amr2Copilăria noastră cea de toate - din calidor. De-acolo, de atunci – acum şi-n vecii - toatele prin el s-au făcut (din câte s-au). Iar dintre toate, cea mai dulce fiind copilăria.
(Paul Goma  Din calidor)

 Paul Goma n-a cunoscut bucuria întoarcerii acasă, la Ithaka. Visa să revină la Mana natală.(Mihai Cimpoi)
Virusul Covid-19 ne-a schimbat destinele tuturor, dar mai ales a comunității educaționale, când ne-am lovit, fără precedent de predarea altfel. Ca niciodată am conștientizat cât de imperioasă este tema curriculară Personalitățile neamului .Din păcate, virusul, tăcut, ne văduvește de personalități culturale și literare. De un an suntem vădiviți de trecerea în neființă a scriitorului Paul Goma, născut la 2 octombrie 1935 și decedat în urma constatării infectării cu virusul ucigaș la 25 martie, 2020. Este fiul învățătorilor, care au ridicat cu propriile mâini școala din satul Mana, Orhei  împreună cu oamenii din sat, școala care avea într-o latură locuința învățătorilor cu celebrul calidor (coridor, galerie), evocat în romanele autobiografice ale lui Paul Goma.


Funcţiile curriculumului la disciplina Limba și literatura română vizează activităţile de predare-învăţare-evaluare în diversitatea lor formativă, asigurând interesul permanent al elevului pentru performarea sa ca vorbitor şi cititor elevat, cult, pentru stimularea şi dezvoltarea sa ca receptor/producător de mesaje şi interpret de texte diverse, ce au o funcţionalitate evidentă în contextul actual. Subiectul abordat în acest articol poate servi ca model pentru profesori cât și pentru elevii clasei a IX-a la Unitatea de învățare nr. 1. Patria și limba română, dezvoltându-se . Competența specifică 6. Integrarea experiențelor lingvistice și de lectură în contexte şcolare şi de viață, dând dovadă de atitudine pozitivă și interes cât și unitatea de competență: 6.2. Exprimarea experienţelor de lectură prin texte recomandate pentru gestionarea propriei învăţări.
Chiar dacă nu se regăsește în recomandările de lectură din Curriculum național la Limba și literatura română pentru gimnaziu, 2020,  Paul Goma, ca personalitate a neamului, poate fi propus spre studiere elevilor la tema transdisciplinară Personalităle neamului cât și romanul autorului Din calidor – roman autobgrafic. Conform recomandărilor din  Axe ale unităţilor de conţinut: Generice pentru teme transdisciplinare, pentru clasa a IX-a se sugerează temele transdisciplinare : Timpul ; Tradiţiile neamului meu ; Patriotismul ; Războiul ; Libertatea ; Dreptatea ; Personalitățile neamului ; Aspirațiile etc. vom propune elevilor să lecturăm și să interpretăm transdisciplinar un singur roman Din calidor, descoperind aspecte biografice ale autorului Paul Goma ce este supranumit omul fără Patrie, prin colaborare cu disciplinele școlare  Istoria românilor și universală , Geografie, Educație civică, Dezvoltare personală. Paul Goma se unește cu destinul Basarabiei prin Timp, Patriotism, Dreptate, Libertate devenind cu adevărat o personalitate a neamului.
Spaţiul ca semn al configurării unui destin
Marele filozof german Goethe menţiona că sarcina principală a unei biografii este să descrie pe om în împrejurările lui şi să arate în ce măsură totalitatea lumii i se opune, în ce măsură îl favorizează, cum din acestea se formează o concepţie despre lume şi oameni şi în ce chip, dacă este vorba despre un artist, poet sau prozator, concepţia lui se răsfrânge din nou în afară.  
    Literatura română dispune de multiple exemple privind modul în care spațiul și timpul își pun amprenta asuprea personalității, mai ales la vârsta adolescenţei, ca vârstă a formării conceptului despre viaţă.
 

