chCuprins:
1. Orice prevedere legală care conţine noţiuni neclare este neconstituțională
2. Prevederile legale neclare se interpretează în favoarea celui ce se obligă
Bibliografie

Rezumat. Orice prevedere legală care conţine noţiuni neclare este neconstituțională. Prevederile legale neclare se interpretează în favoarea celui ce se obligă.

Cuvinte şi expresii cheie: lege; prevedere legală; constituționalitate.
1. Orice prevedere legală care conţine noţiuni nedefinite
este neconstituțională



În ziua de 7 mai 2015, Plenul Curţii Constituţionale , investit în temeiul art. 145 lit. d) din Constituţia României şi a art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere, la punctul 2, şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din „Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale”, care au următorul conţinut:
„Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”.
Cu majoritate de voturi, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate  şi a constatat că dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituţionale.
Curtea a constatat că legea nu defineşte noţiunea de „impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”, astfel că norma care încriminează infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu întruneşte condiţiile de claritate, previzibilitate şi accesibilitate, încălcând prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) din Constituţia României care consacră principiul legalităţii.
Deciziile Curţii Constituţionale sunt definitive şi general obligatorii
În temeiul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt definitive şi general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Decizia Curţii Constituţionale nr. 363/2015 constituie un punct de răscruce în interpretarea şi în aplicarea corectă oricărei prevederi legale în sensul că orice prevedere legală care conţine noţiuni, termeni, expresii care nu sunt definite clar şi precis, care nu întrunesc condiţiile de claritate, de previzibilitate şi de accesibilitate, încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) din Constituţia României care consacră principiul legalităţii, fapt pentru care respectivele prevederi legale sunt neconstituționale.
În baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 363/2015  orice contribuabil poate contesta în justiţie orice sancţiune care ia fost aplicată în baza unei prevedere legală care conţine noţiuni, termeni, expresii care nu sunt definite, clar şi precis, în legea respectivă.
Cod fiscal, Cod de procedură fiscală şi Normele metodologice de aplicare ale acestora conţin numeroase şi grave neajunsuri în definirea noţiunilor, termenilor şi a expresiilor pe care le folosesc, în sensul că acestea nu sunt definite, clar şi precis, în cuprinsul acestea.
Ca urmare a acestui fapt prevederile legale care conţin aceste noţiuni, termeni şi expresii, care nu sunt definite, clar şi precis, au generat, de 14 ani, de la aplicarea lor, şi generează şi în continuare, nedumeriri, confuzii şi interpretări diferite, chiar contradictorii, în aplicarea lor.
Având în vedere că în perioada actuală se poartă serioase discuţii (la nivelul Parlamentului, Preşedinţiei, Guvernului şi între partidele politice) cu privire la adoptarea unui nou Cod fiscal, a unui nou Cod de procedură fiscală şi, pe cale de consecinţă, a unor Norme metodologice de aplicare ale acestora, se impune:
1) prezentarea unui inventar cu toate noţiunile, termenii şi expresiile care nu sunt definite, clar şi precis, în aceste reglementări;
2) definirea, clară şi precisă, în aceste acte normative, a tuturor noţiunilor, termenilor şi expresiilor care sunt folosite.
Prin materialul ce urmează se prezintă atât un inventar cu toate noţiunile, termenii şi expresiile care nu sunt definite, clar şi precis, cât şi alte numeroase şi grave neajunsuri pe care le conţin aceste reglementări.
În cazul în care nu se vor lua măsuri de eliminare a acestor numeroase şi grave neajunsuri din noul Cod fiscal, din nou Cod de procedură fiscală şi, pe cale de consecinţă, şi din noile Norme metodologice de aplicare ale acestora, se va ajunge în situaţia ca un număr foarte mare de prevederi legale, din aceste acte normative, unele dintre cele mai importante pentru stabilirea şi încasarea obligaţiilor bugetare ale contribuabililor, persoane juridice şi fizice, să rămână, efectiv şi în mod real, fără aplicabilitate prin contestarea în justiţie a respectivelor prevederi legale (care conţin noţiuni, termeni şi expresii care nu sunt definite, clar şi precis).
Consecinţele negative ar fi pe cât de numeroase, pe atât de grave, dintre care sunt de amintit:
1) diminuarea substanţială a veniturilor bugetare;
2) majoritatea actelor de control fiscal vor fi contestate pe motiv că sancţiunile aplicate sunt date în baza unor prevederi legale care conţin noţiuni, termeni şi expresii care nu sunt definite, clar şi precis.
Ori, aşa după cum se poate constata cu uşurinţă din materialul care urmează, un număr foarte mare de prevederi legale, unele dintre cele mai importante pentru stabilirea şi încasarea obligaţiilor bugetare ale contribuabililor, persoane juridice şi fizice, conţin noţiuni, termeni şi expresii care nu sunt definite, clar şi precis.
Aşa după cum am mai arătat, în baza acestei Decizii a Curţii Constituţionale orice contribuabil poate contesta în justiţie orice sancţiune care ia fost aplicată în baza unei prevederi legale care conţine noţiuni, termeni, expresii care nu sunt definite, clar şi precis, în actul normativ care conţine acea prevedere, în special în Codul fiscal, în Codul de procedură fiscală şi, pe cale de consecinţă, şi în Normele metodologice de aplicare ale acestora.

