gaftVinovații fără vină

Pentru simpla rătăcire
A strămoșilor, odată
Răs-platim o viață întreagă
Și plătește lumea întreagă

Cei ce în Sfânta Grădină
Se plimbau nestingheriți
 Viețuind in făr' de vină
Traiul primilor făcuți



Si doar noi cei făr' de aripi
Alungați am fost de Sus
Pentru simpla jinduire
A fructului interzis


            Lacrima sufletului

Când steaua mea din Carul Mare ai fost
Credeam că viața fără tine, n-are rost
Și nu as fi vrut nicicand sa cazi din cerul meu
Ziceam, pustie-i viața, fără glasul tău

Iar chipul tău cu ochii-ți de smarald
Ce mă faceau să zbor și să mă scald
În mările - ți din geana ta
Cu sufletu-ți în palma mea

Pe aripa sufletului meu
Vroit-am să-ți aduc un mic cadou
Un gând curat ca un izvor
Pe-al carui unda aș fi lăsat să cadă in zbor

O lacrimă din tot ce am trăit
Sa te cuprindă cu al meu alint
Și - o mică rază sa te lumineze
În sufletu-ne pacea să ni se așeze



             Meditație

Cu fiecare clipă îmbătrânim câte putin
Ireversibilă e calea dintre leagăn si mormânt
Speranța e in ce lasam in urmă , pentru viitor
Spre a face asta lume, mult mai bună


O casa, un pom sadit, o floare
Sau o fantana pusa undeva, din intamplare
O poezie, sau un cantec potrivit
Din sufletul acelui ce a simtit
Ca vrea sa lase, urma pe pământ
Celor ce dupa el vor fi mergând


Un nume asezat pe o carte
Urmasilor să - l ducă mai departe
De neuitarea si de nemurirea noastra
Privita, prin a sufletului lor fereastră