berciuEste o fetiță crescută cu multă dragoste, de mama ei, Manuela.Trăiesc împreună de multă vreme, de când părinții au divorțat.Eva nu știe prea multe despre tatăl ei, acesta o caută uneori telefonic, fiindcă locuiește într-un oraș nu prea apropiat.Dar convorbirile lor sunt scurte, nu știe niciunul ce să îl întrebe pe celălalt.Cât a fost mică, mică, adică imediat după nașterea ei, Manuela mama, a dus-o la părinții ei, la țară,fiindcă ea era încă studentă.  
 Se cunoscuse cu Dan, cînd era în anul doi. Singură nu știa ce să facă prin oraș, așa că s-a înscris în ansamblul de dansuri al Universității. Aveau repetiții de două ori pe săptămână, motiv temeinic să iasă din cămin și să facă o plimbare prin oraș. La repetiții se simțea  bine, erau toți tineri și veseli, cu un antrenor priceput. După două repetiții la care nu a avut partener, a fost îndemnată de antrenor să formeze o pereche, cu un tânăr plăcut la vedere, doar cam tăcut, poate din cauza timidității.

La început nu vorbeau unul cu celălalt, doar erau extrem de atenți să respecte toate indicațiile primite.Apoi s-au cunoscut, ea era Emanuela, chemată de cunoscuți ca Ema, Manu, ori Ela, iar el era Dan, pur și simplu. Ea studentă la istorie, dorea să devină profesor, iar el studia, era deja în anul patru la construcții, dorea să fie inginer construcții-drumuri și poduri.După câteva  repetiții, Dan nu s-a despărțit de ea la colțul străzii ca de obicei, ci i-a propus să se plimbe pe o alee prin parcul pe lângă care treceau.Era un timp tare frumos, te îndemna să nu te grăbești să intri într-o clădire, chiar dacă acolo era casa ta. Au vorbit despre familiile lor, Manu se considera orășeancă, fiindcă făcuse și liceul în oraș, iar comuna în care se născuse era aproape de oraș.Dan era dintr-un oraș mai depărtat și mai mic, acolo dorea să se întoarcă când va fi inginer, acolo locuia acum tatăl său.
S-au simțit bine împreună, așteptau acum mai motivat repetițiile de dans, fiindcă de fiecare dată se plimbau, din ce în ce se prelungea timpul petrecut împreună.Dan i-a mărturisit într-o zi, că se gândește mult la ea când nu sunt împreună, că ar vrea să fie mai mult timp împreună, ...A întrebat-o dacă ar fi de acord ca el să stea în chirie undeva, unde ea ar putea veni la el de câte ori ar vrea. Manu a fost încântată, fiindcă timpul începuse să se răcească și trebuiau să își scurteze plimbările, iar ei ar fi dorit să fie mai lung timpul petrecut împreună.
Dan a găsit o cameră pe care a închiriat-o, gazde fiind o familie de tineri, cu care s-au împrietenit repede. Manu a început să se simtă mai confortabil acum în camera cu Dan, decât la cămin. Era atât de îndrăgostită, încât a vorbit numai despre Dan, când a mers să se întâlnească cu mama ei.  Aceasta a fost de acord să îl cunoască.
Apoi au cunoscut-o părinții lui Dan pe Manu, au plăcut-o mult. Fiindcă era deja în anul cinci, Dan a sugerat că ar vrea să fie căsătoriți când el termină studenția, iar ea mai are doi ani în care va fi departe de el. Așa s-a și întâmplat, s-au căsătorit și au sărbătorit evenimentul împreună cu prietenii din echipa de dansuri  și colegi.
