Gratiela StefanA FI FEMEIE

Nu-i ușor să fii femeie
Să fii Lacrimă, Scânteie,
Vârf de munte sau Idee,
Ușă, Poartă sau doar Cheie.
Ea-i Iubire
Și Simțire,
E și Fire
Și Nefire.
E și Zi,
Dar e și Noapte,
E și Gând
Dar e și Fapte.


Zi senină
Sau Furtună,
E și Soare
Dar și Lună.
E Izvor
Dar și Potir,
Icoană
Plângând cu mir
Floare e
Dar e și scut,
E și Drum
Și Așternut,
Ardei iute
Sau Dulceață,
Noapte caldă
Dimineață...
E și Plajă,
Dar și Stâncă,
E și Lene,
E și Muncă.
O femeie
E Liant
E și Drog,
Și Diamant.
E și Mare furtunoasă
E și Calmul de acasă.
E Trăire
E Trezire,
E și Vis
Și Bâjbâire...
E Adevăr
Și e Credință
Nebunie,
Și Dorință.
Tot femeie
Sunt și eu,
Mulțumesc
Lui Dumnezeu!


                         Alchimie

Azi, dragul meu, chiar la sfârșit de iarnă,,
Strânge-mi cu grijă lacrimile-n palmă,
Că te învăț să le transformi în flori,
În iarbă și în stoluri de cocori.

        Cum faci? Nu-i greu deloc, ca dintr-o rouă,
        Să faci o plantă firavă și nouă
        Sau să închipui v-euri, pe Cer, sus,
        Iar verdele să fie juxtapus,

Că ce mi-e Cer și ce îmi e Pământ,
Când, între ele, eu cu tine sunt?
De stau în cap, mi-s tălpile în nori,
Și calc pe sus, pe urme de cocori...
Iar capu-mi încolțește-instantaneu,
Când tu mă tot săruți, mereu, mereu...

        Să revenim la cum să faci o floare:
        Îți pui în minte o dorință mare,
        Apoi zici: Vreau! și Pot! și Sunt în stare!
        Și-n Univers se face o cărare...

Deschide ochiul trei și mergi pe ea.
Să nu te-abați, ține-ti intenția,
Tu o hrănești cu forța minții tale...
Simte profund pașii pe-a ta Cale!

        În capăt, sunt chiar eu, toată-o grădină,
        Nu doar o mică floare ce suspină...
        Sunt și cocori pe cer, și iarba vie...
        Tu-ai folosit Iubirea-Alchimie!?...
 
Și-am devenit din lacrimă, o stea,
Un mugur verde ce să iasă vrea,
Și-s ghiocel, și râs de prunc pe-afară...
Vezi? Tu m-ai transformat în... Primăvară!


Căutare fericită

Te caut de mică, spune-mi, unde-oi fi?
Mi-au spus că ești sus, cocoțat, pe-un tron,
Că ai barbă lungă și ai chip de om
Și c-ai născocit toate de pe-aci.

Îți admir creația, parte sunt din ea,
Dar n-am stat nicicând, așteptând pomană;
Traista mi-ai umplut-o și tot dau din ea...
Și mereu sporește, cum bag eu de seamă.

Contemplându-ți arta, cad în reverie
Și sunt motivată să creez și eu,
Că îmi ești exemplu minunat, se știe,
La scara mai mică, sunt un Dumnezeu.

Eu nu iau de-a gata orișice-mi dă soarta,
Modelez cu mintea acest vis, în zbor,
Îi pun condimente, sunt una cu arta
Și sunt conectată, sunt Cocreator.

Căutându-ți, Doamne, semnele prin lume,
Din cărți înțelepte aflând legi divine,
Am cernut cu sufletul, și-acum știu, anume:
Tu, mărite Doamne, ești aici, în mine!

Și nu doar în mine, ci în fiecare
Ființă ce există aici, pe Pământ,
Ce sublimă artă în manifestare
Veșnică, totală, Tu ești ce Eu sunt!

Multifațetat, ești în tot ce-i viu,
Dar uităm de tine, chiar când ne-ntrupăm,
Astă amnezie e-al minții pustiu
Și îl doare, Doamne, pe fiece om.

Și în competiții, pe această lume
Plânge că e singur, dar pe locul doi...
Căutăm iluzii, le creăm anume
Să fim importanți, deși-n suflet, goi.

Separarea doare, plângem în celule
Cumpărate greu, cu timp cheltuit,
Degeaba-ai lucruri, nu ești fericit...
Când atingi finalul, cu tâmplele sure,
Constați că zadarnic viața ți-ai trăit...
Hei, Hagi Tudose, ai uitat de Cine
E în tine veșnic, iubitor, total,
Bogăția trece, bogăția vine,
Nu te ancora doar în material!
Hai, închide ochii, caută în tine!
Ce te face tainic să zâmbești, să fii
O lumina vie, conștient de Sine
Și de Bogăția pe care-o deții?
..................
... Pacea minții, - n suflet, respirul subtil...
Candidă-nțeleaptă, adult și copil...
L-am găsit! Știu sigur, eu Îl întrupez...
Dumnezeu e-n mine și Îl onorez!


EU

Nu sunt a ta
Decât dacă vreau eu.
Nu intru în scheme şi în planuri
Decât dacă îmi doresc asta
Nu intru în tipare procustiene,
Am fost acolo şi am murit.
Nu mă obliga,
Nu mă forța,
Nu mă atinge decât dacă ești convins
Că vrei să îți încarci bateriile;
Da, sunt priza universului,
Conectată veșnic la Adevăr.
Tolerez minciunile și omisiunile
Ca pe o piatră în pantof
Sau un pumn în față.
Citesc semnele,
Iubesc stelele, dar nu pe epoleţi,
Pot fi şi înger
 şi demon,
Apă sau foc,
Adevăr sau provocare...
Sunt o sirenă rătăcită pe uscat
Care face snorkeling în mulțime
Şi
Mi-e sete de armonia Unității…

Lasă-mă să-mi dau jos masca
Şi să fiu Luna
Ce-ţi răsare dimineața.


Viaţa

Viaţa e o clipă,
O zbatere de-aripă,
E o respiraţie
 făcută cu graţie,
E o reprezentaţie
A neînchipuitului închipuit,
E dar
Şi har,
Când A FI nu e în zadar,
E zâmbetul lui Dumnezeu,
E distanţa dintre Mine şi EU,
E visul copilului niciodată născut...

Viaţa
e al Universului strănut.