corneaAva era într-o stare maximă de surescitare. Se privi pentru ultima dată în oglindă, aranjându-şi buclele rebele şi se întrebă cum urma să decurgă întâlnirea. În fond nu-l văzuse de un an. Un an întreg, în care trecuse prin nenumărate depresii alternate cu reprize de plâns, acuzându-l pe el de laşitate şi egoism, iar uneori blamându-se că a putut fi atât de proastă să se îndrăgostească de un bărbat însurat. Ca şi cum nu era suficient, să şi trăiască cu el o relaţie toxică timp de cinci ani, cu bune şi cu rele, sperând mereu că va divorţa şi vor fi împreună. Privindu-şi chipul în oglindă, timpul se distorsionă,  iar ea retrăi din nou, pentru a mia oară din ultimul an, povestea lor de dragoste.
Îl cunoscuse pe Caius pe un site de socializare, iar la început luase totul ca pe o joacă, un mod de a trece timpul mai plăcut, socializând. Era un bărbat cult cu care putea să vorbească despre orice subiect, indiferent cît era de controversat. Îi excita neuronii cum nu o mai făcuse nimeni niciodată, până la el. Putea spune cu fermitate că avea un orgasm mental de fiecare dată când vorbeau. Ajunseseră să vorbească câte şase ore pe zi şi tot i se părea puţin.

Încă din prima săptămână se convinse rapid că aveau o mulţime de lucruri în comun începând cu religie, politică, literatură, muzică şi multe altele. Nu îi venea să creadă că a cunoscut bărbatul aproape perfect din punctul ei de vedere. După o lună întreagă de discuţii telefonice au luat decizia să se întâlnească. Îşi amintea cu nostalgie dar şi cu frustrare acea după-amiază de iunie, când parcul te îmbăta cu mirosul florilor de tei, locul unde s-au văzut pentru prima oară.
Era îmbrăcată cu o rochiţă roşie, vaporoasă, iar în mâini strângea emoţionată o poşetuţă. Văzu de departe cum se apropie de ea un bărbat suplu, sportiv, îmbrăcat într-o pereche de blugi şi o cămaşă în carouri, deschisă ştrengăreşte la primul nasture.
Când se apropie de ea o întrebă cu o voce sexi, guturală:
-    Ava? Bună, sunt Caius.
Ava  abia reuşi să răspundă un da timid, simţea că îi fuge pământul de sub picioare, iar inima i-o luă la goană.
La cei șaizeci de ani Ava se comporta ca o şcolăriţă care avea prima întâlnire. Mii de fluturi începură să-i zburde prin stomac iar gândul că era deja îndrăgostită de el o lăsă perplexă. Era dragoste la prima vedere, nu i se întâmplase în toată viaţa ei aşa ceva şi nu ştia cum să reacţioneze. Încercă să-şi potolească bătăile inimii,  să nu o dea de gol, şi se aşezară pe o bancă sub un tei, sporovăind.
Ştia că era profesor de fizică şi că e divorţat. Până atunci nu discutaseră niciodată despre vârstă, iar acum fiind în faţa ei era conştientă că e mai tânăr decât ea şi nu ştia cum o să reacţioneze.
-    Ava, eşti o femeie extraordinar de frumoasă, sunt suprins că fostul tău soţ te-a lăsat să pleci aşa cu una cu două. Câţi ani ai totuşi?
Avei îi îngheţă sufletul  auzind  întrebarea  dar răspunse cu o voce în care i se putea simţi neliniştea:
-    Șaizeci.Tu?
-   Eu am cincizeci și cinci, dar pentru mine nu este nici un fel de impediment. Arăţi extraordinar de bine, nu ţi-aş fi dat vârsta asta, credeam că eşti mult mai tânără, spuse Caius zâmbind,    arătându-şi dantura perfectă.
Ava simţi că starea de tensiune începe să se disipeze iar o stare de beatitudine şi relaxare puse stăpânire pe corpul şi sufletul ei.