Paul Goma este un autentic „produs al marginii românismului”, un „avatar eminescian rătăcit la cumpăna între două milenii”, „omul-fără-patrie” , așa cum îl vede Theodor Codreanu. Nevoia de autoexprimare este propensiunea cea mai adâncă a creatorului Paul Goma. Ea își trage seva din rădăcina solidă a Cuvântului, pe care, asemenea tuturor marilor cărturari l-a slujit întreaga viață, prețuindu-l și valorizându-l așa cum numai spiritele alese sunt predestinate să o facă, spre izbăvirea limbii în care s-au născut.
Ideea lecturării și descifrării sensului acestuia își are originea în fascinația pe care a exercitat-o asupra elevilor lectura operei lui Paul Goma Din calidor, care epatează orice cititor prin erudiție, amplitudinea informației, diversitatea tematică și, nu în ultimul rând, prin eleganța expresiei sale. Am putea menţiona aici şi prefigurarea unui destin care a fost puternic influenţat de topos  şi anume locul naşterii autorului – satul Mana, Orhei. Unul dintre cei consideraţi părinţii geografiei româneşti moderne, Vintilă Mihăilescu menţiona: „Geografia omului, antropogeografia sau geografia umană ar trebui să facă parte din geografia vieţii sau biogeografia. Din cauza deosebitei importanţe a omului ca locuitor şi produs al mediului geografic (natural şi social) şi ca agent al transformării peisajului, această disciplină face însă corp aparte în geografie ca ştiinţă”.  
Acest topos este uşor identificat pe hartă, ceea ce permite profesorului să demonstreze, prin legături interdisciplinare și transdisciplinare, că locul este unul real. Conceput ca un roman ce valorifică spaţiul ca „buric al pământului”, autorul va menţiona în capitolul Şcoala despre conceptul de roman ca o construcţie vastă, asemeni unei case-un spaţiu pe care l-a avut şi nu l-a avut autorul, de unde şi melancolia profundă a unui tărâm pierdut: „Am început să construiesc, să mi-o fac – eu, cu mânurile mele. Casa. Casa mea. Pornire firească la cineva care n-a avut vreodată casă; deci nici acasă – de altfel nici ţară....Cu puţin timp înainte de această întâmplare, «aruncasem» /adică: îl pusesem la fundul unei cutii de carton aflată la fundul grămăzii de cutii (manuscrisul unui roman de anticipaţie-în-spaţiu (ca fiu al tatălui, sunt convins că, la începuturi nu a fost nici oul, nici găina, ci geografia – ea, mamă a istoriei: «spune-mi unde te afli, în spaţiu, ca să-ţi spun ce ţi s-a întâmplat în timp»), în care îmi amenajam, îmi meşterisem – ca tot fărdeţăratul – o ţară; şi a mea – ba numai a mea – nu de alta, dar aveam nevoie de un «teren de casă........»”.  
La sfârşitul capitolului identificăm sintagma ce va scoate la lumină intenţia autorului de a scrie un roman, iar casa pe care şi-o doreşte să o construiască nu e altceva decât „o casă - de cuvinte” , deci spaţiul care îi declanşează emoţiile şi îi stârneşte amintiri este satul de baştină  ce îi prefigurează un destin şi îi conferă aură literară. Satul Mana este „un buric al pământului”, iar spaţiul rural devine pentru naratorul de astăzi o revelaţie, o amintire, o constatare şi un prilej pentru meditaţii.  De aici, din vârsta înţelepciunii, naratorul îşi va pleca capul cu pietate spre „acolo”, paradisul pierdut – baştina personajului.
Lectura metaforelor spaţiale şi descifrarea raporturilor dintre fiinţa umană şi lume au permis definirea unui sentiment al spaţiului. La nivelul discursului, coordonata spaţială este solidară cu cea temporală, iar la nivelul lumii prefigurate, spaţialitatea are o relativă independenţă şi rămâne o dimensiune consonantă cu timpul. Într-un univers situat sub semnul devenirii, spaţiul nu poate fi numit entitate autonomă, ci element subordonat timpului, teritoriu în care devenirea se petrece sau care o reprezintă: „Stau în calidorul casei din Mana.” ; „Din calidor văd peste drum trei curţi: în stânga a lui Maxim; în dreapta a lui Moş Andrei; Drept înainte a lui Simion Cristea.”
 