2. Prevederile legale neclare
se interpretează în favoarea celui ce se obligă

În condiţiile numeroaselor şi gravelor neajunsuri existente în legislaţia fiscală (și nu numai în aceasta), orice contribuabil are dreptul de a interpreta şi de a aplica prevederile legale neclare, confuze, interpretabil diferit, în maniera personală pe care o înţelege şi care îi convine, în scopul de a-şi reduce la minimum obligaţiile bugetare (impozite, taxe, contribuţii etc.), şi de a-şi maximiza profiturile.
Dreptul fiecărui contribuabil de a-şi reduce la minimum obligaţiile bugetare (impozite, taxe, contribuţii etc.), şi de a-şi maximiza profiturile, prin orice mijloace legale posibile, inclusiv prin valorificarea, în interes propriu, a neclarităţilor, a confuziilor, a prevederilor interpretabile diferit, unele chiar contradictoriu, din legislaţie, a fost subliniat, pentru prima dată, de genialul Adam Smith (1723 - 1790) care, cu circa 230 de ani în urmă, în celebra sa carte „Avuţia naţiunilor” a precizat:
„Fiecare om, atât timp cât nu încalcă legile, are dreptul deplin de a se ocupa de propriile sale profituri în maniera personală care îi convine.”
Judecătorii englezi şi americani şi-au însuşit remarca lui Adam Smith, prezentată anterior, devenită o adevărată maximă, un adevăr axiomatic.
În procesul Helvering vs. Gregory, ce a avut loc la Curtea Supremă a Statelor Unite, judecătorul concluziona în depoziţia finală:
„Fiecare cetăţean are dreptul să îşi aranjeze în aşa fel lucrurile încât să-şi minimalizeze obligaţiile fiscale. Nimeni nu trebuie să îşi planifice veniturile şi cheltuielile în funcţie de exigenţele maxime ale Ministerului de Finanţe; nici un cetăţean nu are datoria patriotică de a plăti maximum de taxe.”
Un alt judecător britanic a concluzionat astfel, într-un proces în care un om de afaceri s-a folosit de neajunsurile legislaţiei fiscale pentru a-şi maximiza profiturile, inclusiv prin neplata impozitelor:
„Nici un individ din această ţară nu are nici cea mai mică obligaţie, morală sau de altă natură, de a-şi conduce afacerile de aşa manieră încât să verse cât mai mult din veniturile sale fiscului”.
Legislaţia fiscală a  conţinut, și mai conţine încă, numeroase prevederi cu grave neajunsuri în interpretare și în aplicare, precum neclare, confuze, interpretabil diferit, unele chiar contradictoriu,.
În cazul în care unui contribuabil i s-au aplicat sancţiuni, în temeiul unor asemenea prevederi legale deficitare, acesta poate contesta în justiţie actul de control întocmit în baza acestora, invocând:
1. Art. 13, alin. (6) din „Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală”, prin care se dispune:
„[…](6) Dacă după aplicarea regulilor de interpretare prevăzute la alin. (1) - (5), prevederile legislaţiei fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea contribuabilului/plătitorului.”.
Deci, în cazul în care o problemă din legislația fiscală este reglementată (1) fie neclar, interpretabil diferit, (2) fie diferit, prin două sau mai multe acte normative, aceasta se interpretează și se aplică în favoarea contribuabilului (adică a plătitorului de impozite, de taxe, de contribuții etc.).
Articolul 13 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală are caracter imperativ (poruncitor) pentru organul fiscal.
2. Principiul de lege conform căruia „Când este îndoială, prevederea se interpretează în favoarea celui ce se obligă”, se aplică şi în România de la 1 decembrie 1865, de când a fost pus în aplicare Cod civil, în care acest principiu a fost înscris la art. 983, după care a fost preluat în Cod civil nou la art. 1269.
În Codul civil vechi (de la Cuza, pus în aplicare la 1 decembrie 1865, vechi de aproape 160 de ani):
„Art. 983. Când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă.”.
În Cod civil nou:
„Art. 1269. Regulile subsidiare de interpretare
(1) Dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă.[…]”.
Aristotel (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.), încă de acum 2350 de ani, în lucrarea sa de filozofie politică intitulată „Politica”, a exprimat acest principiu de drept, ajuns un principiu de drept universal valabil, prin următorul citat: „Orice neclaritate se interpretează în defavoarea părţii care inserează clauza”.
Nu trebuie uitat că „Nu există ceva mai bun pentru stat decât legi bine alcătuite”. (Euripide), iar pentru a avea legi bine alcătuite „Nu trebuie nici geniu, nici taine, nici minuni pentru a da legile raţiunii: e de ajuns o minte luminată şi o judecată simplă”. (Pitagora, Legile morale şi politice.).
Fericite vremuri vor fi acelea în care vom avea politicieni, parlamentari şi guvernanţi care vor fi în stare „a da legile raţiunii”.
Orice prevedere legală care conţine noţiuni, termeni, expresii care nu sunt definite clar şi precis, care nu întrunesc condiţiile de claritate, de previzibilitate şi de accesibilitate, încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) din Constituţia României care consacră principiul legalităţii, fapt pentru care respectivele prevederi legale sunt neconstituționale.

Bibliografie:

Constituţia României, republicată, publicată în: monitorul oficial  nr. 767 din 31 octombrie 2003.
„Vechiul Cod civil”, pentru care denumirea este de „vechiul Cod civil”, care a fost în vigoare până la data de 30 septembrie 2011, fiind abrogat prin noul Cod civil, adică prin „Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil”, în vigoare începând cu 1 octombrie 2011.
„Noul Cod civil”: „Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 511 din 24 iulie 2009, în vigoare începând cu 1 octombrie 2011.
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, articolul 13.
Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial  nr. 495 din  6 iulie 2015.
https://legestart.ro/prevederile-legislatiei-fiscale-neclare-se-interpreteaza-favoarea-contribuabiluluiplatitorului/
N. Grigorie Lăcriţa. Articolul „Prevederile legale neclare se interpretează în favoarea celui ce se obligă”
N. Grigorie Lăcriţa. Articolul „Legea trebuie interpretată şi aplicată atât în litera, cât şi în spiritul ei”