Cele trei ore petrecute în parc au fost mirifice ca şi cum timpul s-ar fi oprit în loc pentru ea. Nu fusese în viaţa ei mai fericită, exceptând poate naşterea singurului ei băiat, un copil născut la treizeci și opt de ani printr-un miracol, când nici nu se mai aştepta. Mădălin, cel mai frumos cadou pe care viaţa il oferise, lumina ochilor ei.
Şi-au luat la revedere urmând să se audă a doua zi la telefon. Ava plecă spre casă plină de-o exuberanţă adolescentină gândindu-se că poate după atâtea eşecuri soarta i-a scos în cale bărbatul potrivit.
Săptămana ce-a urmat s-au vazut zilnic ieşind la câte o terasă, plimbându-se sau mergând la teatru. A fost o săptămână de vis, totul era perfect.
Urmau să se vadă şi-n următoarea zi dar când se pregătea să plece la întâlnire una din conductele de apă s-a spart provocând inundaţie. Disperată Ava l-a sunat şi i-a spus ca regretă că nu poate să ajungă la întâlnire din cauza conductei şi că trebuie să cheme instalatorul.
Atunci Caius i-a spus:
-    Dacă îmi dai adresa şi vrei, vin eu să o repar, sunt destul de priceput la instalaţii.
Ava fu de acord iar cincisprezece minute mai târziu Caius cu o trusă de scule sună la uşa apartamentului ei. Caius  repară ţeava iar după douăzeci de minute totul era în ordine.
-   Nu mai are sens să ieşim, spuse Ava, am făcut friptură de pui la tavă cu cartofi şi plăcintă cu brânză, dacă ţi-e foame.
-   Adevărul e că nu am mâncat mai nimic astăzi, spuse Caius, aşa că am să îţi ţin companie la masă.
Terminară de mâncat lăudându-i talentul culinar şi o ajută să spele vasele. Când totul a fost pus la locul lui, Caius îi luă faţa în mâini şi depuse un sărut uşor pe buzele Avei.
Ava tremura ca o frunză în vânt în timp ce fiorii excitaţiei începură să-şi facă loc în mintea şi trupul ei. Era flămândă.Nu mai facuse dragoste cu un bărbat de doi ani, aşa că toate dorinţele reprimate  se dezlănţuiră. Îi răspunse cu patimă sărutului şi sfârşiră în dormitor.
Caius o mângâie pe sâni, sărutându-i, iar apoi o penetră. După două minute ejaculă şi se dădu într-o parte ruşinat.
-    Îmi pare rău Ava, dar sufăr de ejaculare precoce, niciuna dintre fostele mele partenere nu a fost satisfăcută, iar aici o includ şi pe fosta mea nevastă.
-   Şşşştttttt, linişteşte-te nu e nimic, data viitoare va fi mai bine, ai să vezi, după ce ne vom obişnui unul cu celălalt.
Următoarele săptămâni au ţinut-o într-un maraton, făcând dragoste zilnic uneori chiar de două ori pe zi. Zilnic se vedeau progrese în prestaţiile lui Caius. Ajunsese să ţină actul sexual până la ejaculare chiar şi cincisprezece minute, iar lui nu-i venea să creadă. Încet, încet, cu ajutorul Avei, începu să-i crescă stima de sine.
Ava era fericită, dar cumva în subconştient un gând nu îi dădea pace, totul era prea frumos ca să fie adevărat sau să dureze.
Zilele următoare avea să se convingă că instinctul nu o înşelase.
-   De ce nu rămâi noaptea asta aici? îndrăzni Ava să-l întrebe pentru prima dată  pe Caius. Avem deja o lună de când ne cunoaştem.
-    Nu pot, răspunse el, cu tristeţe în glas. Trebuie să îţi mărturisesc ceva. Am vrut să îţi spun de ceva timp, dar nu am găsit niciodată momentul potrivit. Sunt căsătorit Ava!