Lexemele  „Pe - aici, pe undeva” şi „Pe acolo, pe undeva.....”, repetate de 2 ori în discursul naratorului din debutul romanului, conturează, în acest capitol, starea de spirit a celui ce nu mai are Patrie:  „„Pe-aici, pe undeva....” Dacă acum, după jumătate de veac, nu va mai fi existând nici casa-şcoală cea făcută de tata cu mânurile lui – n-are importanţă: ea continuă să fie (ca podul-nou, cel de pe-râu-în-jos, unul-mai-trainic-şi-mai-frumos), în amintirile mele directe, în amintirile părinţilor, de fotografii – de aer.....Ceea ce-mi lipseşte, acum, este ceea ce încetase de a mai fi încă înainte ca memoria să înregistreze, fie şi în imagini statice – de aceea sunt redus, condamnat la gestul vag, oarecum rotund, de aceea sfâşietor de „cuprinzător” (prea!) în ezitarea, în căutarea lui. Şi la cuvintele: „Pe acolo, pe undeva.....”.”  
Aceste adverbe definesc tânguirea naratorului şi reîntoarcerea spirituală la baştină. Calidorul devine podul care îl leagă de trecut, de aceea se insistă asupra enunţului: „Din acum, de aici, privesc din calidor”. În debutul romanului identificăm aceleaşi adverbe cu care jonglează naratorul, insistând a crea un timp al scrierii şi un timp al discursului: „Totul îmi pleacă de acolo şi de atunci, toate mi se întorc, după largi oscilări, perfect rotunde, după definitive dusuri – atunci şi acolo.”  E cert faptul că amintirea naratorului este în spaţiul casei părinteşti, care nu era casă, era şcoală, concentrat în dialogul cu replici narative ale tatălui:
„- Care casă? Dar noi n-aveam o casă a noastră!
- Cum, n-aveam?, s-a supărat tata. Dar şcoala? Şcoala din Mana, făcută de noi, cu mânurile-istea?”
    Spaţiul casei este cercul din care a ieşit naratorul, dar la care se reîntoarce prin calidor ca printr-un labirint al memoriei: „Cei dinainte, ca şi cei de după mine (dar care au rămas pe loc) nu vor fi simţind lipsurile din timp, obişnuiţi fiind cu deplasarea în, totuşi, interiorul cercului. Eu însă demult - şi de tot – am ieşit, iar calidorul în care mă întorc mereu se afla, nu doar cu un metru şi jumătate mai sus decât pământul curţii. Ci suspendat. Ca grădinile.”
    E de menţionat inserţia personajelor martori ale acţiunii, precum este Moş Iacob cu replica posibilă dată părinţilor naratorului, învăţători din Mana – „Apostoli al neamului”, după cum îi califică cu patos: „- Casa-i ca omul, domţători: căci pământul este şi în pământ se întoarce. Aşa va fi, aşa este: casa-i ca omul, în pământ se întoarce.” 
Conceptul de spaţiu din acest roman, poate fi studiat şi din perspectiva titlurilor date capitolelor, care polarizează insistent amintirea naratorului:

