chCuprins:
1. Precizări preliminarii
2. Picătura streşinii
3. Distanţa minimă între construcţii
4. Distanţa minimă pentru arbori
4.1. Pentru arborii plantați până la 31 septembrie 2011, dată până la care a fost în vigoare „Vechiul Cod civil”
4.2. Pentru arborii plantați după data de 1 octombrie 2011, dată după care a intrat în vigoare „Noul Cod civil”
Tabelul nr. 4.1. Diferența contradictorii dintre prevederile din Codul civil față de cele din Legea nr. 348/2003
Anexa nr. 4.1. Exemplu de prevederile legale neclare, confuze, aberante din Legea nr. 348/2003


5. Vederea asupra proprietăţii vecinului
5.1. Fereastra sau deschiderea în zidul comun
5.2. Distanţa minimă pentru fereastra de vedere
5.3. Fereastra de lumină
Bibliografie

Rezumat. Acest articol este de un real folos pentru marea majoritate a populației. Se estimează că circa 30% dintre familiile care locuiesc la casă nu ar fi ajuns niciodată cu vecinii la discuții neplăcute, la certuri, la fapte cu adevărat grave și la litigii în justiție în condițiile în care ar fi cunoscut prevederile legale care trebuie respectate: 1) în realizarea streșinii caselor, astfel încât apele provenind de la ploi și de la zăpezi să nu cadă și să nu se scurgă pe proprietatea vecinului; 2) la distanţa minimă între construcţii; 3) la distanţa minimă la care trebuie plantați arborii față de linia de hotar; 4) în amplasarea ferestrelor, de vedere și de lumină, astfel încât, privind prin acestea, să se împiedice vederea spre proprietatea vecinului. Scopul acestui articol este de a prezenta, pe cât posibil pe înțelesul omului de rând, prevederile legale prin care se reglementează aceste probleme pentru a reduce cât mai mult asemenea litigii.

Cuvinte și expresii cheie: picătură; streșini; arbori; ferestre; fereastra de vedere; fereastra de lumină;  picătura streşinii; distanţa minimă între construcţii; distanţa minimă pentru arbori.