Şocul o lovi ca o ghiulea în ceafă, inflamându-i neuronii. Cuvântul „căsătorit” îi reverbera în urechi aproape surzind-o. Gândul că o transformase  în „cealaltă femeie”, sintagma de care fugise toată viaţă, îi crescu adrenalina şi începu să urle nervoasă:
-   Nemernicule, mincinosule, acum îmi spui? De ce nu mi-ai spus de la început, ştiai foarte bine ce părere am eu despre femeile care îşi înşeală soţii. Ai aşteptat să-ţi cad în plasă ca să profiţi de mine. Eşti un ordinar, nu-mi vine să cred că ţi-ai bătut joc de mine în halul ăsta.     Pleacă, nu vreau să te mai văd niciodată, spuse Ava, izbucnind într-un plâns isteric, în timp ce începea să se îmbrace.
-  Îţi sunt dator cu explicaţie, te rog Ava, ascultă-mă, într-adevăr mă consider ca şi divorţat. Nu ţi-am spus de la început pentru că mi-a fost frică de reacţia ta şi că am să te pierd, dă-mi şansa să-ţi spun tot adevărul. Jur că nu o să te mint.
Ava se opri din plâns şi pe un ton nervos spuse:
-     Zi ce ai de spus şi pleacă.
-    Cînd ţi-am spus că sunt divorţat e pentru că eu aşa mă consider. E adevărat, locuiesc cu nevasta mea în aceeaşi casă dar nu mai avem nimic în comun. Nu am avut raporturi sexuale de douăzeci de ani. Fiecare e cu viaţa lui, nu o intreb şi nu mă întreabă unde merg sau ce fac. Păstrăm aparenţele cât de cât, doar când vine fata acasă. Fiecare e cu camera lui şi cu viaţa lui, ne gospodărim individual. Suntem căsătoriţi doar în acte, atât. De douăzeci de ani ducem viaţa asta şi se pare că e convenabil pentru amândoi, niciunul nu s-a plâns până acum. Dacă ţi-aş fi spus  că sunt căsătorit nu ai fi vrut să stai de vorbă cu mine. Te iubesc Ava, nu vreau să te pierd, eşti singura care mă înţelege, sufletul meu pereche, spuse Caius şi izbucni în plâns.
Ava rămase şocată de ceea ce auzea dar când îl văzu pe Caius plângând i se topi sufletul. Nu putea rămâne impasibilă în faţa lacrimilor şi începu să-l mângâie pe Caius, legănându-l ca pe un copil mic şi spuse:
-    Nu mai plânge, nu o să mă pierzi, vom găsi o soluţie.
Sfârşiră agăţaţi unul de altul, făcând dragoste cu sălbăticie, găsindu-şi eliberarea în orgasm, rămânând  înlănţuiţi de puterea lui.
-     Vom vorbi mâine despre toate astea, spuse Ava, acum nu mă simt coerentă psihic.
-    Bine, iubirea mea, răspunse Caius în timp ce depunea un sărut pe buzele Avei, plec, ne vedem mâine şi ieşi lăsând-o pe Ava cotropită de cele mai negre gânduri.
Stătea singură pe întuneric, nereuşind să adoarmă  şi se întreba ce să facă. Somnul e un sfetnic bun, iar mâine o altă zi, îşi spuse ea şi căzu într-un somn greu fără de vise.
A doua zi, Caius sună la ora prânzului la uşa Avei, iar aceasta îi deschide cu un aer ce nu prevestea nimic bun.
-   Puteai să aduci şi tu o floare măcar, să încerci să îţi speli păcatele, dar tu nimic. La o doamnă măcar ocazional îi aduci un bucheţel de flori, iar acum chiar era momentul potrivit.
-   Scuză-mă, Ava, promit solemn să mă revanşez, dar crede-mă că nu sunt obişnuit să duc flori unei femei. Se pare că am multe lacune în comportament şi te rog să mă ajuţi să le corectez. Ai răbdare cu mine, spuse el sărutându-i galant mâna.
Avei îi trecu cât de cât nervozitatea şi recapitulă mental toate întrebările la care dorea răspuns. Le scrise dis de dimineaţă, după micul dejun, pe o foaie de hărtie ca nu cumva să le uite.
Mâncară destul de stingheriţi, încercând să se comporte cât de cât normal, dar fiecare cuprins de  propriile temeri.