Spaţiul conturează personajul din interiorul său, aducându-i revelaţia unui spaţiu patriarhal, concentrat de melancolia personajului. Spaţiul închis îl va salva de angoase şi-i va oferi prilej pentru meditaţii.
Pe lângă locul de baştină al naratorului vom identifica şi alte spaţii, care i-au marcat destinul şi pe care le va menţiona în roman printr-o perspectiva narativă, tradiţională scrierilor lui Paul Goma şi anume dialogul repetat, pe care îl poartă cu tatăl său. După lectura romanului, elevii au indicat în tabel tipurile de spații din roman:

Spații basarabene urbane    Spații basarabene
rurale    Spații
românești
     Soroca         Curchi         Transilvania
     Chișinău         Hirova         Ardeal
     Orhei         Mitoc         Sibiu
     Bălți         Nistru         Alba-Iulia
     Tighina         Prut         București
     Cahul         Răut   
         Tabora   
         Ciocâlteni   
         Chiștelnița   

Lecturând romanul, vom selecta şi alte spaţii care nu sunt altceva decât refugii:
Spațiu deschis    Spațiu închis
     Pădurea         Calidorul
     Râpa         Trenul
     Dealul         Spitalul
     Drumul         Școala
     Casa lui Moș Iacob         Bucătăria
     Curtea școlii         Cuptorul
     Piața gării (Chișinău)         Închisoarea
         Lagărul

Încercând să descifrăm mesajul titlului ca indiciu al toposului, vom ghida elevii spre simbolurile din roman: sâmburele vieţii, legătura divină dintre mamă și fiu, treapta dintre copilărie și maturitate. Paul Goma, vorbind despre calidorul său, are la bază două ipoteze: cea a tatălui, care zice că lexemul provine de la franţuzescul corridor și de la rusescul koridor, șlefuit pe meleagurile moldave; cea de-a doua ipoteză, a mamei, pornește de la kali din greacă (semnificând „frumos”) și românescul dor: „Calidor, carevasăzică: dor-frumos.”
În calidor s-a născut și a murit fratele lui, Petrică. Dar și Paul a fost zămislit acolo. „Ştiu – doar eram acolo: dacă nu voiam, nu ieşeam la lumină. Atunci.”, scrie Paul Goma. Din cauza vârstei fragede, autorul nu-și amintește toate evenimentele copilăriei. Reușește totuși să le descrie din spusele mamei sale, care devine, astfel, centrul universului lui Goma.
Se va propune elevilor sarcina de a comenta semnificaţia titlului din roman, având ca reper următorul tabel:
Segment de text    Indici de lectură
    „Casa noastră din Mana avea (,domnilor,) calidor. Deși tata îmi explicase, doct, ca un învățător de țară ce era, «de unde, pe unde ne-a venit cuvântul» (de la francezi, prin ruși); deși mai târziu, la Universitate, acceptasem evidența lingvistică: francezul     corridor (numind coridorul, culoarul nostru) devenise în rusă karidor, sub această formă trecând în Basarabia rusificată, unde româneasca îl înmuiase (oleacă) totuși, etimologia propusă, la început de tot, de mama era atât de mult mai frumoasă, încât în mod necesar era și răpitor de adevărată:
«Calidor, carevasăzică: dor-frumos».
...Carevasăzică grecescul kali și românescul dor se întâlnesc pe-o cărare (spre izvor), se văd, se plac, se iau, se cunună (ca mama mamei, grecoaica, luîndu-l pe Popescu de bunicu-meu) - iar din uniunea lor rezultă, nu doar mama și cu frate-său, Niculae, dar și dorul cântat, dorul oftat, dorul jelit între Nistru și Prut, după 1812, mai mult decât în oricare ținut românesc aflat, ținut, căzut sub jug străin: dorul frumos, acel dor special care te prinde, cuprinde, străprinde; te năpădește, te copleșește; bate, răzbate, străbate-atunci când (de sus, din calidor), cu privirea aburită de duroare, cați încolo, - spre Asfințit, unde bănuiești Prutul, râu blăstămat, care-n două ne-a tăiat, despărțind frați de surori, ciuntind grădina de flori de când procleții de moscali, afurisiții de ruși, păgânii de provoslavnici ne-au sfârtecat Țara, furând jumătate din Moldova, botezând-o Bessarabia...
    •    Titlul Din calidor este o sintagmă alcătuită din substantivul nearticulat şi prepoziţia „din” ce se repetă în roman de 20 de ori;
•    Titlul devine laitmotiv întâlnit ca motto de 12 ori în 8 capitole;
•    Titlul este un indiciu de spaţiu de unde personajul narator urmăreşte, analizează, compară se simte protejat, identificat de 27 ori;
•    Titlul devine un indicator de stări ale personajului, conturat foarte des de verbele; stau -11 ori; văd 10  ori; privesc – 7 ori, mă întorc-5 ori; sunt-7 ori; nu mai sunt-1 dată la finalul romanului;
•    Încercând să descifrăm mesajul titlului, întâlnim mai multe simboluri: sâmburele vieţii, legătura divină dintre mamă și fiu, treapta dintre copilărie și maturitate. Paul Goma, vorbind despre „calidorul” său, are la bază două ipoteze. Cea a tatălui, care zice că lexemul provine de la franţuzescul corridor și de la rusescul koridor, șlefuit pe meleagurile moldave. Cea de-a doua ipoteză, a mamei, pornește de la kali din greacă (semnificând „frumos”) și românescul dor;
•    Autorul, prin titlul romanului, ne anunţă despre un topos concret „calidorul”, care va deveni un labirint prin care vor trece toate personajele sale.

