nicolae dabija 280În podul școlii din Codreni locuia un liliac care dormea agățat cu capul în jos de o stinghie de sus. La recreații sau fugind de la lecții, ne urcam, fără de scară, unul  pe umerii altuia ca să-l vedem.
Bunica mi-a spus că el e un șoarece care a mâncat anafură. Multă vreme am crezut că șoarecilor care gustă anafură le cresc aripi.
„De unde o fi găsit șoarecele anafură în școală?!”, ne întrebam.
Până unul dintre colegi ne dumeri: „Din cărți”.
Despre oamenii care își petrec viața printre cărți se spune că ar fi „șoareci de bibliotecă”.


Iată, însă, că unor „șoareci de biblioteci” le cresc aripi.
Pentru că au consumat din anafora sfântă a cărților.
Lidia Kulikovski și-a legat destinul de cărți.
Toate zborurile ei interioare țin de lumea lor, de nesfârșirea ideilor, de bogăția cunoștințelor.
Viața domniei-sale e plină de evenimente, toate legate de bibliotecă: cărți lansate, cărți citite împreună cu Chișinăul, cu întreaga republică, cărți scrise despre alții, acestea din urmă fiind mai degrabă intuiții monografice etc.
 Orice fotograf, artist plastic sau scriitor care ar vrea să-i facă portretul își dă seama că acesta va fi complet numai dacă în preajma ei sau pe fundal vor fi niște cărți, multe cărți.
Mircea Eliade spunea: „Cine înțelege are aripi”.
Lidia Kulikovski a ajutat să le crească aripi mai multor generații.
Crezul ei este că nu poți convinge niște cititori să citească o carte, dacă nu ai citit-o tu mai întâi.
Ea e un bun cititor, care pătrunde textele, contextele, pretextele, subtextele unei cărți.
Omul Cărții, așa îi spune toată lumea care o cunoaște.
Am avut ocazii să lucrăm împreună asupra unor cărți.
M-a impresionat mereu competența, enciclopedismul Doamnei Bibliotecare, care cunoaște pe alocuri operele și biografiile scriitorilor mai bine decât și le cunosc aceștia.
Azi, când internetul a lărgit, dar și modificat noțiunea de bibliotecă, iar însăși biblioteca a căpătat altă dimensiune, Lidia Kulikovski a subordonat noile tehnologii lecturii, menite să o diversifice și să o generalizeze.
 Lidia Kulikovski își ajută cititorii să creadă în Măria Sa Cartea, convingându-i că cine descoperă bucuria lecturii nu poate fi singur, că o carte în care te regăsești te poate face fericit, iar bibliotecile unui neam îl face să fie neam luminat, împlinit sufletește și așezat cu fața către viitor.