Cu toate că era încă nervoasă, sărutul lui Caius pe gât în timp ce spăla vasele topi orice aversiune pe care o simţea, iar fiorii o străbătură din cap până în picioare.Uită de orice şi tot ce-şi dorea era să fie penetrată, să-i simtă sămânţa caldă cum îi lubrefiază vaginul.
Îl călări, mişcându-se cu sălbăticie în timp ce el îi mângâia sânii grei până când simţi orgasmul fierbinte, curgând valuri, valuri, absorbindu-i toate gândurile. Aruncă toate pernele de pe pat şi rămase nemişcată, pierdută într-un moment de fericire absolută.
Când aruncase pentru prima dată pernele din pat după orgasm şi rămase lungită fără suflare, Caius se panică. Nu ştia ce se întâmplă, ca mai apoi pe parcursul zilelor să realizeze că ăsta era modul ei de a savura orgasmul. Erau zile când pernele nu erau aruncate şi atunci exclama ofticat:
-    Nu am reuşit să te satisfac, nu ai avut orgasm.
Adormiră amândoi, iar când se treziră Ava era pregătită de interogatoriu.
-    Nu înţeleg de ce nu ai divorţat până acum şi ai rămas într-o aşa zisă căsătorie, care nu există decât pe hârtie?
-    Nu am avut multe aventuri în cei 20 de ani, dar nu am simţit niciodată  că vreuna din femeile cu care am avut de-a face era potrivită pentru mine, exceptând sexul bineînţeles.
-     Cred că eşti misogin răspunse Ava, nemulţumită de răspuns.
-    Nu  Ava, dar nu am iubit pe niciuna, era doar atracţie sexuală şi atât. Cu tine e altceva, te iubesc, draga mea.
-    Şi ce ai de gând să faci pentru asta ? întrebă Ava în timp ce o bucurie nemărginită punea stăpânire pe sufletul ei.
-    Dă-mi timp, draga mea, trebuie să găsesc momentul potrivit pentru a-i spune soţiei mele că am cunoscut pe cineva şi vreau să divorţăm.
Ava zâmbi şi spuse fericită:
-    Bineînţeles dragul meu, tot ce-mi doresc e să fim împreună pentru totdeauna.
Aşa trecu primul an din viaţa Avei, iar când îi punea întrebarea :
-    I-ai spus? Când ai de gând să îi spui odată?
Primea invariabil acelaşi răspuns:
-    Nu am găsit încă momentul potrivit, draga mea, iar motivele se înmulţeau de la lună la lună.
În cel de-al doilea an al relaţiei, Ava făcu nişte descoperiri şocante printr-un concurs neaşteptat de împrejurări.
Caius fiind la ea, avu nevoie urgentă de calculator pentru a trimite un e-mail,  aşa că o rugă să-i permită accesul la el. Fu de accord, aşa că el se logă să trimită mesajul dar uită să se deconecteze şi rămase logat în calculatorul Avei.
Fiind extrem de curioasă, unul dintre marile ei defecte, intră fără pic de ruşine în intimitatea personală a lui Caius şi începu să-i citească toată corespondenţa, dar ceea ce descoperi o oripilă şi o îngrețosă în acelaşi timp.
Caius avusese o mulţime de relaţii cu alte femei, cu care încă conversa şi descoperi că era atras de sexul online.
Văzu fotografii cu părţile intime ale unor femei, inclusiv pe ale lui. Îi veni greaţă şi începu să vomite.
Caius pe care îl cunoştea avea o dublă personalitate. Începu să copieze cu frenezie toată corespondenţa pe care o întreţinuse de-a lungul anilor cu diferite femei, iar apoi salvă toate adresele de mail. Hotărî să le scrie, să afle câte ceva de la ele, cine era adevăratul Caius. O gelozie fără margini puse stăpânire pe sufletul ei, fără să ţină cont că era de domeniul trecutului. Niciunul din mailurile de actualitate nu sugera că ar fi întreţinut  relaţii sexuale cu altcineva, în afară de ea, dar nu o interesa.