1. Precizări preliminarii

Se estimează că circa 30% dintre familiile care locuiesc la casă nu ar fi ajuns niciodată cu vecinii la  discuții neplăcute, de certuri, la fapte cu adevărat grave și la sufocarea organelor de justiție cu litigii în condițiile în care ar fi cunoscut prevederile legale care trebuie respectate:
1) în realizarea streșinii caselor, astfel încât apele provenind de la ploi și de la zăpezi și zăpezile de pe acoperișuri să nu cadă și să nu se scurgă pe proprietatea vecinului;
2) la distanţa minimă între construcţii;
3) la distanţa minimă la care trebuie plantați arborii față de linia de hotar;
4) în amplasarea ferestrelor, de vedere și de lumină, astfel încât, privind prin acestea, să se împiedice vederea spre proprietatea vecinului.
Din cauza necunoașteri prevederilor legale prin care se reglementează aceste probleme se ajunge atât la un număr foarte mare de discuții neplăcute, de certuri (și chiar la fapte cu adevărat grave) între vecini, cât și la sufocarea organelor de justiție cu asemenea litigii.
Scopul prezentării, în acest articol, a prevederilor legale prin care se reglementează aceste probleme este de a se asigura o informare corectă a unui număr cât mai mare de cetățeni pentru a reduce cât mai mult asemenea litigii.
Oamenii care au minte au înțeles elementarul adevăr că a trăi o viață întreagă în relații bune (și cu atât mai mult de „foarte bune”) cu vecinii, face parte din sănătatea lor, a familiei lor și chiar și a urmașilor lor. Aceasta numai dacă nu au ghinionul să aibă parte fie și numai de un singur vecin care nu are capacitatea să înțeleagă acest lucru.
Oamenii care nu au minte își distrug singuri viața lor a familiei lor, chiar și pe cea a urmașilor lor, în lupte interminabile și cu vecinii, foarte costisitoare (în special în justiție).
Mass media a relatat frecvent cazuri în care s-a ajuns, între vecini, la bătăi, la crime și chiar la omoruri din cauza neînțelegerilor pe vreuna dintre problemele abordate în acest material.
La asemenea numeroase și grave dispute se ajunge și din cauză că oamenii nu se documentează și nu cunosc care sunt prevederile legale care trebuie respectate atunci când sădesc pomi de-a lungul liniei de hotar, când realizează o construcție, cum trebuie să fie amplasate, față de linia de hotar, zidurile, streșinile, ferestrele etc.
Se impune și precizarea că problemele tratate în acest material (1) sunt în strictă conformitate cu prevederile legale și (2) au scopul de a fi cunoscute de cât mai mulți cetățeni, spre folosul lor, spre a reduce cât se poate de mult litigiile dintre câți mai mulți vecini.
VECHIUL Cod civil a fost în vigoare până la data de 30 septembrie 2011, fiind abrogat prin „Noul Cod civil”, adică prin „Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 511 din 24 iulie 2009, în vigoare începând cu 1 octombrie 2011.
După data de 24 iulie 2009, dată la care a fost publicată în Monitorul Oficial  nr. 511 din 24 iulie 2009 „NOUL Cod civil”, pentru anteriorul Cod civil a început să se folosească, și se folosește și în prezent denumirea de „Vechiul Cod civil”; prin aceste denumiri se face o distincție clară, precisă și ușoară între cele două „Coduri civile”.
Important de reținut este a se reține și faptul că „Noul Cod civil” ”a fost publicat în Monitorul Oficial  în 24 iulie 2009, dar el a intrat în vigoare după mai mult de doi ani, respectiv începând cu 1 octombrie 2011.
În „Vechiul Cod civil” prevederile cu privire la condițiile în care trebuiau 1) realizate streșinile caselor, 2) amplasarea ferestrelor, de vedere și de lumină și 3) distanța la care trebuie plantați arborii față de linia de hotar, erau diferite de cele prevăzute prin „Noul Cod civil”.
De menționat și faptul că, acest material fiind destinat spre uzul și, mai ales, pentru folosul marii majorități a populației, dintre care cei mai mulți nu sunt familiarizați cu numeroase exprimări din legislație (care conține și numeroase prevederi legale de neînțeles pentru omul simplu, chiar cu cuvinte care nu sunt nici în DEX), am considerat necesar să folosesc exprimări prin care să se înțeleagă pe deplin și de omul de rând problemele în discuție.

