chCitind versetul din Biblie, redat și în titlul acestui articol, orice bun român simte că este învrednicit să se adreseze semenilor săi, patrioți autentici, oameni simpli sau cu studii înalte, care trăiesc și muncesc în deplină corectitudine și profesionalism, cu o minte modestă sau strălucită, dar pusă în slujba binelui României, și să le reamintească faptul că majoritatea elitelor noastre conducătoare sunt invalizi: nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt nimic din interesele și din durerile poporului.
„Se trag pe sfoară unii pe alţii şi nu spun adevărul; îşi deprind limba să mintă şi se trudesc să facă rău.” (Biblia, Ieremia 9:5)
Că s-a furat ca în codru, că s-a distrus avuţia naţională în folosul străinilor, că s-a năpăstuit ţărănimea, că s-a introdus politicianismul în administraţie, în învăţământ, în sănătate şi în toate sferele vieţii economice şi sociale, că s-a distrus specificul naţional – de toate aceste crime împotriva siguranţei statului şi de toate aceste atentate contra fiinţei neamului nostru, se fac vinovate aceste „elite conducătoare”, dintre care cele mai multe se află în conducerea statului de circa 30 de ani.


„Căci Eu ştiu că nelegiuirile voastre sunt multe şi că păcatele voastre sunt fără număr: asupriţi pe cel drept, luaţi mită şi călcaţi în picioare la poarta cetăţii dreptul săracilor”. (Biblia, AMOS 5:12).
Clasa noastră conducătoare, care are frânele destinului românesc de 30 de ani, se face vinovată de cea mai gravă trădare în fața istoriei și prin aceea că a făcut și face numai ce-i stă în putinţă pentru a-şi căpăta şi a-şi menţine puterea, inclusiv prin vânzarea țării și a interesului naţional.
„Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara. Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre, la cei din alte ţări! Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca nişte văduve. Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim. Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire şi, când obosim, nu ne dau odihnă.” (Biblia, Plângerile lui Ieremia 5:1-5)
Elitele noastre conducătoare gândesc numai la averile pe care le pot agonisi, la ambiţiile pe care şi le pot satisface, la orgiile lor.
„Am mai văzut sub soare că în locul rînduit pentru judecată domneşte nelegiuirea şi în locul dreptăţii este răutatea”. (Biblia, Eclesiastul 3:16)
Marea lor crimă mai stă şi în milioanele de conştiinţe ucise și în faptul că măcar acum, când încă mai este timp, nu înţeleg să se pună în slujba ţării.
„Căci mâinile vă sunt mânjite de sânge şi degetele, de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni şi limba voastră vorbeşte nelegiuiri. Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuie pe lucruri deşarte şi spun neadevăruri, zămislesc răul şi nasc nelegiuirea.” (Biblia, Isaia 59:3-4).
Clasa noastră conducătoare, tot mai puţin românească, politizată până în măduva oaselor, se comportă ca şi când am avea înaintea noastră o sută de ani de pace şi de prosperitate, ca şi când ipocriții și falșii noștri „prieteni și aliați” ne-ar fi fraţi adevărați, ne-ar fi unchi şi naşi, ne-ar fi rude apropiate, ne-ar fi cu toţii de bună credinţă şi ne-ar dori numai binele.
„Cei ce povăţuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi.” (Biblia, Isaia 9:16).
Românul de altădată, cu cele şapte inimi în pieptul de aramă, a ajuns un biet sărman care se luptă ca să-şi păstreze măcar o inimă obosită şi bolnavă, care bate tot mai rar şi tot mai stins.
„S-a dus bucuria din inimile noastre şi jalea a luat locul jocurilor noastre.”. (Biblia, Plângerile lui Ieremia 5:15).
Dar cârmacii incapabili și trădători de neam și de țară stau surâzători la cârmă, de circa 30 de ani, ca si când nimic nu s-ar întâmpla.
„Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse.” (Biblia, Ieremia 9:8).
Elitele conducătoare se fac că nu văd că nu prea mai avem nimic al nostru în această ţară, care pe alocuri nici nu mai pare românească.
„Grozave lucruri, urâcioase lucruri se fac în ţară.”. (Biblia, Ieremia 5:30).
Uneori, când sunt bine dispuşi, cârmacii noştri ne spun (1) că n-are importantă faptul că străinii au acaparat în cea mai mare parte România, (2) că ei, străinii, sunt oameni muncitori, eficienţi şi inteligenţi şi, (3) că dacă fac avere (pe bogăţiile şi pe munca noastră), averile lor rămân tot în ţara noastră.
„Atunci vă veţi aduce aminte de purtarea voastră cea rea şi de faptele voastre care nu erau bune; vă va fi scârbă de voi înşivă din pricina nelegiuirilor şi urâciunilor voastre”. (Biblia, Ezechiel 36:31).
Dacă aşa stau lucrurile, de ce nu ne-am preda cu totul la aceşti străini (să nu mai fim numai colonizaţi), căci ei sunt muncitori, eficienţi şi inteligenţi.
„Vai de cei ce rostesc hotărâri nelegiuite şi de cei ce scriu porunci nedrepte, ca să nu facă dreptate săracilor şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor şi să jefuiască pe orfani! Ce veţi face voi în ziua pedepsei, şi a pieirii, care va veni din depărtare peste voi? La cine veţi fugi după ajutor, şi unde vă veţi lăsa bogăţia?” (Biblia, Isaia 10:1-4)
Clasa conducătoare de după 1989 nu numai că nu este îndurerată de faptul că am ajuns să nu prea mai avem nimic al nostru în această ţară, că ţara noastră nici nu prea mai pare românească, dar vorbeşte chiar laudativ despre calităţile străinilor care ne acaparează.
„Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse.” (Biblia, Ieremia 9:8).
Un neam a cărei clasă conducătoare gândeşte astfel, nu mai are mult de trăit, nu mai are însă dreptul să se măsoare cu istoria…, nu mai are loc în istorie.
„Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine, şi nimeni nu ia aminte că din pricina1 răutăţii este luat cel neprihănit. (Biblia, Isaia 57:1)
După ce România nu va mai fi nici România adevărată, şi nici a românilor pur sânge, acaparatorii vor avea grijă să ne falsifice și istoria, să facă astfel încât, peste generații, să nu se mai ştie nici care au fost acești „cârmacii incompetenți și trădători”, care s-au făcut unelte în mâna lor.
„Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig; de la proroc până la preot, toţi înşală.” (Biblia, Ieremia 5:13)
Şi asta e destul pentru românii adevărați, atâția câți mai sunt, ca să înceapă să plângă. Dacă mai pot şi dacă nu s-au resemnat și aceștia că trăiesc într-o Românie care nu mai este a românilor.
„Ţineţi minte aceste lucruri şi fiţi oameni! Veniţi-vă în fire, păcătoşilor.” (VT/C23. Isaia 46:8).

„Cine are minte, să ia aminte!”.   „Cine are urechi de auzit să audă”. (Biblia, Matei 11:15)   Amin!!!