A doua zi avu loc un scandal de proporţii în care Ava îi aruncă înainte toată corespondenţa şi fotografiile, spunîndu-i că-i un obsedat sexual şi un curvar. Îi trase o palmă peste faţă şi-i ceru să plece.
Caius plecă nervos, fără să încerce vreo împăcare şocat de faptul că îndrăznise să-i invadeze intimitatea personală. Nu ar fi crezut-o capabilă de aşa ceva. Se blestemă în gând că a fost atât de neatent, uitând să se deconecteze.
Ava  primise răspuns de la una din fostele iubite a lui Caius, care până la urmă fu de acord să se întâlnească cu ea. Se întâlniră la o cafea pe o terasă, unde respectiva îi spuse că au avut o relaţie de doi ani dar că au terminat-o din cauza minciunilor şi a faptului că nu voia să se despartă de nevastă. Era angajată într-o relaţie nouă şi nu o mai interesa Caius, dar ocazional schimbau cîteva vorbe din complezenţă, pe mail. Îi spuse că nu ştia de existenţa ei în viaţa lui Caius, pentru că acesta nu pomenise nimic despre asta.
Ava  plecă spre casă într-o stare de nervozitate de nedescris. Timp de trei săptămâni nu se întâmplă nimic. Între timp se mai calmase şi obişnuită cu rutina zilnică de a-l vedea pe Caius, începea să-i lipsească. Avea şi ceva păreri de rău, pentru că devenise dependentă de sex. Se întrebă dacă a procedat corect sau nu, iar faptul că nu primea nicio veste de la Caius devenea alarmant. Clar, nu avuseseră o relaţie sinceră construită pe încredere, ci una pe minciună. Cu toate astea, îi lipsea.
Într-o după-amiază sună soneria, iar când deschise, un Caius spăşit sta în faţa uşii cu un buchet mare de flori care îi spuse:
-    Bună Ava, te rog,vreau să vorbim.
Ava îl primi iar el începu:
-    Îmi pare rău, ar fi trebuit să îţi spun despre tot, dar am considerat că trecutul meu nu e relevant. Acele femei au făcut parte din viaţa mea, dar pe tine te iubesc cu adevărat. Ar fi trebuit să îţi spun că mai corespondez ocazional cu câteva dintre ele, dar te rog să mă crezi că e ceva nevinovat. Ştiu că mă consideri un destrăbălat, dar de când te-am cunoscut pe tine, ai fost ancora mea, ajută-mă te rog să înving tot întunericul ce sălăşluieşte în mine, spuse el izbucnind într-un plâns cu sughiţuri. Iartă-mă, te rog.
Ava se înmuie ca prin farmec, începu să plângă şi şopti printre lacrimi:
-    Te iert, nu mai plânge, o să o scoatem noi cumva la capăt.
Sfârşiră în pat, ca de obicei, în timp ce dorinţa îi descompunea unul în altul. Aşa trecură încă trei ani cu certuri şi împăcări, cu gelozii şi scoateri de ochi, cu reproşuri şi ultimatumuri.
Între timp, Ava devenise mult mai atentă la activităţile lui pe site-urile de socializare. Turba la propriu când complimenta vreo femeie şi-i reproşa că în loc să-i facă ei complimente sau să-şi petreacă mai mult timp cu ea, el prefera să-şi piardă timpul cu tîmpenii. Devenise extrem de posesivă, iar certurile se ţineau lanţ.
Vizitele se răriseră, nu se mai vedeau zilnic ca în primul an, iar Caius încă nu găsise momentul propice pentru a-i spune nevestei că vrea să divorţeze.
Ava pierdea ore în şir zilnic, urmărindu-i activităţile pe site-urile de socializare, ca mai apoi să se împrietenească cu femeile pe care le complimenta, specificând că ei erau o pereche, dar neuitând niciodată  să-l descrie ca pe un desfrânat şi dezaxat sexual.
Se blama că trăieşte în păcat cu un bărbat însurat, dar nu avea puterea să o rupă cu el. Îi era teamă de singurătate şi era conştientă că nu se înghesuiau bărbaţii la uşa ei. Era mai tot timpul bolnăvicioasă, ipohondră şi ştia că nimeni nu s-ar fi angajat într-o asemenea relaţie.