2. Picătura streşinii

Prin art. 611 din „Noul Cod civil” se dispune (sublinierile îmi aparțin):
„Art. 611. Picătura streşinii
Proprietarul este obligat să îşi facă streaşina casei sale astfel încât apele provenind de la ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin.”.
Strașina este marginea care iese în afara acoperișului.
Deci, art. 611 din noul Cod civil îl obligă pe proprietarul oricărei construcții să îşi facă streaşina la orice construcție a sa astfel încât apele provenind de la ploi și/sau din zăpadă
(1) nici să nu cadă  pe proprietatea vecinului și
(2) nici să nu se scurgă pe proprietatea vecinului,
indiferent sub ce formă se află proprietatea vecinului (teren, construcție etc.).
Foarte important este a se reține faptul că nu este suficient ca apele provenind de la ploi și/sau de la  zăpadă să nu cadă pe proprietatea vecinului.
Legea prevede clar, precis și la modul imperativ (obligatoriu) ca apele provenind de la ploi să nu se scurgă pe proprietatea vecinului.
Apărarea pereților și a fundațiilor de ploaie, ale dv. și ale vecinului, și prevenirea scurgerii apei de pe acoperișul dv.  pe proprietatea vecinului, se asigură prin monta de jgheaburi și de burlane la acoperișul casei.
Frecvent se constată probleme serioase, la foarte multe persoane, cu zăpada care alunecă de pe acoperișul caselor.
Sunt cunoscute cazurile în care zăpada care a alunecat de pe acoperișul caselor a deteriorat și chiar distrus garduri, pomi, diverse plantații, bunuri și chiar oameni.
Spre exemplu, la o clădire la care înălțimea de la pământ la strașină este de 5 metrii (cazuri frecvente) și la care distanța dintre strașină și hotar este de 15 – 20 de centimetrii, zăpada alunecată de pe acoperișul unei case ajunge pe terenul vecinului până la 1,5 – 2,0 metrii.
Și asemenea cazuri contravin art. 611 din noul Cod civil, proprietarul oricărei construcții fiind obligat să îşi facă streaşina la orice construcție a sa astfel încât zăpada să nu cadă pe proprietatea vecinului, indiferent sub ce formă se află aceasta (teren, construcție etc.).
Vecinul te poate acționa, justificat, în justiție pentru „distrugere de bunuri” în baza art. 253 din     „Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal”, prin care se prevede (sublinierile îmi aparțin):
„Art. 253. Distrugerea.
(1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”.
Soluția, pentru a nu ajunge în asemenea situații, este prin montarea pe acoperișuri de opritoare pentru zăpadă, care nu lasă să alunece zăpada de pe acoperiș, adică păstrează zăpada pe acoperiș până când aceasta se topește.

3. Distanţa minimă între construcţii

Prin art. 612 din „Noul Cod civil” se dispune (sublinierile îmi aparțin):
„Art. 612. Distanţa minimă în construcţii
Orice construcţii, lucrări sau plantaţii se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanţe minime de 60 de cm faţă de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanţa minimă se poate face prin acordul părţilor exprimat printr-un înscris autentic.”.
Prin acordul părților, care trebuie exprimat printr-un act autentic, se pot face derogări privind distanța minimă.
Derogarea constă în faptul că proprietarii învecinați pot convenii ca unul dintre ei ori ambii să realizeze construcții, lucrări sau plantații la o distanță mai mică ori mai mare decât cea stabilită de art. 612 din Codul civil ori de regulamentul de urbanism.
„Actul autentic”, numit și „Înscrisul autentic” este reglementat prin art. 269 din „Legea nr. 134 din 1 iulie 2010, republicată, privind Codul de procedură civilă”, prin care se prevede (sublinierile îmi aparțin):
 „Art. 269. Noţiune
(1) Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma şi condiţiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identităţii părţilor, exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinut, semnătura acestora şi data înscrisului.
(2) Este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică şi căruia legea îi conferă acest caracter.”.
Pe lângă înscrisurile supuse procedurii (notariale) de autentificare, legea recunoaşte valoarea de act autentic şi hotărârilor judecătoreşti.

4. Distanţa minimă pentru ARBORI

Prin art. 613 din „Noul Cod civil” se dispune (sublinierile îmi aparțin):
„Art. 613. Distanţa minimă pentru arbori
(1) În lipsa unor dispoziţii cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiţi la o distanţă de cel puţin 2 metri de linia de hotar, cu excepţia acelora mai mici de 2 metri, a plantaţiilor şi a gardurilor vii.
(2) În caz de nerespectare a distanţei, proprietarul vecin este îndreptăţit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea, la înălţimea cuvenită, a arborilor, plantaţiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate.
(3) Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparţinând proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum şi dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său”.
Din cauza necunoașteri acestor prevederi legale numeroși cetățeni și-au plantat și își plantează pomii la mai puțin de 2 metri de linia de hotar, ulterior ajungându-se atât la discuții neplăcute, la certuri și chiar la fapte cu adevărat grave între vecini, cât și la sufocarea organelor de justiție cu asemenea litigii.
În condițiile în care vecinul nu vrea scoată arborii sădiţi la o distanţă de cel puţin 2 metri de linia de hotar, se poate formula acțiune în justiție prin care să se solicite obligarea vecinului la a scoate arborilor sădiți cu încălcarea normelor legale.
Trebuie să se facă distincție între
1) arborii plantați până la 31 septembrie 2011, dată până la care a fost în vigoare „Vechiul Cod civil”, pentru care denumirea este de „vechiul Cod civil” și
2) arborii plantați după 1 octombrie 2011, dată după care a intrat în vigoare Noul Cod civil.

