trifDe lut

În egou  n-am-ncăput,
te-am făcut din neavut.
Pictat, udat,
ca din harvuz,
la uscat
să ieși obtuz...

Iar un volic, o  mătreață
ninse iarna în câmpie,
cârmuind în plâns, stafie
adunată-n chip de lut,
stinsa lacrimă de față
a creat-o din impuls



și a nins silit în viață,
trecea iarna îngropând-o.
Și-a stins lacrima de față,
fulg cu fulg deteriorând-o...

Căutare

La un clar de lună
albastru,
se-ntrevede pironit
la un deal,
un nou sihastru,
norul gol la asfințit.

El așteaptă neclintit
la chemare ce-n angoasă,
vis respiră sub pucioasă –
darul vieții-nmărmurit.

Șovăind la maul gheții
eu te caut și te caut,
lungu-nmărmurit al vieții
calmă-n luna dimineții,
eu te caut și te caut

printre fulgi de cuarț morbizi.