babiciuPoem

Sunt fugar într-o beție a cuvintelor selecte
Mă consolez cu ideea de a nu fi un poet amăgitor,
Știu ca de fiecare dată voi lua Premiul Nobel
într-un ritm suprinzător.
Nu cunosc nici-un poet ireductibil
Speranțe fug în pași amețitori
Afirm multe mistere necunoscute
Răstalmacind cuvinte fugare
Ce face slova o limbă de lemn


A inimii deșarte.
Poeții modești își arată talentul
Mai mult de calitate excentrică
Urcă pe scara poetică
Prea sus
Și i-au Premiul Nobel.
Uniunea Scriitorilor a devenit,
institutia lumii literare
Tiparul superiorității poetice
Dogma cunoașterii tainelor și
misterelor poetice.
Poezia a devenit o componentă sacră a literaturii
Fără poezie sufletul omului devine sărac
Și pierde o parte din cunoașterea literara.
Fără poezie trăim într-un univers straniu
al necunoașterii,
Al rătăcirii într-o lume literar imcompletă
Literatura fără poezie ar fi ca o lume fără fond
O lume fără sperante,fără rost.

Un gând al lumii stranii

Trăim într-o lume stranie
Străină de propria noastră viață
Nu trebuie să ne pierdem speranța
Lumea a devenit reală
Dintr-o lume ireală
Ne obișnuim cu gândul
Că vom trăi mulți ani
Cu această formă de viată
Uneori stranie,alteori reală
Planeta s-a depopulat rapid
Parcă au dispărut toți
Din spectrul real al vieții,
Ei doar și-au luat o pauză de meditație
Dar vor reveni din nou
Să se întâlnească cu planeta
Demult ramasă singură si oftează,
Că locuitorii ei au părăsit-o,
O vor iubi,o vor respecta
Și nu o va jefui,
nu o va fura de resursele terestre,
Planeta iar se va supăra,
Sau va rămâne prietenă cu omul.
 
De ce ne mor artiștii?

Artiștii nu mor că sunt batrâni,
sau uitați,
Ci mor că nu au fost valorificați,
Prea mult decat ar trebui să fie,
Ei au dat lumii un tezaur cultural
Au strâns anii întregi de creație artistica
Au obținut un album al muncii artistice.
Fără artiști,lumea culturală ar fi,
Ca un stat fără instituții de prestigiu.
Ar avea un gol imens în cultura sufletului românesc
Cultura trebuie să existe mereu și să fie prețuită
Cultura reprezintă sufletul neamului românesc
Cultura este instituția de bază a culturii si educației unui popor
Fără cultură,artiștii,și educatia unui popor dispare.

De ce m-am născut poet?

Poetul nu s-a născut din obligație,
El își exprimă stările sufletești,trupești,emoționale,
Într-un curs de cuvinte adăugate prin strofe,versuri,măsură,ritm,rimă.
Își expune propriile gânduri într-o formă existențială a universului
O imaginație bogată în idei si opinii,
Cultivată pe parcursul anilor de studii poetice
Se naște o poezie cu tonalitate perfectă,
Dă naștere unui monstru artistic,
Parcă desprins din poeziile lui Eminescu sau Arghezi
Titanii poeziei clasice si nemuritorii literari
Poeții critici parcă nu mai dau critica,
Rămâne totul o perfecțiune poetică
De secole întregi de la apariția poeziei.

Lumea în care trăim

Lumea în care trăim nu este un loc perfect,
unde sa fii o ființă perfectă,
Spațiul geografic care delimitează spațiul terestru de cel aerian,
Este un spațiu nemăsurat in calculele matematice geofizice
Pământul este un tărâm misterios ce poate da erori matematice
Pământul ascunde multe mistere ce natura ființei umane nu le poate cunoaște.
Omul are puteri limitate in conștientul său
Omul este lucrarea divină a lui Dumnezeu
Dumnezeu ne-a dat rațiune,trup,suflet,
Dumnezeu a creat multe locuri ascunse ce omul nu le-a atins niciodata
Dumnezeu nu a creat natura pacatoasă a omului
Defectul uman s-a produs datorită păcatului produs de îngerul Lucifer
Omul a devenit imperfect prin neascultarea de porunca lui Dumnezeu in grădina Edenului.