Ava era destul de conservatoare, ţinea cu sfinţenie datinile stămoşeşti, mergea constant la biserică, iar acum când se apropia de șaizeci și cinci de ani, gândul că trăia în păcat nu îi da pace.
Se întreba deseori dacă dragostea ei pentru Caius e un blestem sau binecuvântare. Era fericită, dar în aceeaşi măsură nefericită, ajungând la concluzia că iubirea ei nu face pe nimeni nefericit în afară de ea însăşi. Era perfect conştientă că dacă s-ar fi aflat ar fi fost blamată, aşa cum o făcuse şi ea, înainte de a accepta o relaţie cu un bărbat însurat. Critica mereu, fără să fie capabilă  să se analizeze pe ea însăşi, vâzînd paiul din ochii celorlalţi dar niciodată bârna din proprii ochi.
Înaintând în vârstă devenise tot mai critică, bârfind şi judecând pe alţii prin prisma standardelor şi credinţelor ei. Nimic nu o mai mulţumea, ori era cum dorea  ea, ori nu era deloc.
La sfârşitul celui de al cincilea an de relaţie pe care îl trăise pe post de amantă i-a dat ultimul ultimatum  lui Caius. Dacă în timp de două săptămâni  nu îi spunea nimic nevestei  de divorţ se va termina totul, argumentând că nu mai dorea să trăiască în păcat, cu sufletul damnat spre infern.
Trecuseră cele 2 săptămâni de ultimatum când s-au întâlnit la un restaurant în oraş şi-l întrebă direct:
-    Ai  vorbit cu ea? I-ai spus de divorţ?
-   Nu,  răspunse Caius. Sunt prea bătrân ca să divorţez. Dacă nu am făcut-o în tinereţe, nu am să o fac acum. Am încercat pe parcursul relaţiei noastre, dar sunt convins ca nu am fi putut sta împreună zi de zi. Eşti foarte temperamentală şi posesivă iar mai devreme sau mai târziu ne-am fi despărţit. Nu vreau să ajung la vârsta asta umblând cu traista în băţ. Fiica mea nu m-ar ierta niciodată dacă aş divorţa acum. Asta mi-e soarta şi mi-o accept. M-ai cicălit la cap cinci ani cu divorţul, m-ai ameninţat, condiţionat, controlat şi ai făcut crize de gelozie. M-am săturat să trăiesc în tensiune şi în stres. Oricum nu mă mai interesează femeile, vreau să apuc calea sfinţeniei, a curăţeniei sufleteşti, să mă pocăiesc, că azi mâine mergem la Domnul şi vreau să-mi ispăşesc păcatele.
Avei nu-i venea să creadă de ceea ce auzea.
-    De ce m-ai minţit toţi anii ăştia că o să divorţezi? Dacă ştiai că nu ai s-o faci, trebuia să mă laşi în pace să-mi găsesc şi eu un bărbat singur, care să-şi dorească o relaţie completă, una adevărată. În cinci ani nu ai dormit o noapte cu mine, ai venit, ai mâncat, am făcut sex şi ai plecat. Nu am fost plecaţi împreună undeva niciodată.  Dacă nu-ţi păsa de ea aşa cum susţii, ai fi făcut ceva. Şi lasă-mă cu păstratul aparenţelor pentru că nu ăsta e adevăratul motiv. Adevărul e că nu ai vrut niciodată să te implici, să ai responsabilităţi sau obligaţii, te-ai mulțumit cu câteva ore pe furate. Ai fost un nemernic, mi-am pierdut cinci ani într-o relaţie toxică crezând în cuvântul tău. M-am înşelat amarnic, nu  ai făcut altceva decât să mă manipulezi după bunul tău plac, prin minciuni şi speranţe false. Acum când ştiu cum stau  cu adevărat lucrurile, îţi spun la revedere, nu vreau să te mai văd niciodată.
