chCuprins:
1. Distincţia dintre noţiunile „impozit pe clădiri” şi „taxă pe clădiri”
2. Distincţia dintre noţiunile „impozit pe teren” şi „taxă pe teren”

1. Distincţia dintre noţiunile „impozit pe clădiri” şi „taxă pe clădiri”

Atât în abordările teoretice, cât şi în activitatea practică se constată neclarităţi şi confuzii cu privire la sensul şi conţinutul noţiunilor „impozit pe clădiri” – „taxă pe clădiri”, „impozit pe teren” – „taxă pe teren” şi, în special, a deosebirii dintre acestea.
Prin materialul de faţă se aduc clarificări cu privire la sensul și conținutul fiscal al acestor noțiuni.
Impozitul pe clădiri se datorează pentru clădirile proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice.
Noţiunea de „impozit pe clădiri” se asociază cu noţiunea de obligaţie bugetară datorată pentru o clădire impozabilă deţinută în proprietate privată.


Taxa pe clădiri se datorează pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, persoanelor fizice şi/sau juridice.
Taxa pe clădiri se datorează doar de persoanele fizice şi juridice care au luat în administrare ori în folosinţă, după caz (sub diferite forme, precum concesionare, închiriere etc.) clădiri aflate în proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale.
Noţiunea de „taxă pe clădiri” se asociază cu noţiunea de obligaţie bugetară datorată pentru o clădire impozabilă deţinută în proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, dar luată în administrare ori în folosinţă, după caz (sub diferite forme, precum concesionare, închiriere etc.) de persoanele fizice şi juridice.
Noţiunea de „impozit pe clădiri” nu se asociază cu clădirile aflate în proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, cum tot aşa de bine noţiunea de „taxă pe clădiri” nu se asociază cu clădirile aflate în proprietate privată.
Clădirile (care au regimul fiscal de „materia impozabilă”)  deţinute în proprietate privată, care sunt supuse obligațiilor fiscale, generează impozite, pe când clădirile deţinute în proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale (dar date unor persoane fizice şi juridice în administrare ori în folosinţă, după caz, sub diferite forme, precum concesionare, închiriere etc.), care sunt supuse obligațiilor fiscale, generează taxe.
Impozitul pe clădiri se datorează de persoanele fizice şi juridice pentru clădirile deţinute în proprietate privată supuse impozitării.
Taxa pe clădiri se datorează de persoanele fizice şi juridice pentru clădirile care se află în proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, dar pe care le-au luat în administrare ori în folosinţă, după caz, sub diferite forme, precum concesionare, închiriere etc.

2. Distincţia dintre noţiunile „impozit pe teren” şi „taxă pe teren”

Impozitul pe teren se datorează pentru terenurile proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice
Noţiunea de „impozit pe teren” se asociază cu noţiunea de obligaţie bugetară datorată pentru un teren impozabil deţinut în proprietate privată.
Impozitul pe teren se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasat terenul, iar în cazul municipiului Bucureşti, acesta se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasat terenul.
Taxa pe teren se datorează pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, arendate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, persoanelor fizice şi juridice.
Taxa pe teren se datorează doar de persoanele fizice şi juridice care au luat în administrare ori în folosinţă, după caz (sub diferite forme, precum concesionare, închiriere, arendare etc.) terenuri aflate în proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale.
Taxa pe teren se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasat terenul, iar în cazul municipiului Bucureşti, aceasta se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasat terenul.
Noţiunea de „taxă pe teren” se asociază cu noţiunea de obligaţie bugetară datorată pentru un teren impozabil deţinut în proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, dar luată în administrare ori în folosinţă, după caz (sub diferite forme, precum concesionare, închiriere, arendare etc.) de persoanele fizice şi juridice.
Noţiunea de „impozit pe teren” nu se asociază cu terenurile aflate în proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, cum tot aşa de bine noţiunea de „taxă pe teren” nu se asociază cu bunurile aflate în proprietate privată.
Terenurile (care au regimul fiscal de „materia impozabilă”) deţinute în proprietate privată, care sunt supuse obligațiilor fiscale, generează impozite, pe când terenurile deţinute în proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale (dar date unor persoane fizice şi juridice în administrare ori în folosinţă, după caz, sub diferite forme, precum concesionare, închiriere, arendare etc.) , care sunt supuse obligațiilor fiscale, generează taxe.
Impozitul pe tern se datorează de persoanele fizice şi juridice pentru terenurile deţinute în proprietate privată supuse impozitării, oriunde ar fi situate acestea în România şi indiferent de categoria de folosinţă a lor, atât pentru cele din intravilan, cât şi pentru cele din extravilan.
Taxa pe teren se datorează de persoanele fizice şi juridice pentru terenurile care se află în proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, dar pe care le-au luat în administrare ori în folosinţă, după caz, sub diferite forme, precum concesionare, închiriere, arendare etc.
În cazul în care terenul, proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, este închiriat, concesionat sau arendat în baza unui contract de închiriere, de concesiune ori de arendare, după caz, impozitul pe teren se datorează de către proprietar, cu excepţia cazurilor prevăzute de Codul fiscal.