Se va insista şi asupra analizei formulei de titlu din perspectiva prepoziţiei din, deoarece autorul, în roman, foloseşte mai multe prepoziţii: în, pe, către, dinspre, spre , dar toate configurează verbul a sta.
O altă sarcină oportună pentru identificarea elementelor de topos şi în contextul comentării formulei de titlu, va fi:
Sarcina didactică    Răspuns posibil
Identificaţi, în roman, evenimentele urmărite din calidor.     •    Ne-am oprit pe un deal ca soarele, Aici, sus, parcă am fi în calidor, de aici satul se vede ca în palmă – Mana noastră cea dragă....
•    Fumul e sufletul satului... (pag,. 115)
•    Din calidor le văd pe toate.(pag.257)
•    Din calidor văd o faptă de-a mea. (pag. 266);
•    Din calidor văd bine tot.(pag. 267)
•    Din calidor se vede mai bine decât   văzusem. (pag. 267)
•    Din calidor le văd şi le tot văd şi le văd pe toate şi de tot. (pag. 267)

Calidorul devine pretext pentru meditaţii, de aceea, pentru o comprehensiune a mesajului romanului, se va insista ca elevii să selecteze din fragmentele propuse, sintagmele ce vor oferi prilej pentru a comenta semnificaţia titlului:
Sarcina didactică    Răspuns posibil
Selectaţi, din fragmentele propuse,  pretextele pentru meditaţii ale naratorului.        Stau în calidor şi mă gândesc eu în gândul meu...(pag. 161)
    Ziceam că mă mereu întorc cu gândul. Şi nu cu doar gândul... Aşa mă mereu întorc. Cu totul. Mă mut-în timp, în spaţiu-în copilărie (fericită-niciodată nu voi îndestul pleonastiza); în Basarabia mea cea rainică. (pag. 227)
     Copilăria noastră cea de toate - din calidor. De-acolo, de atunci – acum şi-n vecii - toatele prin el s-au făcut (din câte s-au). Iar dintre toate, cea mai dulce fiind copilăria.(pag. 255)
 
    Romanul Din Calidor nu exclude și alte variații de sarcini privind valorificarea titlului și a raporturilor cu diferite componente ale narațiunii. Pornind de la ideea că opera este un teren deschis interpretărilor, acest roman  mizează atât pe creativitatea și măiestria profesorului, cât și pe cea a elevului.