A început anul patru pentru Manu, acum căsătorită, dar singură, Dan venea doar la sfârșit de săptămână, de două ori pe lună. Se întâlneau la prietenii la care fuseseră în gazdă, timpul petrecut împreună trecea mult prea repede, Dan venind obosit, petrecea mult timp în pat, dormind. Apoi Manu a aflat că va fi mămică, și a început să fie preocupată mai mult de cum se va schimba viața ei, iar oarecum relația lor s-a temperat. Lunile de sarcină au trecut, împreună cu examenele și pregătirea disertației, iar înainte de a obține diploma, Manu a născut-o pe EVA, fetița ei sănătoasă și dragă. Dan a venit , dar Manu a observat cu tristețe că el nu e atât de fericit că o are, așa cum ar fi crezut ea că e normal. Eva a rămas să fie îngrijită de bunica ei, Manu s-a întors să termine studenția, iar Dan s-a întors în orașul său, la muncă.  
Lucrurile însă nu se întâmplau așa cum și-ar fi dorit Manu. Dan nici nu aducea vorba despre apropierea lor ca să fie o familie adevărată, el se simțea mulțumit acolo departe de ele, venea doar în vizită. Manu s-a mutat în camera care fusese a lui Dan, cameră în care ea a crezut că e fericită, și a început să lucreze ca muzeograf, fericită că are această oportunitate de a face ceea ce îi place mult. Dorea mult să reușească să aibă un apartament al ei, în care să locuiască cu Dan și Eva. Părinții au ajutat-o financiar, Manu s-a mutat în apartamentul cumpărat, dar Dan nu era dispus să plece de la locul de muncă pe care îl avea, unde avea un salar bun și era respectat ca un bun profesionist,  Au trecut doi ani de discuții și amânări din partea lui Dan, Eva crescuse deja, putea fi adusă să fie împreună cu Manu. Era posibilitatea de a fi dusă la cămin cât era Manu la muzeu, dar apoi ar fi putut fi mereu împreună. După o ultimă discuție cu Dan, Manu a gândit că e cazul să divorțeze, între ei nemaifiind decât niște relații prea reci, după părerea ei. Bănuia că el are o relație acolo unde lucrează, nu a încercat să rezolve altfel, i-a propus să se despartă și el a fost de acord.
Așa a început o viață nouă, împreună cu fiica ei, Eva. Manu simțea  că Eva este cea mai importantă ființă din lumea întreagă pentru ea, a considerat-o de la început ca cea mai bună prietenă. A crescut-o cu multă responsabilitate, încercând să o pregătească cât mai bine pentru viață. Eva era frumoasă fizic, dar devenea imediat plăcută, prin felul ei de a fi. Nu vorbea aproape deloc, doar asculta cu atenție ceea ce se vorbea în jurul ei, dar dacă i se cerea părerea , știa să și-o exprime concis, convingător, clar. Avea rezultate foarte bune la învățătură, îi plăceau toate materiile, participa cu mare bucurie la activitățile cu colegii, lua diplome la concursurile la care participa. Își iubea mama, credea ferm că e cea mai bună prietenă a ei, discutau împreună despre orice. Un singur subiect părea TABU, ..nu reușea să afle dece s-au despărțit părinții ei. Credea că ei s-au iubit, s-au căsătorit crezând în relația lor, în viitorul lor împreună... A tras în timp concluzia că numai tatăl putea fi vinovat, întrucât deși trecuseră mulți ani de atunci, mama nu avusese nici măcar o încercare de relație cu un alt bărbat.Poate că și de aceea, erau relativ încordate, adică fără sentimente din partea ei, relațiile sporadice cu tatăl ei.
Eva mergea des la mama ei la muzeu, petrecea mult timp printre exponate. Poate că de aceea, nu a fost surpriza prea mare pentru Manu, când Eva a zis că ar vrea să devină arheolog. A început să se pregătească intens pentru admiterea la facultate, aveau convorbiri, dezbateri lungi pe teme care le erau comune și dragi ambelor, ei și mamei.