Se ridică de la masă şi ieşi repede din restaurant să nu izbucnească în plâns. Două săptămâni plânse întruna, încercând să-l scoată din suflet cu forţa. Indiferent câte îi făcuse, cât o minţise, tot îl iubea şi-ar fi vrut să aibe un viitor împreună cu el.
Trecând peste toate astea, începu să o considere pe soţia lui Caius vinovată de toată nefericirea ei, aşa că într-un acces de furie necontrolată  se apucă să îi scrie o scrisoare.
Ea, femeia de pe locul doi,  acuza  nevasta că nu şi-a îndeplinit îndatoririle conjugale, că nu l-a iubit, respectat şi că ar fi trebuit să divorţeze, nu să  trăiască într-o mincină. Îi povesti  toate aventurile lui Caius de  până la ea descriind inclusiv relaţia lor din cei 5 ani, cât de mult l-a iubit şi susţinut, când era cu psihicul la pământ. La sfârşitul scrisorii preciză că indiferent cât de mult îl iubeşte trebuie să-l uite  că nu mai poate suporta atâta suferinţă. Îşi lăsă numele şi numărul de telefon în cazul în care dorea mai multe detalii. Avu grijă s-o expedieze cu confirmare de primire şi se puse pe aşteptat. Era nerăbdătoare să vadă cum se vor derula evenimentele în urma acţiunilor ei. Era conştientă că fu un act răuvoitor dar nu-i păsa.
Trecu o săptămână, apoi o lună şi nu se întâmplă nimic. Nutrea în subconştient dorinţa de a fi sunată de nevasta lui Caius, sperând să divorţeze iar el să se reîntoarcă la ea.
Nu s-a întâmplat în schimb nimic, nici o veste de la Caius  sau de la nevasta lui. După trei luni de agonie în care se îmbolnăvi din cauza stresului şi a plânsului hotărî să îi scrie lui Caius. Durerea îşi schimbase forma, dar parcă tot nu se mai termina.
Îl întrebă ce mai face, cum o duce, dacă îi este dor de ea, spunându-i că i-a trimis soţiei lui o scrisoare în care îi povestise relaţia lor. Voia să ştie cum a reacţionat  la primirea scrisorii, dacă i-a spus de ea şi ce decizii a luat. Două zile mai târziu primi un e-mail de la el în care îi spunea:
-    Sunt bine, mă bucur că ai hotărăt să rupi această legătură toxică, cum spuneai. Nimic de spus, ai multe calităţi dar eşti dificilă. Mai ia o pauză de reflecţie, de autoanaliză şi nu mai critica toţi bărbaţii, cum ai făcut-o până acum. Pe mine m-ai presat prea mult. Una din caracteristicile omului dificil e nerăbdarea şi exacerbarea sentimentală. Eu întotdeauna am ştiut  să-mi accept defectele şi să mi le recunosc, dar tu nu. Indiferent ce-ţi aduce viitorul nu te grăbi să intri rapid într-o altă relaţie, ar fi neplăcut un alt eşec. Oferă-ţi un interval de timp, de linişte. Timp în care să nu mai găseşti bube în cap unuia sau altuia, ci să te analizezi pe tine un pic. Poate ar mai fi de schimbat câte ceva pe ici pe colo.
Avei nu-i venea să creadă ceea ce citea. Ca de obicei, ocolise elegant subiectul care nu-i convenea. Nu adusese deloc în discuţie repercusiunile scrisorii.
Era suptă de energie, plângâdu-şi singură de milă. Aşa îmi trebuie, eu l-am pus pe picioare iar acum m-am trezit singură. El însurat, iar eu cu covata spartă în faţă.
Dragostea pentru el devenise o obsesie la care nu putea renunţa, neputând să-şi înfrângă demonii interiori.
Lunile treceau iar starea de sănătate îi devenea tot mai precară. Încerca să socializeze cu diferiţi bărbaţi de pe site-urile de socializare dar pe toţi îi compara cu Caius. Niciunul nu era perfect şi nu ar fi putut să-i înlocuiască iubirea pentru el.