4.1. Pentru arborii plantați până la 31 septembrie 2011,
dată până la care a fost în vigoare „Vechiul Cod civil”

„Art. 607. Nu e iertat a sădi arbori care cresc înalţi decât în depărtarea hotărâtă de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante şi recunoscute şi în lipsă de regulamente şi de obiceiuri, în depărtare de doi metri, de la linia despărţitoare a celor două proprietăţi pentru arborii înalţi şi de o jumătate metru pentru celelalte plantaţii şi garduri vii.
Art. 608. Vecinul poate cere ca arborii şi gardurile vii puşi la o distanţă mai mică să se scoată.
Acela pe a cărui proprietate se întind crăcile arborilor vecinului poate să-l îndatoreze a le tăia.
Dacă rădăcinile se întind pe pământul său are drept a le tăia singur.
Art. 609. Arborii ce se află în gardul comun sunt comuni ca şi gardul şi fiecare din ambii proprietari e în drept a cere să-i taie.”.

4.2. Pentru arborii plantați după 1 octombrie 2011,
dată după care a intrat în vigoare „Noul Cod civil”

Vezi „Art. 613. Distanţa minimă pentru arbori”, prezentat mai sus.
Sunt cunoscute cazurile frecvente de nepotriviri legislative flagrante, de cazuri în care, aceeași situație / problemă, este reglementată diferit, chiar contradictoriu, prin mai multe legi.
Spre exemplu, chiar și în ceea ce privește „Distanţa minimă pentru arbori” se constată existența unor prevederi teribiliste, contradictorii, neunitare și nearmonizate.
Exemplele ce urmează sunt edificatoare în acest sens.
Pe lângă art. 613 din Codul civil, „Distanţa minimă pentru arbori” mai este reglementată, diferit, contradictorii, neunitar și prin unele prevederi teribiliste din „Legea nr. 348 din 10 iulie 2003, republicată, Legea pomiculturii”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 300 din 17 aprilie 2008, în vigoare începând cu 17 iulie 2008, după cum urmează (sublinierile îmi aparțin):
 „Art. 9. (1) Înfiinţarea plantaţiilor de pomi, duzi, arbuşti fructiferi şi căpşuni se face în zone consacrate, alegerea speciilor şi soiurilor este opţiunea liberă a oricărui proprietar sau deţinător de teren, la recomandarea specialiştilor autorizaţi în acest scop, conform prevederilor legale.
(2) Plantarea pomilor fructiferi din categoria pomi răzleţi în grădini şi curţi, precum şi în terenurile din extravilan se face respectându-se distanţele faţă de limita proprietăţii vecinilor, astfel:
a) la 2 m de răzor sau gard, pomi cu talie mică;
b) la cel puţin 3 m de răzor sau gard, pomi cu talie mare.
Pentru a se înțelege cât mai bine prevederile diferite, unele chiar contradictorii, dintre cele din Codul civil față de cele din Legea nr. 348/2003, am întocmit Tabelul nr. 3.1.
 
