândim, cumva, în ordine cronologică, care a ucis leul din Nemeea, hidra din Lerna, a prins mistrețul de pe muntele Erymanthus și a săvârșit multe alte izbânzi însemnate pentru istoria antică; fie că este vorba despre personaje plăsmuite de un scriitor, și aici îl avem pe curajosul Robin Hood, eroul medieval care luptă contra nedreptății sociale, care este un alt fel de zeu al săracilor, un sprijin și o siguranță a zilei de mâine. El rămâne și astăzi un simbol al tendinței spre egalitate socială. Tendință utopică, evident, dar capabilă, totuși, să aline sufletele celor flămânzi, să aprindă o luminiță a speranței la capătul negru al rătăcirii în care orbecăiește societatea noastră. Pe lângă aceste două caractere, vorbim adesea despre veteranii războaielor când ne referim la modele de bărbăție. Le conferim varii manifestări de comemorare tuturor eroilor. Ei sunt, indubitabil, cei cărora le datorăm (cvasi)stabilitatea de care ne bucurăm astăzi. Tot lor trebuie să le zicem „mulțumesc” pentru cerul albastru pe care îl vedem zilnic, pentru liniște și pace. Iată trei, cele mai puternice, după mine, exemple de protagoniști ai faptelor mărețe. Există, desigur, mulți alții, rândul lor este foarte lung, or eu m-am raportat la aceste trei caractere, care fac parte din trei lumi diferite, pentru a arăta importanța faptelor memorabile raportate la scara largă a lumii.


Dar de gesturi valoroase sunt capabili toți muritorii, între sintagma „fapte mărețe” și „om obișnuit” există o rată uriașă de compatibilitate. Pentru a săvârși un act grandios, inubliabil, nu trebuie musai să te naști într-o familie de nobili sau să ai viță de eroul al patriei, nu. Este suficient să-ți păstrezi inima curată, predispusă spre empatie și altruism. De altfel, dacă stăm să ne gândim mai bine, oamenii de rând sunt cei care scriu istoria zilei de mâine. Să luăm, bunăoară, eroii de război, ei toți sunt/au fost cetățeni ordinari. Ceea ce face din ei personalități marcante ale neamului este spiritul lor neînfricat, iubirea de patrie, dorința de a-și fi apărat soția, mama, sora, țara. Aceste atribute pot rezona cu fiecare dintre noi. De fapt, în mediul în care trăim, în miezul unei mulțimi care este mereu grăbită și îngâmfată, veșnic nemulțumită și pusă pe gâlceavă, de crezi că unora le greșești doar respirând același aer cu ei. Mă refer la cei care se prezintă înarmați cu priviri tăioase de te-ar spinteca din ochi și te-ar servi pe tavă animalului de companie de acasă. Într-un astfel de mediu, drept fapte mărețe trec și simplele (altădată obișnuitele) zâmbete politicoase și binețe. A zice „bună ziua” și „la bună vedere” nu mai este la modă în secolul XXI, și mai perimat este astăzi să recunoști că ai greșit, să îți ceri scuze, să aștepți cuminte rândul, să fii politicos. Prin urmare, respectul, disciplina și bunul simț s-ar încadra, la o adică, în rândul faptelor istorice care pot și trebuie să fie încurajate de fiecare om, indiferent de statutul pe care și-l atribuie – cel de erou sau de om obișnuit.
În altă ordine de idei, chiar și în condițiile acestor timpuri anorganice pe care le trăim (sau care ne trăiesc pe noi), putem prezenta o serie de fapte mărețe, săvârșite de contemporanii noștri, care sunt virale în mediul online, cum ar fi Bridger Walker, băiețelul de șase ani, din Statele Unite ale Americii, care a luptat cu un câine pentru a-și apăra sora sau pilotul rus, Damir Yusupov, care a reușit să aterizeze cu avionul într-un lan de porumb, salvând 233 de oameni care se aflau la bord. Ambii au fost distinși cu titlul de „erou”.
 Tot eroi, de primă linie, eroi care merită toate medaliile de aur din univers, sunt astăzi medicii, aceștia luptând din răsputeri cu virusul nemilos ce bântuie întreaga planetă. În acest context, drept faptă măreață trece și păstrarea distanței sociale, punerea cotului la reducerea cazurilor de intervenție pentru medicii noștri suprasolicitați, pe care îi pierdem, rând pe rând, secerați, fără milă, de dușmanul nostru comun – Covid-ul. Deci, haideți să devenim și noi eroi ai anului 2021 - să ne mobilizăm, să ne unim forțele întru săvârșirea celui mai deziderat gest valoros – să fim responsabili, să avem grijă de noi și de cei care ne înconjoară. Este timpul să înțelegem (măcar acum, când țara înregistrează numere record de morți pe zi din cauza virusului) că purtarea măștii sub nas (sau nepurtarea acesteia) în spațiul public nu mai dă ifose de fraieri, ci de oameni neserioși, lipsiți de simțul răspunderii și al respectului. Cei care nu se tem pentru sănătate lor, care sunt încrezuți că acest inamic are să îi ocolească reverențios, sunt invitați să asigure starea de siguranță a celor de alături. Este simplu, dar cât se poate de prețios!