Într-o zi primi un mesaj de la Caius care o întrebă ce mai face, cum o duce cu sănătatea, ce noutăţi mai sunt în viaţa ei. Îi spuse că e plecat în concediu la fiica lui  şi că în toate lunile astea a reflectat, ajungând la concluzia că trebuia să se oprească şi să îşi caute de suflet. Dorea să trăiască în armonie cu el însuşi nemaitrăind în păcat.
Credea în destin. Era conştient că de fiecare dată când încerca să schimbe ceva nu ieşea bine, alegându-se doar cu bruştuluială şi suferință. Dorea să-şi caute iertarea pentru tot ce a greşit şi să capete mântuirea.
Începuseră să schimbe săptămânal câteva mesaje nevinovate. Într-o zi, Avei îi veni ideea să-i ceară să se întâlnească la o cafea, folosind ca scuză o posibilă internare în spital, dorind  să-i ceară nişte sfaturi.
La început Caius refuză politicos, iar într-un final, la insistenţele ei, cedă. Azi, după un an, îl revedea, spera în sufletul ei că atunci când o va revedea se va întoarce la ea.
Tresări din visare, se privi pentru ultima dată în oglindă şi porni spre restaurant într-o stare de surescitare maximă.
A ajuns cu câteva minute mai devreme şi comandă o cafea cu vocea tremurândă din cauza emoţiilor.
Caius intră în restaurant, iar ea se topi toată la revederea lui. În anul în care nu îl văzuse, îmbătrânise, era mai ridat, se îngrăşase şi era gârbovit. Dar ei nu îi păsa.
Începuseră să discute despre toate şi nimic, povestindu-şi fiecare evenimentele din ultimul an.
La un moment dat, Ava îl mângâie cu mâna pe faţă şi-i spuse cât de mult i-a lipsit. Caius, vizibil emoţionat, îi răspunse:
-    De ce îmi spui asta? Se pare că încerci să mă ispiteşti! Asta înseamnă să o iau de la capăt, iar suferinţi, nervi, mii de reproşuri, liste de condiţii, cu alte cuvinte prelungirea agoniei. Eu vreau linişte în suflet şi-n conştiinţă. Chiar dacă ţii la cineva, dacă nu e cum trebuie, adică cu forme legale, mereu te vei simţi în culpă. Relaţiile intime atrag după ele liste, cerinţe, supărări, obligaţii, iar eu unul nu-mi mai doresc aşa ceva. Ştiu că te enervează ceea ce-ţi spun, dar ăsta e adevărul.
Ava, zâmbind,  îi spuse :
-    M-am schimbat mult în ultimul an, am realizat cât de mult am greşit şi câtă presiune am pus pe capul tău. Ar fi diferit de data asta.Voiam oricum să te rog să îmi schimbi becurile la candelabru, eu nu ajung şi ştii că ameţesc dacă mă urc pe scaun. Bineînţeles, dacă vrei.
Caius se codi în primul moment şi cumva fără tragere de inimă acceptă. O însoţi pe Ava acasă, speriat de propriile gânduri şi schimbă becurile la candelabru. Ava se apropie de el şi îl strânse cu trandeţe în braţe, sărutându-l pe obraz.
Hormonii ţinuţi în frâu un an de zile se dezlănţuiră, iar pe moment Caius uită de mântuire, uită de tot. O strânse pe Ava în braţe sărutând-o şi se împăcară în dormitor. Când totul se termină, Caius consimţi să o viziteze ocazional, când avea timp şi putea, fără constrângeri din partea ei, iar Ava acceptă.
Ava, femeia puternică care susţinea că nu mai doreşte să trăiască în păcat sfârşi prin a-şi oferi bucăţi din întregul ei, prea ieftin şi chiar gratuit. Ajunsese să se mulţumească cu fărâmituri, crezând că-şi va îndulci viaţa cu nectarul zeilor pe care nu-l va bea niciodată, nici visând, nici sperând.
Va  rămâne mereu o casă goală, un pat gol, o masă goală, pline de nimic, doar iluziile sfărâmate de propria lor greutate, uitând că pentru iubire nu trebuie să suferi, să aştepţi, sau să cerşeşti!