Tabelul nr. 4.1.
Diferența contradictorii dintre prevederile
din Codul civil față de cele din Legea nr. 348/2003

Prevederi din Codul civil:    Prevederi din Legea nr. 348/2003:
„Art. 613. Distanţa minimă pentru arbori
(1) În lipsa unor dispoziţii cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiţi la o distanţă de cel puţin 2 metri de linia de hotar, cu excepţia acelora mai mici de 2 metri, a plantaţiilor şi a gardurilor vii.    „Art. 9. (2) Plantarea pomilor fructiferi din categoria pomi răzleţi în grădini şi curţi, precum şi în terenurile din extravilan se face respectându-se distanţele faţă de limita proprietăţii vecinilor, astfel:
a) la 2 m de răzor sau gard, pomi cu talie mică;
b) la cel puţin 3 m de răzor sau gard, pomi cu talie mare.

În Anexa nr. 4.1 se prezintă numai o parte dintre numeroasele prevederile legale neclare, confuze, unele chiar aberante, din Legea nr. 348/2003
În articolul subsemnatului intitulat „Reglementări aberante privind distanţele minime faţă de limita de hotar la care trebuie plantați pomii în grădini și în curţi” sunt prezentate mai mule prevederi cu adevărat aberante din Legea nr. 348/2003.

5. Vederea asupra proprietăţii vecinului

5.1. Fereastra sau deschiderea în zidul comun

Prin art. 614 din „Noul Cod civil” se dispune:
„Nu este permis să se facă fereastră sau deschidere în zidul comun decât cu acordul proprietarilor.”

5.2. Distanţa minimă pentru fereastra de vedere

Prin art. 615 din „Noul Cod civil” se dispune:
„(1) Este obligatorie păstrarea unei distanţe de cel puţin 2 metri între fondul, îngrădit sau neîngrădit, aparţinând proprietarului vecin şi fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond.
(2) Fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări neparalele cu linia de hotar spre fondul învecinat sunt interzise la o distanţă mai mică de un metru.
(3) Distanţa se calculează de la punctul cel mai apropiat de linia de hotar, existent pe faţa zidului în care s-a deschis vederea sau, după caz, pe linia exterioară a balconului, până la linia de hotar. Distanţa, şi în cazul lucrărilor neparalele, se măsoară tot perpendicular, de la punctul cel mai apropiat al lucrării de linia de hotar şi până la această linie.”.
Fereastra de vedere poate fi construită cu respectarea unei distanțe de cel puțin 2 metri între fereastra construită și linia de hotar, dacă fereastra este orientată către proprietatea vecinului.
În cazul în care zidul în care este montată fereastra nu este paralel cu linia de hotar din dreptul său, se poate construi fereastra de vedere cu obligația de a respecta o distanță de cel puțin 1 metru de linia de hotar.”