Admiterea nici nu a fost grea, zicea Eva, după ce s-au afișat rezultatele. Drept recompensă, au stabilit să meargă într-o excursie în Turcia, unde puteau să vadă multe șantiere arheologice cu dovezi din vremuri dedemult, dar și să se relaxeze în stațiunile minunate, aflate la tot pasul. Au avut trei zile în ISTANBUL, unde au vizitat palate. moschei și minarete, apoi în Efes, au vizitat piața și templul lui Domițian, fântâna lui Traian, templul lui Hadrian, calea din marmoră, biserica sfintei Fecioare Maria, templul lui Artemis, casa Maicii Domnului și muzeul.  Vremea a fost minunată, au revenit cu gândul că vor repeta astfel de vacanțe.
Au început cursurile la facultate, Eva s-a acomodat ușor la viața de student. Îi plăceau mult cursurile, le recitea și le comentau împreună cu Manu, aceasta era fericită, i se părea că e din nou studentă. Totul era în ordine, Manu aștepta cu emoții ziua în care Eva îi va vorbi mai multe despre un băiat, care îi va părea interesant, ...Și a venit ziua aceea, în care Eva a vrut să vorbească parcă mai mult despre un coleg dintr-un an mai mare, care a venit în grupa lor ca să îi organizeze în vederea unei ieșiri în teren. Îl chema Emil, și, parcă se potrivesc doi de E, ..a punctat Eva.
-E cu doi ani mai mare, dar s-a purtat foarte frumos cu noi, de parcă eram egali.Ne-a prezentat toată acțiunea, apoi ce sarcini va avea fiecare. Pe mine m-a numit ajutorul lui, relația dintre el și colegii mei se va desfășura cu ajutorul meu. Orice probleme ar apare, colegii mi le vor semnala mie, iar eu i le voi prezenta lui, îi ciripește Eva încântată mamei.
Așteaptă cu nerăbdare să treacă zilele, va fi o experiență nouă, fiindcă nu a mai fost fără mama nici măcar o noapte, nu a fost nici în tabară cu corturi, va fi întâlnirea în fapt, cu meseria aleasă.Și, ....va fi cu Emil.
Manu e puțin surprinsă de viteza cu care se întâmplă lucrurile. O roagă pe Eva să îl invite pe Emil să viziteze împreună muzeul în care lucrează ea, fără să îl avertizeze că e acolo mama. Vrea doar să îl vadă, să își formeze o părere despre el, să îl simtă ce fel de om este. Emil trece cu bine peste această probă, fără să își dea seama că a fost atent observat.Se simte bine, îi place tot mai mult această colegă, care e dornică să devină arheolog, așa ca el.
Are loc ieșirea în teren, vreme de o săptămână, sunt departe de civilizația actuală. Toate se desfășoară  conform planului, Eva s-a simțit „acasă”, și-a îndeplinit cu sârg sarcinile, se întoarce fericită să îi povestească tot ce s-a petrecut, lui Manu.Evident, Emil e personaj principal.
Emil îi propune Evei să fie prietena lui, să fie prezentat mamei sale, astfel ar putea fi mai mult timp împreună, mama ar vedea că poate avea încredere în el. Lucrurile se desfășoară normal, Emil și Manu se simpatizează reciproc.Emil găsește o explicație:
-Amândoi, și eu și Manu te iubim pe tine, Eva!
Toate par în ordine....Emil cere permisiunea să își invite tatăl să le cunoască pe Eva și Manu. Stabilesc o zi și o oră la care se vor întâlni toți patru, într-un parc lângă care e un restaurant, în care vor intra împreună. Eva ajunge prima și dându-și seama de asta, caută o bancă pe care se așează. După o vreme, îl vede pe Emil, dar o cuprinde o stare de tristețe când vede că alături și împreună cu el, e tatăl ei.
-Nu înțeleg ce caută tatăl meu aici!  De unde îl cunoaște pe Emil?  Dece nu e aici tatăl lui Emil?Dece se amestecă tata în relația mea cu Emil?
Când o vede pe mama ei, Eva îi iese înainte și îi propune să nu mai intre în parc, fiindcă ar urma o întâlnire nedorită cu fostul soț, iar tatăl lui Emil nu a venit încă. Manu o ascultă, încearcă să afle un înțeles acestei întâmplări, amândouă sunt bulversate. Se întorc acasă. Nu răspund la telefon, deși Emil sună de multe ori.
