Nu se-ntâmplă nimic

Nu se-ntâmplă nimic.
Nici o stație,
nici o gară.
E doar o zi oarecare
în care nu ninge, nu plouă,
doar se moare.
Nu se-ntâmplă nimic,
e doar o floare.


Pe care n-o vezi,
n-o simți, n-o miroși.
Nu se-ntâmplă nimic.
Mai e atât
până-n clipa
în care sinceritatea
își va zbura
iar creierii.

Câinele fericirii

Pui punct.
Nu se-ntâmplă nimic,
decât niște anotimpuri
în care ai fost,
îm care vei mai fi.
Până într-o zi,
într-o noapte,
într-o șoaptă,
când vor spune atât:
-A murit pentru ultima dată!
Vor cădea
 lacrimi din cer
și toți vor spune că plouă!
Pui punct.
Câinele fericirii,
își latră stăpânul.

Calea ferată

Tu nu știi
câtă liniște încape
în moartea asta!
Doar îți numeri visele
și ies lipsă toate.
Apoi numeri pașii
până-n față oglinzii,
ești doar tu.
În rest nimeni…
și te întrebi:
-De ce dracu’?
Dacă aș fi mai talentat
aș desena
o cale ferată
ce duce spre infinit.

La mulți ani!

Deseori muream.
Apoi înviam în câteva zâmbete.
Tu îți piepteni visul,
apoi îl dai dracu’.
Ca pe un an urât
care pleacă.
Dar iată că se răstoarnă
iar cisterna cu optimism
peste tine, peste mine,
peste noi toți.
Și se-aud niște cuvinte
care sună ca niște psalmi.
Niște cuvinte murmurate,
scrise, citite, fix așa:
-La mulți ani! La mulți ani!

Uneori îngerul

Uneori vine îngerul
și-ți face cu ochiul.
A fost acolo
pe parcursul
mai multor vieți,
dar nu l-ai văzut.
Deseori pleacă un dușman,
ți-a vrut întotdeauna binele,
toată viața
și toată moartea.
Uneori vine îngerul,
abia acum îl vezi,
și-ți șoptește simplu:
-Rămâi!