5.3. Fereastra DE LUMINĂ

Prin art. 616 din „Noul Cod civil” se dispune clar, precis şi la modul obligatoriu (sublinierile îmi aparțin):
„„Dispoziţiile art. 615 nu exclud dreptul proprietarului de a-şi deschide, fără limită de distanţă, ferestre de lumină dacă sunt astfel construite încât să împiedice vederea spre fondul învecinat”.
Deci, spre deosebire de fereastra de vedere, fereastra de lumină poate fi construită fără limită de distanță între aceasta și proprietatea (fondul) vecinului, singura condiție fiind ca prin această fereastră să nu se vadă în proprietatea vecinului (în fondul învecinat).
Din cauză că, pe problema „ferestrelor de lumină” sunt foarte multe discuții, certuri și litigii în justiție între vecini, se impune o abordare mai pe larg a acesteia, atât cu prezentarea cauzelor, cât și cu oferirea soluțiilor legale și practice de rezolvare și de prevenire a acestora.
Ferestrele cu sticlă mată/opacă, prin care nu se vede în curtea vecinului, care sunt destinate numai pentru aerisire și pentru iluminatul natural, pot fi realizate la orice înălţime şi la orice distanţă faţă de proprietatea vecinului (de fondul vecin).
Deci, în baza art. 616 din noul Cod civil, o persoană are dreptul de a-şi monta într-o construcție a sa o fereastră cu destinația pentru aerisire și pentru iluminatul natural, fără limită de distanţă și de înălțime, dacă este astfel construită și montată încât să împiedice vederea spre proprietatea vecinului (spre fondul învecinat).
Soluțiile admise și de Inspectoratele de stat în construcții și în justiție, prin care se dă dreptul proprietarului de a-şi monta, fără limită de distanţă și de înălțime, ferestre de lumină  astfel încât aceste să împiedice vederea spre fondul învecinat, sunt următoarele:
1. Montarea de ferestre cu sticlă mată, opacă. Acestea au dezavantajul că trebuie deschise numai atât cât să nu permită vederea în curtea vecinului, adică să nu se vadă pe proprietatea acestuia.
2. Montarea unui paravan, în dreptul ferestrei, la orice distanță până în hotarul cu vecinul, prin care să împiedice vederea în curtea vecinului.
Spre exemplu, cetățeanul „X„ are o fereastră cu deschiderea spre curtea vecinului de 30 x 30 centimetrii (cm.), iar distanța dintre zidul casei și hotarul cu vecinul este de 40 de cm.
În condițiile în care (presupunem) acesta are o masă cu fața din sticlă mată, opacă (prin care se asigură o bună luminozitate, dar care împiedică vederea în curtea vecinului), cu picioarele de până în 40 de cm., cu dimensiunile de 60 x 60 de cm., pe care o montează simetric în dreptul ferestrei sale (cu picioarele fixate pe zid), care împiedică vederea în curtea vecinului, soluția este și optimă și perfect legală.
O soluție mult mai simplă, mai ușor de realizat și mai ieftină este prin realizarea unui asemenea paravan cu fața din poli-carbonat în loc de sticlă.

