Garofita 1Mai zilele trecute am primit de la ţărmul Mării Negre două volume de poezii de la prietena noastră, a maramureşenilor - Garofiţa Jianu. De ce spun aceste cuvinte? Pentru că poeta constănţeană este prezenţă activă în proiectele literare maramureşene: ale Editurii „eCreator” manageriate de editorul şi poetul Ioan Romeo Roşiianu, în antologiile coordonate de poetul Vasile Bele, Nelu Danci şi subsemnatul, în dialogul cultural de la Ulmeni a „Caravanei literare”.
Primul volum de versuri se numeşte „Ţărmul unui vis”, Editura „Pin” Iaşi, coperta şi ilustraţiile sunt realizate de graficianul Mihai Cătrună, cu o prefaţă semnată de Vasilica Mitrea şi Elena Volcinschi. Acest volum este al IV-lea pentru poeta Garofiţa Jianu, precedentele fiind: „Iubita cu nume de floare”, Editura „Coresi”(2017); „Iubirea mea îţi aparţine”, Editura „Liric Graph” (2018); „Când visele prind aripi”, Editura „Liric Graph”(2018). Se pare că poeta a iubit intens în 2018 deoarece propune cititorilor două cărţi de poezie într-un singur an! După cum puteţi deduce din titlurile enumerate mai sus, Garofiţa Jianu este o îndrăgostită incurabilă, minut de minut, secundă de secundă (chiar dacă dragostea trăită la cote maxime îţi dă uneori bătăi de cap) de persoana iubită, de mare, de frumosul din jur, de natură, de familie şi prieteni, de ţara numită Românie.


Acest volum „Ţărmul unui vis” este tonic şi trist uneori,  prin versurile clasice propuse, prin temele alese, prin versurile sincere, care ba mângăie, ba ard sau îţi mistuie sufletul.
Prima poezie din volumul este „Vise în noapte”, în care poeta ne arată că persoana iubită reprezintă începutul şi sfârşitul pentru ea: „...Totul începe cu tine!/Un bărbat de poveste în poveste!/(...)Priveam uimită, cum tu, cu un singur pas mi-ai cuprins/trupul într-o îmbrăţişare, care nu avea nici o legătură cu/realul, cu ceva vulgar sau impus!/Mi-am rezemat capul de pieptul tău şi lumea s-a oprit în loc.../Aş fi rămas acolo o veşnicie!”.
Pentru poetă iubirea este un sentiment care îi cuprinde cu putere toată fiinţa, aşa cum putem să remarcăm în poezia „Mai ştii?”: „Mai ştii, cum e să uiţi, îndrăgostit, cât este ceasul?/Şi să te rogi tăcut, ca timpul să-şi oprească pasul?/Mai ştii, că mi-ai lăsat ca amintire ploi în suflet?/Mai ştii, cum e să porţi pe buze taina unui cântec?//Cum e, să te topeşti în braţele ce te-adorau?/Clipelor noastre de iubire şi îngerii cântau!”.
Apogeul dragostei, iubirea dorită, perfectă va veni doar atunci când: „Vom atinge împreună secunda, când tu voi fi eu/O singură inimă, plină de iubire vie, mereu/Veşnic mă va încălzi privirea ta seducătoare/Dacă nu ai ştiut, acum ştii, îmi eşti unicul soare!” („Voi fi cu tine”).
Tot iubirea este vibrează şi în poezia „Tu şi eu...simplu”: „ Tu şi eu, atât de simplu, ne-am zâmbit fără să ştim/Că uniţi de legea firii, împreună o să fim/Viaţa ne aşează-n forme după suflet şi simţire/Iar noi doi, aşa cum ştim, suntem mare de iubire!”
Dar iubirea poate fi crudă uneori, neînţeleasă de persoana căruia te dăruieşti, aşa ca-n poezia „Poate că...”: Vine-o vreme când iubirea se destrămată-n mii de umbre/Când fantomele trecute îţi zâmbesc cu tente sumbre./Visul meu dansează trist într-o noapte de cuvinte,/Ştiu că mă iubeşti şi-o viaţă ai să mă păstrezi  în minte.//Mi-au plâns lacrimile toate într-un univers prea rece!/Îmi răsună ades în minte: totul vine, totul trece!”.
Poeta Garofiţa Jianu, asemeni tuturor, s-a îndrăgostit de Marea Neagră „vecina ei de cartier” şi reprezintă muza ei pentru suflet: „Fata cu cosiţe spumă şi cu ochii puri albaştri/A înduioşat o lume, o slăvesc pe cer şi aştri!/Ea, iubita despletită, capricioasă, neîmblânzită/Ne priveşte fără teamă ştie cât e de iubită!//Ştie valul, tânguirea stelelor căzute pradă/Simte marea, nemurirea ochiului ce vrea să vadă!/Spuma valurilor? Doruri! O dantelă cu parfum/Poartă, pentru cei ca tine, ce renasc din propriul scrum!” („Marea”).
