De suflet

La umbra sufletului tău
M-aș odihni în fiecare zi
Și - atunci când simt că mi este greu
La pieptul tău m-aș aciui

Nu doar un umăr pe care să plâng
Prietenul de suflet vreau să-mi fi
La tine aș fugi de un lup din crâng
În brațele - ți deschise dacă m-ai primi

Și acolo aș rămâne o viață întreagă
Cu sufletu-mi cel de copil eu te-aș iubi
Te-aș adora ca pe-o icoană dragă
Și lucrul cel mai scump din lume pentru mine ai fi



                Fereastra sufletului

Cu inima mă cert, când seara mă - mpresoara
Cu sufletul mă - mpac și aș vrea să nu mă doară
O depărtare care nu exista
Un zid ce-am ridicat din fericirea tristă
De a fi iubit pe cineva atât de mult
De la pământ la cer, am făurit un cult

Și am ridicat un piedestal ca un altar
În trupul ce mi a dat Cel de sus
O jertfă de iubire am adus
Ce o arde veșnic pe al său focar

Si prin fereastra sufletului de privești
De printre rânduri ști ca să citești
Ai sa-ntelegi ca te iubesc cu gândul ce a învățat si zboară
Fara coloana vertebrală

In ochii - ți de smarald aș vrea sa m-oglindesc
Sa pot să -ți i spun ce vreau ce simt
Cu aripa gandului si nu numai, să te ating
Sa ma-mpresori cu al tău  alint, in ancestralul pământesc



            Noapte înșelătoare



In noaptea cea când nici o stea
Pe cerul meu nu răsărea
Si in grădina sufletului meu
Credeam c-a apărut apusul greu

Trezitu-m-am cu tine in gând
Cu fericirea mea strigând
Nu poți lăsa așa hai hui
Ce ai strâns cu drag, de gura nu știu cui

Nu toamna încă n-a sosit
În sufletu-ți neostenit
Mai este încă loc destul
Pentru un răsărit de soare


Deci, cititorule iti spun
Nicicând nu deznădăjdui
Gândește - te la ce va fi
Mai bun, mai drept și mai frumos
Traieste-ti viata si fi bucuros

De tot ce ai primit si poți să dai
Nu-ți pese, grija să n-o ai
Ca zestrea - ți va secătui
Primesti cu atât mai mult cu cât vei dărui



                 Gelozie


Cand Desdemona, batista și - a  pierdut
Othello si mai negru de ciudă se făcuse
De căsnicia mi-ai nesocotit
O să te omor, sărind se oțarise

Cum pentru tine eu vreau să trăiesc
Dar viața fara tine-i tristă
Ascultă - mi ruga, fiindcă te iubesc
Nu mă învinui pentr-o batistă

Necruțătorul însă fără milă
Se aruncă la gâtul ei
Nu ținu seama că este doar o copilă
Si de ce-i vinovată nu știa

Si uite-așa muri frumoasa
De mâna soțului gelos
Multe femei i-mpărtășira soarta
De atunci și până azi, ce lucru odios




           Menire


Dac-am vedea mai clar cu ochii
Ai minții și ai sufletului
Am ști cu toți că omul este
Un mesager al cerului

Trimis aici jos pe pământ
Cu scopul de a săvârși
Miracolul ce nu - l putură
Înfăptui nici îngerii

Să dai viață e o minune
Dar nu i destul s - o faci oricum
Nu poți aduce un om pe lume
Și apoi să - l părăsești in drum

C-o dragoste fără de margini
Tu să - iubești necondiționat
Sa te gândești la viitoru-i
Chiar de când l - ai procreat

Și - n drumul lui prin lumea asta
Să-l ocrotești, să incerci să faci
În așa fel, să nu-l atingă
Nici greutăți și nici necaz

La orice vârstă o sa fie
El, va fi tot copilul tău
Si de-ți va face vreo prostie
De te va răsplăti cu rău

Te-o supăra, dar o să-ți treacă
Căci doar aceasta ți - e menirea
Tu o să - ți spui neîncetat
Și - ți va fi încheiată datoria
Cand vei muri cu sufletu-împăcat.