giuca2Inundare

Gândul la tine
Îmi încălzește inima
Și mi-o luminează deodată.
Toate păsările inimii
Își inaltă  trilul in cor
Ca o revarsare de ape.
Mi se limpezesc
Ferestrele sufletului
Si mă inundă lumina.
Cântecul inimii
 Devine șoptit si dulce


Ca un vals  picurat
Și totul se învăluie
În dorința de a te vedea
De a-ți asculta floarea ochilor
Țesând  trăiri în cuvinte.

Pasăre de azur

Ești pasărea mea
cu aripi de azur
ce gândul
îmi îndreaptă spre stele.
În tine eu simt
Frumosul vibrând
 și atinse-s și aripile mele.

În mine se șoptește

De ce mi te-ai cuibărit
În minte și-n inimă
Tu, pasăre de azur?
Când te privesc
cum iți desfășori
aripile albastre,
mă inundă lumina
ce arde ,
ce crește,
ce mă sufocă.
De ce oridecâteori
vreau să mă depărtez,
Să neg, să uit
Să-mi caut altă cale,
Mă reîntorc
La oglinda zâmbetului tău
La porțile ochilor tăi
și stau mută
și aștept...?
În fiecare zi
Gândul  îmi șoptește de tine.
Învață-mă limba ta
Tu, frumusețe despletită
a azurului!

Liniște

Liniște...
Și plouă în liniștea
Ce-ți învăluie tâmpla.
Inima, bate în miezurile calde
Ale ochilor tăi.
Stele
În convoi aurit
Picură pe gene.
Zâmbetul,
Înflorește în noi
A tăcere, a cântec, a dor.
Iar ochii tăi
Sunt primăvara cerului.
Călător...

Cântec

Lui, lui  și iară lui.
Suflete  te leagănă
Pe o piatră, pe un pai
Pe un fir de jar  sau  nai.
și ste dă de-a berbeleacul,
poate c-oi găsi eu leacul,
ori te-oi vinde pe o pană
nazdrăvană.

Lui, lui și iară lui.
Cadă frunza plopului,
Plopului drăguțului,
și te-acopere-n rugină,
 să te atingă cu lumină,
Pe o floare de sulfină,
și să-ți stâmpere aleanul și colindul
potopindu-l.

Lui, lui și iară lui.
Că mi-e sufletul cățui,
umblă noaptea pe răzoare,
și nu-i pasă de răcoare,
și are-n plete lăcrămioare
și e-n pas de a-nflori
și e rostul de-a nălbi
ș-a iubi.

Lui ,lui și iară lui.
Cântec suflețelului
Iară lui.

Vis de primăvară

Lângă firul ierbii
Aud coasa plângând
A dor și a trudă.
Lângă firul ierbii
Mi-am plecat tâmpla
Să ascult
Inima pământului înflorind.
Lângă firul ierbii
Ochi duioși de căprioară
S-au înrourat în amurg.

Mireasma nopții

Mângâie pletele ierbii
Iarba șoaptelor și-a trudei
Iarba pământului
Iarba foșnitoare a sufletului
Iarba amintirii.
Glasul nopții vibrează
În  rădăcini.
Seva pământului
Înfiorând  pletele  ierbii
În dansul despletit și cald
Al visului.