Anexa nr. 4.1

Exemplu de prevederile legale neclare, confuze, aberante
din Legea nr. 348/2003

1. Între „cel puţin 2 metri de linia de hotar”, din Codul civil, și „la 2 m de răzor sau gard”,din „Legea pomiculturii”, există o diferență care generează numeroase și serioase contradicții în activitatea practică și în justiție:
1.1) una este „cel puţin 2 metri” și cu totul altceva este „la 2 m”;
1.2) una este „de linia de hotar” și cu totul altceva este „de răzor sau gard”.
Noțiunea de „răzor”:
a) are sensul (în DEX și în vorbirea arhaică) de „Fâșie îngustă de pământ nearat, nelucrat, potecă sau brazdă adâncă servind de obicei ca hotar între două ogoare”;
b) este o noțiune arhaică, care aparține (este caracteristică) unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut, ieșită de mult și din uzul popular și din reglementările juridice, cu excepția acestor aberante prevederi în discuție;
c) nu se mai folosește:  în uzul curent;  în actele de vânzare – cumpărare a imobilelor (terenuri cu sau fără clădiri); actele cadastrale; în actele juridice; în legislație, cu excepția acestor aberante prevederi în discuție.
2. În timp ce prin Codul civil se prevede că plantarea arborilor se face o distanţă de cel puţin 2 metri „de linia de hotar”, prin Legea pomiculturii se prevede că plantarea pomilor se face la 2 m sau la 3 m, după caz, „de răzor sau gard”.
Ori, între distanța față de „linia de hotar” și distanța față de „răzor sau gard” este o diferență foarte mare, precum dintre noțiunile „precis”, „exact”, față de cele „cu aproximație”, „în jur de”, „imprecis”.
În stabilirea dimensiunii proprietăților, distanțele se măsoară, conform Codului civil, față de „linia de hotar”, și nu față de „răzor” și cu atât mai mult nu de față de „gard” care, în frecvente cazuri, nu este pe linia de hotar, fapt pentru care și litigiile în justiție sunt numeroase și pe această temă.
Prevederile art. 9, alin. (2) lit. a) și lit. b) din Legea pomiculturii prin care se prevede că plantarea pomilor se face la 2 m sau la 3 m, după caz, „de răzor sau gard” sunt, pentru timpurile noastre, cu adevărat aberante, paradoxale, produsul unor agramați și a unor incompetenți profesionali.
3. Prin art. 613 alin. (1) din Codul civil „arborii trebuie sădiţi la o distanţă de cel puţin 2 metri de linia de hotar, cu excepţia acelora mai mici de 2 metri, a plantaţiilor şi a gardurilor vii.”.
Concluzia care se desprinde din aceste prevederi este că (1) arborii mai mici de 2 metri, (2) plantaţiile şi (3) gardurile vii” se pot planta distanţa de mai puţin de 2 metri de linia de hotar.
Pentru „arborii mai mici de 2 metri” și pentru „gardurile vii” nu sunt probleme de interpretare în legătură cu plantarea acestora la o distanţă mai mică de 2 metri de linia de hotar.
Probleme se ridică cu „plantaţiile”, pentru care, prin art. 613 alin. (1) din Codul civil, se prevede că acestea se pot planta și la distanţă la mai puţin de 2 metri de linia de hotar.
Nici prin „Codul civil”, nici prin „Legea nr. 348/2003 Legea pomiculturii” și nici prin „H.G. nr. 156/2004”  nu se definește noțiunea de „plantație”.
4. Prin art. 9 din Legea pomiculturii se prevede (sublinierile îmi aparțin):
„(2) Plantarea pomilor fructiferi din categoria pomi RĂZLEŢI în grădini şi curţi, precum şi în terenurile din extravilan se face respectându-se distanţele faţă de limita proprietăţii vecinilor, astfel:
a) la 2 m de răzor sau gard, pomi cu talie MICĂ;
b) la cel puţin 3 m de răzor sau gard, pomi cu talie MARE.”.
Probleme se ridică în legătură cu sensul și conținutul următoarelor noțiuni:
5.1) „pomi răzleţi”, ca noțiune la general și „pomi RĂZLEŢI în grădini şi curţi”.
5.2) pomi cu talie MICĂ;
5.3) pomi cu talie MARE.
4.1. În legătură cu pomi RĂZLEŢI.
Prin Anexa 1 din „H. G. nr. 156/2004” se prevede (sublinierile îmi aparțin):
„B. Sisteme de cultură.
4. Pomii răzleţi sunt pomi izolaţi care se găsesc în curţi şi grădini, pe aliniamentele drumurilor, la marginea pădurilor, pe păşuni şi fâneţe şi care nu prezintă importanţă economică.”.
Această definiție a „pomilor răzleți” este aberantă cel puțin din următoarele puncte de vedere:
4.1.1. Dacă „Pomii răzleţi sunt pomi izolaţi”, întrebarea care se pune este următoarea: care sunt pomii NEizolați? Există și pomi NEizolați, care nu sunt separați, care nu sunt despărțiți unii de alții, care nu se află la distanță unii de alții?
Prin ce este reglementată și cum se face „Plantarea pomilor fructiferi din categoria pomi NErăzleţi în grădini şi curţi, precum şi în terenurile din extravilan” ?
Deoarece milioane de oameni plantează arbori și pomi, atât în curți și în grădini, cât și în extravilan, legea ar trebui să conțină prevederi clare, pe înțelesul acestora, în special din punct de vedere al definirii sensului și a conținutului noțiunilor folosite și aceasta deoarece „Cunoaşterea cuvintelor conduce la cunoaşterea lucrurilor”. (Platon) și „Limba dă forma felului în care gândim şi ne determină la ce să ne gândim”. (Benjamin Lee Whorf).
4.1.2. Există „Pomii … care se găsesc în curţi şi grădini, … care nu prezintă importanţă economică.”? Pentru ce cheltuiește un om zeci ani, an de an, atâția bani, energie și timp pentru a cultive în curtea şi / sau în grădina sa pomi dacă aceștia nu au o valoare lor economică?
4.2. În legătură cu pomi cu talie MICĂ.
Nici prin „Codul civil”, nici prin „Legea nr. 348/2003 Legea pomiculturii” și nici prin „H.G. nr. 156/2004” nu se definește noțiunea de „pomi cu talie MICĂ”.
Numai din art. 613, alin. (1) s-ar putea deduce că „arborii mai mici de 2 metri” s-ar încadra în categoria de „pomi cu talie MICĂ”.
4.3. În legătură cu pomi cu talie MARE.
Nici prin „Codul civil”, nici prin „Legea nr. 348/2003 Legea pomiculturii” și nici prin „H.G. nr. 156/2004” nu se definește noțiunea de „pomi cu talie MARE”.
Numai din art. 613, alin. (1) s-ar putea deduce că „arborii mai mari de 2 metri” s-ar încadra în categoria de „pomi cu talie MARE”.
Dar acestea sunt „interpretări”, „deduceri” ale unor persoane, cu care alte persoane nu sunt de acord cu acestea.
Legea nu trebuie să se facă pe baza unor cuvinte cu înțelesuri diferite din cauză că „Cuvintele dau forma felului în care gândim şi ne determină la ce să ne gândim”. (Benjamin Lee Whorf).
5. Prin aceste exemple se demonstrează că Legea nr. 348/2003 a fost elaborată cu încălcarea gravă a prevederilor „Legii nr. 24 din 27 martie 2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative”, în special a celor cu privire la: Integrarea normelor metodologice în ansamblul legislaţiei (art. 12). Unicitatea reglementării în materie (art. 13). Evitarea paralelismelor (art. 15). Asanarea legislaţiei (art. 16). Sistematizarea şi concentrarea legislaţiei în coduri (art. 17). Încorporarea actelor normative în codexuri pe materii (art. 18). Activitatea de documentare (art. 19). Jurisprudenţa şi doctrina juridică (art. 20). Determinarea conceptelor şi noţiunilor (art. 24). Sistematizarea ideilor în text (art. 33). Stilul actelor normative (art. 34). Unitatea terminologică (art. 35). Referirea la alt act normativ (art. 37) etc.