Eva așteaotă ziua următoare cu nerăbdare și tristețe, nu știe ce va afla de la Emil. Dar, Emil vine îngrijorat, să afle dece nu au venit ele să se întâlnească cu el și tatăl lui.
-Se pare că treburile sunt mai încurcate decât ne-am fi putut imagina: bărbatul cu care ai venit la întâlnire e tatăl meu!
Acum e rândul lui Emil, să rămână fără vorbe! Credea că își cunoaște tatăl , că sunt prieteni buni, ...cum i-a ascuns că are o fiică, care e sora lui, arâția ani? Își dorește o clarificare, nu amână rezolvarea ci urcă în primul tren cu care poate ajunge la tatăl său.
Între timp, Manu concluzionează că nu a greșit când a divorțat, ...a  văzut cu ochii ei dovada că Dan a înșelat-o.Nu i-a povestit nimic din trecutul său, nici ce era mai important, ...că are un copil. A părut ușurat când ea a propus divorțul.
Emil ajunge acasă, neliniștit de ceea ce va afla.
-Cum sunt eu copilul tău, mai mare decât Eva și cu toate acestea, tu te-ai căsătorit cu Manu? Cine și unde e mama mea?...sunt primele întrebări pe care Emil i le pune tatălui său.
Dan nu răspunde imediat, încă pare a căuta forma pe care să o folosesscă, pentru a-i arăta lui Emil, cum s-au petrecut lucrurile.
-Când te-am infiat, erai prea mic să primești explicații!
-Nu ești tatăl meu natural?...O, o! Unde sunt părinții mei? Cine sunt?...abia mai poate articula, Emil.
-Părinții tăi erau vecini ai părinților mei, puțin mai mari ca vârstă decât mine, dar eram buni prieteni.Ne petreceam tot timpul liber împreună. De câte ori veneam acasă în timpul studenției, ieșeam în excursii, împreună cu fiul lor mititel, drag nouă tuturor. A fost însă o zi, în care s-a întâmplat o nenorocire.Eram în mașina lor, eu conduceam atent pe drumul spre casă. Un șofer  a făcut o depășire fără să se asigure , chiar cînd era în dreptul mașinii noasre a acroșat o mașină care rula în sens invers. Mașina noastră a fost avariată total, pasagerii din spate părinții tăi au fost aruncați departe din mașină, eu am fost eliberat de cei de la SMURD dintre resturile mașinii, singur tu Emil, care era bine ancorat cu scaunul tău între scaunele din spate, nu ai pățit nimic.
-Emil, ai fost luat să fii crescut de singura bunică care trăia, mama tatălui său. Eu am ieșit din spital fără urme , dar cu gândul la copilul care a rămas în viață împreună cu mine. Părinții mei au fost de acord să mă ajute până termin studenția, să te îngrijească ei, iar înte timp credeam că am să o conving pe Manu ca tu să faci parte din familia noastră. Era o răceală între noi în vremea aceea, ea fiind nemulțumită că nu încercam să mă mut să fiu alături de ea, credea că o femeie mă atrage mai mult decât ea. I se părea că nu sunt destul de atent, de tandru, că eram schimbat față de felul cum mă purtam la început relației noastre. Nu am reușit să îi vorbesc despre tine.
De aceea mi s-a părut mai simplu să accept propunerea ei de a ne despărți. Și astfel, treptat noi am devenit o familie, eu am crezut că e mai bine pentru tine, să mă crezi ca sunt tatăl tău.
Emil, după ce își ascultă cu atenție tatăl, ...care nu îi e tată de fapt, formulează concluzia care il face fericit..
-Deci, nu suntem frați, eu și Eva! Să mergem împreună să le spunem și lor care e situația.
Sfârșitul e fericit: cei doi tineri își pot construi  viitorul împreună, iar Manu și Dan, mai înțelepți acum și fără secrete, se pare că vor  urma exemplul lor.