Ioana CirneanuRESEMNARE

Din palma deschisă a înserării
se-ntind haite de nori
și-n lumina desculță
se aude liniștea unei tăceri,
mintea stă ghemuită
și-n suflet se pun întrebări
între devreme și târziu
gândurile torc slove
și din umbra unui cuvânt
se înalță ortografia vieții


cu spinii toamnei,
din pargul cerului
cad lacrimi
undeva un om strigă la viață
tăcând tăceri....



APROAPE UITARE


Dezbrăcate de răbdări
așteptările
își despleteau timpul rămas
și din speranțele necosmetizate
tipărite pe albul de lună
tricotau cu fir de iluzie
un șal,
să-l arunce peste umerii nopții
și astfel să fim feriți de uitarea
ce stă la pândă îndeaproape
când tu nu mai ești aici
să mă înveți să descânt...


MARGINI DE CER

De la o vreme
clipele devin ruginii,
iluziile de ceață tac adumbrite-n amurg
în ochii mei se aștern zăpezi indigo
și de acolo de unde sunt
dintre lumi
frâng țipătul unei liniști
îți privesc ochii
și tâmpla mi-o adorm
pe marginea ta de cer
și atunci iluziile-ngheață...


O ZI

Ochii mei nasc dimineți senine
adaos de lumină
cu murmur între raze
cu îngeri voioși
și-n fiecare anotimp
oglindesc o toamnă
purpuriu de culoare
simfonia frunzelor
fluturii mei,
doar atunci când ele se-așează-n lut
fără întrebări
și-nchid fereastra
în șoaptă
atunci ochii mei
nasc frământări
din colț de geană
lacrima face reverență
utimei clipe din zi
și atunci știu că plecăm
puțin, puțin și încă puțin
în fiecare zi
după cum știu și că din noapte
se naște răsărit...



FREAMĂT

Caut un drum, caut un sens
întrebările le frământ
între mine şi Dumnezeu,
tocmesc luna să dea viselor
prezumții de nevinovăție
şi când durerile amare
disecă în lacrimi
nu plâng, nu chem
atunci plec în surghinul din mine
atunci tac eu
şi plânge al meu Dumnezeu....


SCRISORI

Scrisorile noastre
ajunse la examenul de maturitate
pribegeau în sertare reci
cumva resemnate
așteptau clipa trecerii noastre,
iubirea noastră fără răstignire
tăcea
știind că adevărul nu piere
pentru că noi dincolo de trup
ne-am atins iubire din sărut de îngeri
iubirea noastră fii-va
cea mai strălucitoare între aștri....



GÂNDURI

Gândurile mele sunt preconcepute
așa sunt ele
pot să vadă prin ceață
lumini aprinse din lumânări de sori,
gândurile mele flutură mâini
când văd fluturi,
ele licăre precum licuricii
să lumineze drumul nopții
gândurile mele se bucură de slujba luminii
și se întristează
atunci când gândurile se îmbracă în același gând
al singurătății cu gust de amar....


AMINTE-NE-AM

E azi albul ca negru
Crește grâul cu rădăcina în sus
Soarele-i tot mai sobru
Iar plânge pe cruce Iisus,

Ne spintecă azi neputința
Și lacrima curge-n aval
Amarnica noastră căință
Aminte din rău fără mal,

Ne punem propteaua în cruce
Nădejdea cu rugă la cer
Și-n suflet purtăm iară lege
Din iarna când lerul e ler.



DEPĂRTĂRI


Pierzându-ne-n mulțimea asta mare
Vom trece ca străini pe lângă noi
Și uneori când toamna se îmbracă-n soare
Un nor răzleț va lăcrima pentru noi doi,

Aceeași nori și sori ne vor petrece
Aceleași dimineți ne-or trece-n seri
Cu sărbătoarea vieții care trece,
Cu gânduri ce se-aud din depărtări,

Noi știm că sunt iubiri ce nu au moarte
Sortite sunt să fie cât ne-om fi
Și mai târziu pe fila dintr-o carte
Iubirea noastră neîntinată
Prin alte suflete va dăinui....



SLOVĂ

Azi încă mai întorc o pagină de carte
Nostalgica-mi iubire azi e așa departe
În mine neclintire de zid ce-i scris ca parte
Din vieți de amintire și-n cărți ca semn de carte

Un vers azi mă desparte de tot ce-am ars visare
Și-n vers azi se împarte cât în ocean e soare
Am să rescriu iubirea cu slove de tăcere
Voi pune alean în noapte cu vers de mângâiere.



SEPTEMBRIE RECE


S-a răstignit în toamna asta visul
Un vânt târziu mai clatină o frunză
Sub nori e-ngenuncheat pământul
Și să zâmbești îți trebuie o scuză,

Iar e tristețea nimb și în dorințe alb
Se mai ivește-n gând o brumă de lumină
O strâng în pumni și o așez în colb
Nicicând septembrie nu aș mai vrea să vină....




MORTUA EST

Ce amarnică-i uitarea
Când secătuiește-n tine
Și rămâne amintirea
Ca un soare ce apune,

Ce tăcere se așterne
Ca-n tablou fără culoare
Ca îngheț în rugăciune
Ca o zi fără de soare,

Omul fără de iubire
E-un pustiu de nimicie
Piatră fără scăpărare
Un gol negru în vecie

Cum poți scrie răsărire
Când cu lanțuri de-nchisoare
Ți-se-ncătușează fire
Tot ce-ai fost, tu, fiind iubire...



MĂRTURISIRE

Privesc cum pe albastru se-nșiră apatia
Străină sunt de mine și moartea-mi nelumească
Apune o tăcere la schimb cu răsăritul
Și azi sunt un amestec de umbră și lumină,

Tot ce-a fost fericire a-mpărtășit mâhnirea
Și sensurile vieții le-am perpelit în minte
Am întrebat destinul ce rost mi-a fost venirea,
Când voi pleca de rostu-mi va mai rămâne-aminte,

Nu am primit răspunsuri oricât am întrebat
Căci Domnul ține-n taină Eternul și neantul
El, așezând în mine și haosul luminii și tot ce e curat.

Și de-o cădea cortina, Îl rog să-mi dea lumina și rostul împăcat
Iertându-mă pe mine că nu-s făr’ de păcat.



CÂND VOI PLECA....


Pe chipul meu se scriu noi linii
În colț de zâmbet poposește-o umbră de amar
Clepsidra curge astăzi anii
Dar am iubit și a iubi este un har,

Am împărțit cununile luminii
Și am crezut când visul era stins,
Iar când cădeam de mână mi-erau sfinții
Ce-mi aminteau de suferința lui Iisus,

Cu lacimi mari am plâns durerea
Și am rămas copilul neînțeles,
Dar știu că Domnul, în mine-a pus puterea
De a iubi durându-mă și-n vers,

Și cât voi fi am să iubesc înalt
Iubind și vis și amăgire
Și vreau când plec spre cer în salt
Să mă gândiți frumos, fără durere....