Pentru iubire, poeta apelează de multe ori la puterea divină, la Dumnezeu: „Dorul  tău, o torţă vie, drumul doar mi-a luminat/Dar tăria şi puterea numai Dumnezeu mi-a dat!” („Doamna visurilor mele”) ori „Nu mă cert cu tine, Doamne, socoteala tu o ştii!/Doar te rog, să faci minune, sufletul să îmi învii/Am murit atunci, odată, şi mă doare încă rău/Numai Tu ştii adevărul şi respect cuvântul tău!” („Te rog Doamne”) sau „Iubirea mea, dacă există Dumnezeu, atunci braţele mele te vor alinta iar! Dacă puterea lacrimilor, din suflet, vor avea ecou în lumea îngerilor, atunci tu, îmi vei fi iar lumină şi bucurie!” („Gânduri pentru noi!...”).
Mi-au plăcut mult şi poeziile în care se simte fiorul patriotic, grija pentru destinul acestei ţări: „Flutură pe culmi de veacuri trei culori pentru un neam/E stindardul, este semnul, pentru care-n front porneam./Cercul care reuneşte toţi românii, ţara toată,/E mândria la români să ţii steagul, chiar şi-o dată.//Roşul e scânteia vie, sângele ce-a curs odată/Galben, spicele de grâu, mult râvnite-n lumea toată./Iar albastru-i infinitul suflet dulce de român/Toate mă prezintă-n lume, cum am fost şi cum rămânem” (Steagul tricolor”) sau „Ţara noastră nu se vinde, ea va fi mereu cu noi!/E păstrată cu iubire şi cu sânge de eroi/Tot românul îţi va spune: România-i ţara mea/Nu există compromisuri, tot străinul va pleca!” („Ţara noastră nu se vinde”).
                                                                ***
Garofita 2Cel de-al doilea volum de poeme la care voi face referire se numeşte „Parfum de femeie”, Editura „Pin” Iaşi, 2020. La sfârşitul cărţii, poeta Garofiţa Jianu are şi un scurt Curriculum Vitae, din care am să rezum: S-a născut pe 24 februarie 1972 în Constanţa. După şcoala generală absolvă Liceul „Decebal” din Constanţa, urmează Şcoala postliceală de Diriginţi de poştă şi Contabilitate primară şi lucrează de peste 25 ani la Poşta Română.
A debutat literar în 20 mai 2017; are cinci cărţi de poezie publicate, este membră în Cenaclul militar literar „Mihail Sadoveanu”, este vicepreşedintele Asociaţiei culturale ASCIOR Constanţa, este director adjunct al revistei culturale „Metafora”, este membră a Ligii Scriitorilor Români. De-a lungul timpului a fost premiată la multe concursuri şi festivaluri de gen: „Diplomă de excelenţă pentru poezie 2018 Revista Inspirescu”, „Diploma Doamnelor Metaforei, eCreator Baia Mare”, „Premiul special c-dor Eugenie Botez – Clubul Amiralilor 2019” Constanţa, „Premiul II –concursul World Poetas Assocition 2019”, „Marele premiu pentru poezie ERA REIWA Japan, 2019”, Premiul de Excelenţă 2019 Liga Scriitorilor, ş.a.
Scriitorul Cornel Pulbere în „Gânduri pentru autor” consemnează: „Continuând firul epic în panoplia poeziei despre iubire, Garofiţa Jianu, în cuvinte şi mesaje de o rară sensibilitate artistică, ne spune că:...iubirea există şi va dăinui dincolo de periplul uman, ca un drum fără sfârşit.Comentariile nu pot acoperi frumosul iar respiraţia rămâne pentru câteva momente...în urma gândului”.
Despre volumul „Parfum de femeie” (parcă am mai întâlnit acest titlu la prietena Daniela Vâlceanu dar şi la romanul lui Giovanni Arpino, ca să nu mai vorbesc de celebrul film cu acelaţi titlu, cu Al Pacino, film realizat în 1992, după un remake al filmului „Profumo di Donna” din 1974, ceea ce nu-i scade cu nimic din valoare, ci, dimpotrivă, ne incită la lectură!) editorul şi prefaţatorul volumului George Terziu afirmă: „Un volum de versuri care uimeşte şi încântă prin spontaneitate şi parfum de femeie aşa cum ne prezintă în manieră personală, poeta Jianu Garofiţa. Stilul inconfundabil al poetei, este o rapsodie, care aminteşte de clasicii literaturii noastre care au cântat iubirea, în toate formele posibile. O carte în care cuvântul iubire se contopeşte cu noţiunea de timp, un timp care nu este mereu favorabil clipelor de tandreţe ne duce cu gândul la Rochefoucauld care spunea şi cât timp iubeşti, ierţi! Garofiţa Jianu ştie foarte bine că dragostea este spaţiul şi timpul măsurate de inimă (Marcel Proust). Poeta noastră se interpune în conexiunea intersectării celor două repere: iubirea ca mod de a supravieţui vremii şi durerii ce survine din iubirea dăruită fără aşteptări”.
Poeta cu nume de floare, Garofiţa, forma diminutivală a substantivului garoafă, aceea plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse şi liniare, cu flori de culori diverse şi cu miros specific, plăcut (conform DEX) tipăreşte al cincilea său volum, unde tema fundamentală, la fel ca şi în  celelalte patru, este iubirea.  
Cum există garoafe de câmp, garoafe de munte, garoafe de grădină, putem afirma, fără tăgadă, că poezia ei este un IMN închinat IUBIRII (în toate ipostazele şi formele ei), acestui sentiment nobil al omului bun! Felicitări!