Bibliografie

Vechiul Cod civil,  în vigoare până la data de 30 septembrie 2011. Acesta a fost abrogat prin „Noul Cod civil”, adică prin „Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 511 din 24 iulie 2009, în vigoare începând cu 1 octombrie 2011.
Noul Cod civil, adică prin „Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 511 din 24 iulie 2009, în vigoare începând cu 1 octombrie 2011.
Legea nr. 134 din 1 iulie 2010, republicată, privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial  nr. 247 din 10 aprilie 2015
Legea nr. 348 din 10 iulie 2003 Legea pomiculturii, republicată în Monitorul Oficial  nr. 300 din 17 aprilie 2008.
Hotărârea Guvernului nr. 156 din 12 februarie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii pomiculturii nr. 348/2003, publicată în Monitorul Oficial  nr. 149 din 19 februarie 2004.
 „Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 139 din 31 martie 2000.
Hotărârea Guvernului nr. 1226/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, publicată în Monitorul Oficial  nr. 716 din 23 octombrie 2007, art. 57 şi 58.
Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial  nr. 164 din 2 aprilie 2001.
Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 1067 din 17 noiembrie 2004.
Hotărârea Guvernului nr. 1.361/2006 privind conţinutul instrumentului de prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobării Guvernului – fără importanţă
https://renasterea.ro/ai-divergente-cu-vecinul-care-si-construit-casa-prea-aproape-de-ta-vezi-aici-ce-spune-legea-si-cum-sta-treaba-cu-ferestrele-ce-patit-o-timiseanca/
https://legestart.ro/care-sunt-cele-mai-intalnite-limite-legale-ale-dreptului-de-proprietate-privata/